Adevarul.ro

După un 2011 cu un avans spectaculos al agriculturii, care a contribuit cu 12,3% la creşterea Produsului Intern Brut înregistrată în primele nouă luni ale anului, seceta din această iarnă anunţă un an agricol greu.

Anul 2011 a fost unul de poveste pentru agricultura românească. Cu o recoltă-record de grâu şi venituri cu aproape 44% mai mari pentru muncitorii din acest sector, agricultura şi-a pus amprenta şi asupra creşterii economice a României, având un aport de 13,3% în avansul Produsului Intern Brut (PIB). Doar producţia vegetală a înregistrat o creştere spectaculoasă de 20%. 

Veniturile din acest sector au crescut de şapte ori mai mult decât media generală europeană, reprezentând cel mai puternic avans din blocul comunitar, potrivit datelor Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene.

Recolte mai mari, mâncare mai scumpă

Cu toate acestea, preţurile alimentelor au continuat să crească în toamnă, adaosurile uriaşe ale intermediarilor, evaziunea fiscală din sector, taxele ridicate şi faptul exportăm ieftin şi importăm scump sunt motivele pentru care preţurile alimentelor au crescut, în ciuda rezultatelor agricole încurajatoare.

„Degeaba avem recolte-record şi de calitate, în buzunarele noastre nu intră nimic. Se îmbogăţesc alţii pe munca noastră", a declarat Mircea Croitoru, preşedintele Asociaţiei Naţionale Profesionale Legume-Fructe. „Noi nu scoatem nici măcar banii cheltuiţi pe inputuri (fertilizatori şi alte substanţe chimice folosite în agricultură -n.r.)", explică acesta, completând că adaosurile intermediarilor sunt cele responsabile pentru preţurile ridicate din pieţe.

Seceta cu care ne confruntăm acum elimină din start speranţele pentru repetarea performanţelor agricole din 2011 şi în anul următor şi, mai mult, deschide calea unor noi scumpiri. Deja, mai mulţi specialişti din domeniu vorbesc despre o criză alimentară şi numesc 2012 unul dintre cei mai slabi ani din agricultura românească. Prelungirea secetei în următoarele luni poate duce la scăderea producţiei vegetale cu până la 50%, având în vedere că aceasta s-a suprapus perioadei de semănat.

Impactul secetei asupra economiei

„Stăm foarte rău. Situaţia este deja dezastruoasă şi dacă nu vor fi ploi va fi jale. Dacă plouă de acum încolo, oricum vor fi scăderi ale producţiei agricole vegetale cu 20-30%. Dacă nu va ploua, însă, suficient până la primăvară, culturile de toamnă vor fi compromise total şi vor fi scăderi de 70%", a declarat Culiţă Tărâţă, cel mai mare investitor în agricultură din România, care cultivă 65.000 de hectare de teren agricol, citat de agenţiile de ştiri.

Părerea sa este împărtăşită de specialiştii din sector care susţin că, dacă ploile ar începe acum, producţia vegetală ar înregistra o scădere de numai 10-15%. Dacă seceta va continua însă, aceştia anunţă scăderi de până la 50%. Culturile de rapiţă, grâul de toamnă, orzul, orzoaica şi secara sunt cele mai afectate de secetă. Pe lângă producţia mai mică, la scumpiri vor contribui şi alte efecte colaterale ale secetei, precum un deficit de furaje în zootehnie.

Proiectul bugetar pentru 2012 se bazează pe o creştere economică de 2%, însă aceasta ar putea fi afectată semnificativ de problemele agriculturii. În 2010 (considerat un an mediu pentru sector), producţia agricolă a avut un aport de aproape 6% în PIB. Proiectul de buget pe 2012 se bazează pe o creştere economică de circa 2%, iar o scădere severă a producţiei vegetale va afecta această creştere.

Principalele probleme

Potenţialul agricol al României a devenit, cu trecerea anilor, tot mai ignorat. Cu toate că este invocat în toate campaniile electorale şi în orice poveste despre „Epoca de Aur", este trecut cu vederea de politicieni şi chiar de către fermieri. Ceea ce este mai grav este faptul că, din această cauză, şi investitorii ajung să ignore sectorul agricol românesc.

Principala problemă a agriculturii româneşti rămâne fragmentarea excesivă a terenului agricol. Cel mai bun exemplu este regiunea Piatra Neamţ, unde 10.000 de hectare de teren au 14.000 de proprietari. Lipsa finanţării şi relaţia deficitară dintre fermieri şi bănci fac şi ele ravagii. Tot la acest capitol intră şi gradul scăzut de absorbţie a fondurilor europene. În iunie, gradul de absorbţie a fondurilor structurale puse la dispoziţie de UE pentru sectorul agricol românesc era de numai 26%.

