ANALIZĂ Cum arată Cuba după un an de capitalism

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cubanezii îşi deschid mici afaceri chiar în curţile caselor
Cubanezii îşi deschid mici afaceri chiar în curţile caselor

Criza i-a învăţat pe cubanezi gustul capitalismului: au de acum dreptul să vândă şi să cumpere case şi maşini şi nu mai există colţ de stradă fără tarabă. Economia de piaţă le dă însă bătăi de cap şi deja mulţi au ales să se lase păgubaşi.

În urmă cu un an, Raul Castro, fratele revoluţionarului Fidel Castro şi actualul preşedinte al Cubei, anunţa un set de reforme care uimeau: statul comunist urma să disponibilizeze 500.000 de bugetari, încurajându-i să-şi deschidă propriile afaceri.

Totodată, autorităţile au decis legalizarea tranzacţiilor imobiliare şi recunoaşterea dreptului la proprietate, au permis cetăţenilor să-şi cumpere automobile şi au anunţat că vor acorda mai uşor licenţe pentru cetăţenii care vor să înceapă afaceri.

Criza i-a forţat pe guvernanţii cubanezi să accepte măsurile capitaliste pentru a-şi salva economia aflată în pragul colapsului. Economia Cubei a intrat astfel în cel mai amplu proces de reformare din 1960 şi până în prezent.

SOLUŢII CAPITALISTE PENTRU SOCIALISM


Analiştii numesc măsurile capitaliste. Oficialii cubanezi îi contrazic însă şi spun că, în acest fel, protejează cu grijă socialismul în timp ce se concentrează pe reformarea economiei. Schimbările sunt îndreptate însă către consolidarea sistemului socialist. „Aceste măsuri pe care le aplicăm şi toate schimbările care sunt necesare pentru modernizare modelului nostru economic sunt îndreptate către menţinerea şi întărirea socialismului", a declarat Raul Castro.

image

Foto: The New York Times

Un an mai târziu, Cuba capitalistă se zbate între economia de piaţă şi mentalitatea că aceia care vor să strângă averi fac rău statului. Reformele au loc, însă într-un ritm mai lent decât îşi doreşte preşedintele Castro.

„Este esenţial să schimbăm sentimentele negative pe care un număr ridicat dintre noi le au faţă de acest fel de muncă privată“, a declarat Raul Castro.

„Nu pentru prima dată, aş spune că duşmanul nostru cel mai aprig nu este imperialismul şi cu atât mai puţin de cubanezii plătiţi de imperialişti pentru a le face treaba. Cel mai aprig duşman este eşecul de a ne corecta propriile erori“, spune Raul Castro.

Nucleul capitalismului

Proprietatea privată este nucleul capitalismului, aşa că acceptarea acesteia într-o ţară în care încă se scandează sloganuri precum „Socialism sau moarte“ i-a uimit pe mulţi. Bineînţeles, această măsură va schimba din temelii structura economiei cubanze.

Cuba se schimbă rapid Cuba se schimbă rapid Cuba se schimbă rapid

CLICK pe poze pentru GALERIE FOTO!

Definirea unui cadru legal pentru tranzacţiile imobiliare va albi o piaţă dominată de tranzacţii la negru. Sectorul nu duce lipsă de brokeri imobiliari – care poartă denumirea de „corredores“ şi care îşi desfăşoară activitatea în economia subterană. Practic, aceştia îi pun în legătură pe cei care vor să facă schimb de locuinţe (singura tranzacţie permisă până acum). Majoritatea acestor schimburi – „permutas“ – presupun şi achitarea unor diferenţe. Totul se plăteşte însă „pe sub mână“.

Cuba

Cubanezii care vor să facă schimburi imobiliare înfing anunţurile în copaci Foto: The New York Times

Măsura ar putea avea însă beneficii uriaşe pentru industria cubaneză, facilitând extinderea operaţiunilor bancare, a afacerilor de construcţii şi chiar a agenţiilor imobiliare. Vânzările vor încuraja renovările, cubanezii emigranţi vor trimite mai mulţi bani acasă pentru a-şi ajuta rudele să-şi cumpere locuinţe, iar forţa de muncă va putea circula mai uşor.

