Cu ce înlocuiesc Finanţele banii de la FMI

Împrumuturile pe piaţa internă, emisiunea de eurobonduri din primul trimestru şi fondurile de la Comisia Europeană vor finanţa deficitul bugetar în 2010. Banii de la FMI vor susţine în continuare, indirect, cheltuielile statului, însă cea care va dicta sumele eliberate în acest scop va fi Banca Naţională a României.

Tranşele a treia şi a patra de la Fondul Monetar Internaţional vor fi ultimele care vor finanţa, în proporţie de 50%, deficitul bugetar. Începând cu trimestrul al doilea din 2010, finanţatorul extern şi Guvernul de la Bucureşti vor renunţa la înţelegerea iniţială, care a marcat o excepţie de la regula FMI: banii nu susţin niciodată, în mod direct, balanţa de plăţi a unui stat (deficitul bugetar), ci rezervele băncii centrale. La rândul său, Comisia Europeană (CE) va continua să finanţeze deficitul statului.

Mai citeşte şi:

AUDIO Mihai Tănăsescu: „Sistemul actual de pensii nu mai rezistă pe termen lung“

În 2009, au intrat în România 8,3 miliarde de euro de la FMI şi CE. Vistieria statului a absorbit 2,4 miliarde de euro, din care 1,5 miliarde de euro de la Comisie şi 900 de milioane de euro de la FMI. La BNR au mers 5,9 miliarde de euro. Ministerul Finanţelor a mai atras la buget, prin emisiuni de titluri de stat, peste 18,5 miliarde de euro. În total, pentru susţinerea deficitului bugetar şi pentru refinanţarea unor împrumuturi scadente s-au împrumutat peste 20,9 miliarde de euro.

Aceşti bani vor trebui rambursaţi - o treime a fost deja achitată anul trecut - la dobânzi diferite, în funcţie de instituţia de credit: 3,5% pe an de la finanţatorii externi şi între 7,8% (ultima emisiune de titluri de stat) şi 14% de la băncile comerciale din România. Nevoia de susţinere a balanţei de plăţi a statului este cel puţin la fel de mare şi în 2010, când Guvernul trebuie să reducă deficitul de la 7,3% din PIB în 2009, la 5,9% din PIB. Unii oficiali avansează cifra de 7,5 miliarde de euro, necesar de finanţare pentru cheltuielile statului.

„Noi avem de împrumutat anul acesta 7,5 miliarde de euro. Pentru finanţarea deficitului bugetar doar în 2010", declara, la 19 ianuarie, fostul premier Theodor Stolojan. De unde vor lua Finanţele bani, în condiţiile în care FMI nu va mai elibera tranşe către buget?

Veşnicele împrumuturi

În primul trimestru al acestui an, România trebuie să primească de la finanţatorii externi, ca parte a acordului stand-by, 3,3 miliarde de euro. Din această sumă, 2,3 miliarde de euro de la FMI vor fi viraţi în luna februarie, iar jumătate din ei vor finanţa deficitul bugetar. Restul - un miliard de euro - va intra, cel mai probabil, în luna martie de la Comisia Europeană pentru susţinerea balanţei de plăţi a statului.

În total: 2,15 miliarde de euro, doar de la FMI şi CE. Începând însă cu al doilea trimestru al acestui an, statul va obţine bani din sursele „clasice", dar nu puţin costisitoare: titluri de stat, eurobonduri, dar şi restul din împrumutul de la Comisie. Acesta din urmă - 2,5 miliarde de euro - va fi absorbit în trei etape, până în trimestrul al doilea din 2011.

În acest an, CE trebuie să mai vireze, pe lângă miliardul din luna martie, alte 2,35 miliarde de euro. Până acum s-au adunat 4,5 miliarde de euro din necesarul pe 2010. Mai rămân aproximativ trei miliarde de euro, care vor fi atraşi prin emisiuni de titluri de stat şi eurobonduri.
Suma devine sustenabilă, în condiţiile în care dobânzile la certificatele de trezorerie (titluri de stat cu maturităţi mai mici sau egale cu un an) au scăzut, în ultimul an, de la 14,2% la 7,8% pe an, cât s-a adjudecat la ultima licitaţie organizată de Finanţe.

Iar acest lucru favorizează împrumuturile pe instrumente ca titlurile de stat. În plus, analiştii bancari se aşteaptă la o nouă reducere a dobânzii de referinţă de către banca centrală, ceea ce ar facilita şi mai mult scăderea dobânzilor.

Precauţii necesare

Cu toate acestea, se impune o oarecare precauţie. „Dobânda de la BNR are un rol de ghidaj, dar sunt multe alte lucruri care contribuie la scăderea dobânzilor", spune Laurian Lungu, managing partner la Macroanalitica. Acesta nu crede că dobânzile la titluri vor scădea cu mult sub nivelul de 7,8% pe an.