Absenţa unei infrastructuri logistice este şi ea un punct vulnerabil. Doar 70.000 de hectare au fost irigate anul trecut. În sectorul cerealelor, absenţa silozurilor loveşte pe mai multe fronturi: fermierii îşi vând recoltele din poartă, la preţuri mici, care abia le acoperă cheltuielile, iar intermediarii care le preiau le vând cu adaosuri uriaşe, care ne scumpesc alimentele.

De la CAP la PAC

De aici apare şi evaziunea, care, la cereale, este una dintre cele mai ridicate din România. Potrivit specialiştilor, 70% din această piaţă este neagră, iar valoarea evaziunii se ridică la cel puţin un miliard de euro. Fie că ne place sau nu, resursa umană este şi ea o problemă a sectorului.

Lipsa asocierii este şi ea una dintre cele mai grave probleme ale agriculturii româneşti. Din cauza trecutului comunist, românii se gândesc la fostele Cooperative Agricole de Producţie (CAP) imediat ce aud de asociere. Însă, în lipsa acesteia, producţia la hectar va rămâne redusă. Asocierea este unul din punctele centrale ale noii Politice Agricole Comune (PAC) a Uniunii Europene. În alte state europene, majoritatea fermierilor mici sunt grupaţi în astfel de organizaţii.

Investiţiile în pârloagă, câştig garantat

Anual, între 2,5 şi 4 milioane de hectare de teren arabil sunt lăsate în paragină. Proprietarii lor continuă însă să încaseze subvenţia de la UE şi stat (176 euro/hectar). 60% din subvenţiile acordate anul trecut au fost pentru terenuri nelucrate, spun specialiştii din domeniu.

Creşterea veniturilor agricole în UE

România    43.7

Ungaria    41.8

Irlanda    30.1

Slovacia    25.3

Luxemburg    25.2

Cehia    23.5   

Bulgaria    23.2

Danemarca    20.2

Estonia    19.4

Germania    14.7

*Sursa: Eurostat

Ploile ne ridică, seceta ne doboară

Pe hârtie, potenţialul agricol al României este uriaş. Am putea hrăni o populaţie de trei-patru ori mai mare decât cea pe care o hrănim acum, dar asta numai pentru că pământurile româneşti au o fertilitate mai bună decât cele din alte ţări. De fapt, în România anul agricol este bun când plouă la timp şi e (foarte) rău atunci când avem secetă sau inundaţii. Ce lipseşte? O infrastructură de irigare şi una de apărare faţă de inundaţii, o politică pe cât posibil coerentă de dezvoltare rurală şi o asociere pe baze economice a fermierilor. Cu astfel de lipsuri, e greu de explicat de ce 2011 a fost un record postdecembrist, fără să acceptăm că starea vremii a fost şi rămâne principalul factor de influenţă. Un al doilea factor, deloc de neglijat, a fost dat de investiţiile substanţiale făcute de deţinătorii marilor suprafeţe agricole.

Deocamdată, putem să vedem că performanţele din agricultură au tras în sus toată economia, printr-un efect de angrenare care a stabilizat principalii parametri ai Produsului Intern Brut. Tot datorită acestor performanţe, am intrat şi în zona de încredere investiţională.

Dar atenţie, acelaşi mecanism ar putea să funcţioneze în sens invers în 2012 şi agricultura să fie principalul factor de frânare. Seceta din această toamnă nu a deranjat recolta, dar aproape că a compromis viitoarea recoltă, pentru că însămânţările au întârziat şi sezonul rece a venit peste culturi prea puţin maturizate pentru a rezista la frig. În cel mai rău scenariu, asta ar putea să însemne o scădere drastică a producţiei agricole de anul viitor, cu tot cortegiul de efecte negative asupra economiei: creşteri de preţuri, importuri mai mari şi chiar o reducere a investiţiilor, pe fondul scăderii încrederii în potenţialul acestui sector.

Concluzia: indicatorii la care stăm bine acum, datorită în primul rând agriculturii, şi-ar putea pierde din strălucire şi efectul de cosmetizare să se estompeze într-un timp destul de scurt. Dan Străuţ

4,4% este creşterea economică din trimestrul al treilea, obţinută pe fondul creşterii spectaculoase a veniturilor din agricultură.