Cetăţenii nu au însă încredere în liberalizarea pieţei imobiliare. Mulţi încă trăiesc cu ecourile naţionalizărilor care au avut loc după revoluţia din 1959, se tem că statul va impune un preţ-standard pe metru pătrat şi că piaţa nu va fi, de fapt, liberă. Compensaţiile sau retrocedările rămân încă un subiect-tabu pentru Guvernul de la Havana. De asemenea, mulţi cubanezi se aşteaptă ca legea să-i oblige apoi să păstreze locuinţa o perioadă îndelungată.



„Vor stabili un preţ pe metru pătrat şi aia e. Bineînţeles, oamenii îşi vor stabili propriile preţuri, iar diferenţele vor fi în continuare plătite pe ascuns“, crede Ernesto Benitez, în vârstă de 37 de ani.

Cuba are un deficit de locuinţe de 1,6 milioane de unităţi (estimările oficiale ale guvernului susţin că acesta se ridică la 500.000 de unităţi) şi, de aceea, mulţi se tem să se angajeze în altfel de tranzacţii decât permutas, care le garantează că nu vor rămâne fără un acoperiş. 

Cazul lui Benitez este poate unul dintre cele mai grăitoare în acest sens. După 10 ani de relaţie, el şi fosta sa prietenă s-au despărţit acum aproape doi ani. Continuă însă să locuiască împreună din lipsă de alternative, deşii ambii sunt implicaţi acum în alte relaţii. Situaţia este foarte des întâlnită în Cuba. Există chiar cupluri care, după divorţ, continuă să locuiască împreună din acelaşi motiv.

Cuba
image

Foto: The New York Times

Şi, chiar dacă piaţa ar fi legalizată, este puţin probabil ca aceasta să fie transparentă. Obişnuiţi cu o cultură de a-şi ascunde avuţiile, este uşor de crezut că aceia care vând sau cumpără locuinţe vor declara sumele exacte care s-au tranzacţionat.

Reforma vine însă cu limite. Cetăţenii au dreptul să deţină doar două locuinţe – una ca reşedinţă permanentă, alta pentru vacanţă.

Nimeni care a muncit cinstit în ultimii 50 de ani în Cuba nu şi-ar putea permite să cumpere o a doua locuinţă“, explică Gerardo, un broker imobiliar din Havana, pentru „The New York Times“, atingând unul dintre cele mai delicate subiecte pentru guvernanţii havanezi: remiterile rudelor din străinătate.

Străinii şi cubanezii care au emigrat nu au dreptul să cumpere proprietăţi imobiliare în Cuba, însă aceştia trimit bani rudelor. Similar, legislaţia americană le interzice cetăţenilor SUA să investească în Cuba.

Cuba

Foto: The New York Times


Remiterile erau şi ele limitate, însă o lege aprobată în 2009 de  preşedintele american Barack Obama le permite acum cubanezilor din SUA să călătorească liber în Cuba şi să trimită câţi bani vor rudelor de acolo.

Potrivit celor mai recente studii, remiterile ajung la aproximativ un miliard de dolari anual.

„Întotdeauna este vorba de bani care vin din Miami (unde locuieşte cea mai mare comunitate de imigranţi cubanezi – n.r.)“, spune Gerardo.

Micile afaceri specializate pe construcţii şi renovări se plâng şi ele – liberalizarea pieţei imobiliare este un pas bun şi le va aduce multe comenzi, însă fără o piaţă de retail pentru materialele folosite, succesul este în balanţă.

Cubanezul antreprenor

Pe lângă desfiinţarea a un milion de locuri de muncă din sectorul public, statul socialist va permite cetăţenilor să-şi deschidă mici afaceri.

Cuba se schimbă rapid Cuba se schimbă rapid Cuba se schimbă rapid

CLICK pe poze pentru GALERIE FOTO!

În octombrie 2010, preşedintele Raul Castro a anunţat că, din 2011, cubanezii îşi vor putea înfiinţa propriile afaceri, însă în domenii limitate (arendarea de terenuri, cooperative). Guvernul comunist de la Havana controlează aproximativ 85% din forţa de muncă din Cuba, adică aproximativ 5,1 milioane de persoane.