„Sper ca Finanţele să profite şi să treacă pe împrumuturi cu maturităţi mai mari, pe 10, chiar 20 de ani, unde există o curbă a randamentelor", precizează analistul. În privinţa cererii din partea băncilor, analistul nu este îngrijorat. „Riscul la împrumuturile acordate statului este zero, iar atât timp cât acesta are nevoie de bani, băncile vor miza în continuare pe titluri", este de părere Lungu.

Marea miză a Finanţelor în acest an este, însă, emisiunea de eurobonduri programată pentru primul trimestru, când statul va primi, în afară de bani, dimensiunea încrederii externe în economia internă şi percepţia investitorilor asupra economiei româneşti.

O parte din Banii FMI ajung la MFP prin bănci

Chiar dacă ultimele tranşe de la FMI nu vor mai fi virate în Trezoreria Finanţelor, ci la Banca Naţională, o parte din bani va ajunge, într-un final, tot în vistieria statului.

Mai exact, prin controlul lichidităţii, BNR va da drumul resurselor în piaţă, iar acestea vor ajunge prin intermediul băncilor comerciale tot la
Finanţe. Fie că va reduce rata rezervelor minime obligatorii, aşa cum a făcut în toamna lui 2009, fie că va face infuzii prin operaţiuni repo (tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR cumpără de la bănci active, cu angajamentul acestora de a le răscumpăra la o dată ulterioară), BNR va lăsa la îndemâna băncilor mai multe resurse. Astfel, bancherii vor putea credita statul în cadrul licitaţiilor de vânzare de titluri de stat.

„Din punct de vedere contractual, este foarte dificil ca banii de la FMI să meargă direct la Finanţe, mai ales că ei nu fac aşa ceva. Cu toate acestea, intermediarii - în cazul nostru BNR şi băncile comerciale - cresc costul împrumutului. Un avantaj este acela că banca centrală poate controla mai uşor lichiditatea în piaţă", a explicat Lungu.

Speranţa în eurobonduri

Calmarea convulsiilor interne, continuarea acordului cu FMI, dar şi semnalele pozitive privind creşterea economică au determinat Finanţele să înceapă pregătirile pentru lansarea eurobondurilor în primul trimestru. Statul român îl are ca reper pe cel maghiar, care a împrumutat în iulie 2009, printr-o emisiune similară, un miliard de euro de pe pieţele externe, la dobândă de 6,75% pe an.

Împrumuturile firmelor, de două ori mai scumpe decât ale statului

În timp ce Ministerul Finanţelor Publice a ajuns să se împrumute în lei de la băncile comerciale la o dobândă mai mică de 8% pe an, firmele suportă costuri mult mai mari. Iar asta în cazul în care au reuşit să obţină un credit, având în vedere că multe bănci s-au ferit să împrumute agenţii economici în ultimul an şi s-au orientat către un client mai sigur şi mai important: statul.

Soldul creditelor acordate persoanelor juridice a scăzut, în intervalul noiembrie 2008-noiembrie 2009, cu 7,4% la lei şi cu 3% la valută (calculat în euro), până la o valoare cumulată de 100,2 miliarde de lei, potrivit ultimelor date publicate de banca centrală. Chiar dacă dobânzile la creditele în monedă naţională pentru persoane juridice au scăzut pe parcursul anului trecut, acestea nu au coborât sub 13-14% pe an, fie că este vorba de împrumuturi în derulare sau de unele noi. La acestea se adaugă însă şi comisioanele, care urcă costul împrumutului cu încă două-trei puncte procentuale.

Risc mai mare, cost mai mare

Bancherii justifică costul semnificativ mai mare al finanţărilor pentru mediul privat prin riscul pe care îl presupune creditarea firmelor, mai ales în această perioadă, când cele mai multe şi-au restrâns activitatea din lipsa cererii sau chiar şi-au închis-o. „Riscul guvernamental este mult mai mic, provizionat la un nivel mult mai jos, iar titlurile de stat (n.r. - garanţia adusă de Ministerul Finanţelor Publice băncilor comerciale) pot fi vândute oricând pe piaţa secundară.

La companii, dobânzile sunt extrem de ridicate din cauza aversiunii faţă de risc", a explicat Cătălina Molnar, analist-şef al Royal Bank of Scotland (RBS).

În perioada următoare, diferenţa dintre costul suportat de Finanţe şi cel plătit de firme ar putea să scadă, dar asta numai în condiţiile unei reduceri a riscului faţă de mediul privat. „Pe măsură ce riscul scade, creşte disponibilitatea băncilor comerciale de a credita firmele, dobânzile scad, şi, astfel, se va reduce şi ecartul dintre dobânzile celor două tipuri de finanţări", a mai spus Molnar.