CU O CINCIME MAI PUŢINI BUGETARI

Pentru a reduce această pondere, un milion de locuri de muncă de la stat vor fi desfiinţate. În schimb, persoanele rămase şomere vor fi încurajate să-şi înceapă propriile afaceri.

image

Foto: The New York Times

„Trebuie să eliminăm noţiunea perpetuă că statul cubanez reprezintă singura ţară din lume unde poţi trăi fără să munceşti", a declarat Raul Castro, referindu-se la restructurările masive care vor avea loc.

Chiar şi înainte de izbucnirea crizei, statul cubanez era „sufocat" de ajutoarele sociale şi de performanţele slabe ale companiilor de stat. Regulile stricte privind întreprinderile private vor fi relaxate şi se vor acorda mai multe licenţe care să le permită oamenilor să lucreze pentru ei înşişi.

Acordarea noilor licenţe a scos la lumină o bună parte dintre afacerile care se desfăşurau până acum la negru.

Aproximativ 85% dintre cubanezii care lucrează sunt bugetari şi câştigă, în medie, 20 de dolari pe lună. Au însă acces la servicii medicale, educaţie şi bunuri subvenţionate (şi raţionalizate).

Din octombrie 2010 şi până în iulie 2011, 178.000 de noi licenţe au fost eliberate de autorităţile cubaneze, ducând numărul total la 325.000.  Cele mai multe vizează înfiinţarea de cafenele, firme de catering sau închirierea de spaţii comerciale.

Entuziasmaţi, cubanezii au început să profite de oferta guvernului. Vând cafea şi mâncare direct din curtea locuinţelor, închiriază camere, fac mobilă şi vând de la DVD-uri piratate la vin de casă.

Cuba

Foto: The New York Times

Străzile din oraşe în care comerţul lipsea aproape cu desăvârşire încep să prindă viaţă – oamenii au început să atârne panouri publicitare viu colorate chiar în faţa caselor. Un electrician care a lucrat ani întregi la negru împarte acum fluturaşi publicitari în pe o stradă din capitala Havana. Pe aceeaşi stradă mai poţi întâlni un cubanez care vinde bijuterii din mărgele, un altul care oferă sardine şi porumb copt.

„Dacă ai abilitatea, dorinţa de a realiza ceva, atunci ar trebui să te poţi bucura de asta“, explică pentru „The New York Times“ Ivan Barroso, un cubanez care, împreună cu soţia sa, o fostă bibliotecară, a deschis o mică tarabă chiar în pragul casei. Soţia sa vinde cafea şi mâncare, în timp ce el merge la pescuit şi sacrifică porci – materie primă pentru mica lor afacere. Până acum, Barroso  vindea la negru produsele.

Mulţi rămân însă sceptici. Juan Carlos Montes a condus un restaurant aflat în curtea casei sale din Havana timp de 5 ani, însă a fost până la urmă învins de inspectorii guvernamentali abuzivi. În 2000, şi-a închis afacerea, iar acum este reticent în a-şi mai încerca încă o dată norocul.

„Atunci când cineva a susţinut aceeaşi politică  mai bine de 40 de ani şi, deodată, îşi schimbă poziţia, trebuie să ai multă încredere pentru a-l crede“, spune el.

Soţia sa, Yodania Sancez, încearcă însă să-l facă să se răzgândească. „Schimbările sunt cu adevărat pozitive. Oamenii vor însă ca statul cubanez să devină Elveţia peste noapte, iar asta nu este posibil“, declară ea pentru jurnaliştii americani.

Montes jură însă că nu va deschide un nou restaurant până când statul nu va asigura o piaţă liberă de retail.

„Oamenii nu pot cumpăra lucrurile de care au nevoie pentru a avea o afacere. Tâmplarul nu are lemn. Electricianul nu are cablu. Instalatorul nu are ţevi. Acum, nu există făină în magazine, aşa că pizzeriile cumpără făină furată din cofetării“, explică acesta.

Cuba

Foto: The New York Times

Guvernul promite însă că, anul acesta, va importa bunuri şi echipamente în valoare de 130 de miliarde de dolari pentru a sprijini sectorul privat. De asemenea, guvernanţii de la Havana promit împrumuturi şi cooperative pentru mediul de afaceri.

Din lipsă de materiale (nu există o piaţă legală pentru lemn), tâmplarii precum Pedro José Chavez pot să facă doar reparaţii.

„E absurd că-ţi dau o licenţă să lucrezi, dar nu-ţi dau acces la materiale. Cuba stă să cadă“, spune acesta, arătând spre clădirile vechi din apropiere. „Noi am putea ajuta la reconstruirea ei“.

Majoritatea licenţelor s-au acordat însă până în aprilie, iar de atunci s-a putut observa o stagnare. În plus, mulţi cubanezi au ales să ceară anularea licenţelor pentru că ieşeau pe minus la sfârşit de lună (o serie de taxe trebuie achitate lunar, indiferent de câştiguri/pierderi). Potrivit viceministrului cubanez pentru Muncă, Jose Barreiro, până în aprilie au fost anulate 30.000 de licenţe.

Yusdany Simpson se numără printre cei care au cerut revocarea licenţelor. La începutul acestui an, şi-a deschis o tarabă de la care vindea sandvişuri. În august, femeia în vârstă de 35 de ani a mers însă la Ministerul Muncii şi a cerut anularea acesteia. Îşi deschisese afacerea pentru a putea face bani în timp ce stătea acasă cu fiul ei în vârstă de doi ani, însă, până la urmă, proiectul a costat-o economiile de-o viaţă, povesteşte ea pentru Associated Press.

Cuba

Foto: The New York Times

Ea a trebuit să plătească taxe în valoare de 330 de peso (13 dolari) pe lună, şi, în acelaşi, timp, încerca să pună de-o parte cei 10% din vânzări pe care trebuia să le achite la sfârşit de an (impozitul pe profit).

Am încercat, însă n-am avut rezultatele pe care le doream. Am realizat că îmi cheltuiam banii. Nu aşa ar trebui să fie“, spune aceasta.

Similar, Anisia Cardenas, o croitoreasă, şi-a deschis un atelier în curtea vecinului, pe care o închiria cu 2 dolari pe zi. A renunţat până la urmă la această locaţie pentru că era prea scumpă şi acum lucrează din mica ei bucătărie. Trebuie să achite lunar taxe în valoare de 19 dolari. Spune că, şi dacă lucrează şapte zile pe săptămână, de multe ori ajutată de fiica sa, la final de lună iese în pierdere.

„Luna trecută a trebuit să plătesc taxa de licenţă şi contribuţiile sociale. Am fost nevoită să intru în economii. Am pierdut bani“, spunea ea în august.

Cei care şi-au deschis propriile afaceri nu au pierdut beneficiile sociale,şi, în plus, îşi pot deschide conturi bancare şi chiar împrumuta bani pentru a-şi extinde afacerile. Antreprenorii plătesc însă impozit pe profit şi taxe pentru fiecare persoană pe care o angajează, ceea ce ar putea duce la o majorare semnificativă a încasărilor statului.

Cuba

Foto: The New York Times

Mai mult, aceştia vor avea acces şi la lucrările publice, putând negocia încheierea de contracte cu guvernul pentru furnizarea de servicii. În acest fel, statul speră să elimine şi evaziunea fiscală, ajunsă la cote înalte în ultimii ani.

„Statul nostru nu poate şi nu trebuie să păstreze companii, entităţi de producţie sau care furnizează servicii finanţate de la buget, cu salarii umflate şi pierderi, care afectează economia", se arată într-un comunicat al Federeaţiei Laburiste din Cuba.


RATA MICĂ ŞOMAJULUI

Produsul Intern Brut al Cubei a fost, în 2009, echivalent cu 56,03 miliarde de dolari, iar veniturile statului au fost de 47,08 miliarde de dolari. Populaţia statului este de 11,2 milioane de locuitori, iar rata şomajului s-a situat, anul trecut, la 1,7%, cu doar 0,1 puncte procentuale mai mare comparativ cu 2008.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite