Adevarul.ro

Statele din Europa Centrală şi de Est (ECE) trebuie să diversifice acţionariatul băncilor pentru a reduce vulnerabilitatea acestora la şocuri de credit, se arată într-o analiză a „Wall Street Journal“. Analiza nu exclude ipoteza renaţionalizării băncilor din regiune.

"Viitorul sistemului bancar este pus sub semnul întrebării în întreaga lume, dar nicăieri în mai mare măsură decât în Europa Centrală şi de Est. Aici, statele trebuie să aleagă între a rămâne la băncile din Europa de Vest, care ar putea fi împovărate timp de câţiva ani de problemele fiscale ale zonei euro, şi renaţionalizarea sistemului bancar", scrie „Wall Street Journal“ (WSJ).

Sistemul bancar din regiune este dominat de mari grupuri financiare cu sediul în alte zone, dar aproape exclusive în Europa de Vest. 

După prăbuşirea comunismului în regiune la sfârşitul anilor '80 - începutul anilor '90, băncile din Europa de Vest au cumpărat majoritatea instituţiilor financiare privatizate de statele din Europa Centrală şi de Est, fiind încurajate de guvernele din ţările de origine.

"Subliniind ipocrizia caracteristică timpurilor, care nu este întâlnită rar nici acum, aceleaşi guverne vest-europene descurajau investiţii străine semnificative în propriile sisteme bancare", notează WSJ.

Astfel, sistemul bancar european s-a divizat pe linia vechii Cortine de Fier. În Vest, vechii giganţi naţionali au continuat să domine. Deutsche Bank s-a ferit de Franţa. BNP Paribas a evitat Germania.

Dintre marile economii europene, numai Marea Britanie a părut dispusă să rişte căderea sub control străin a unei porţiuni importante a sectorului bancar.
 
La est de acest hotar, din zona Baltică până în Balcani, liderii naţionali au apus şi, în cadrul unui experiment curajos, băncile din vest au finanţat subsidiarele din Europa Centrală şi de Est cu bani obţinuţi ieftin de pe pieţe.

Astfel, băncile locale au reuşit să împrumute mai ieftin decât ar fi putut să o facă dacă ar fi accesat pieţele pe cont propriu, iar până în 2008 totul a funcţionat, nimeni nu şi-a imaginat că marile grupuri bancare europene ar putea avea dificultăţi la accesarea de credit.

Pe Aceeaşi Temă

ANALIZĂ UE către bănci: Eu v-am salvat, eu vă falimentez!

Din culisele planului UE pentru bănci: recapitalizare în funcție de expunerea la datorii

Însă în urma crizei, băncile din Vest au primit rapid sprijin de urgenţă, iar guvernele din întreaga Europă şi-au dat seama că, într-o piaţă unde banii publici au devenit o resursă cheie pentru supravieţuirea instituţiilor financiare, subsidiarele din Europa Centrală şi de Est ar putea rămâne "orfane".

Aşa s-a ajuns, în 2009, la semnarea Iniţiativei de la Viena, o încercare încununată de succes a Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi Fondului Monetar Internaţional de a convinge băncile vest-europene să continue să-şi susţină subsidiarele din ECE. Soluţia a fost însă una temporară, adaptată unei probleme considerată trecătoare.

În contextul crizei datoriilor de stat din zona euro, băncile din Europa de Vest au din nou probleme în privinţa accesului la piaţa de credit interbancară.

Astfel apar întrebări legate de caracterul temporar al problemelor bancare ale Europei Centrale şi de Est şi necesitatea unor soluţii pe termen lung.

WSJ prezintă trei scenarii. Toate depind de deznodământul crizei datoriilor de stat.

1.    Băncile din Europa de Vest deţin volume substanţiale de obligaţiuni de stat din zona euro. Dacă o parte semnificativă dintre acestea nu va fi rambursată, aceste grupuri financiare nu îşi vor putea susţine subsidiarele din ECE pe termen lung.

2.    Dacă criza se va dovedi doar un deficit de încredere pe termen scurt, iar intrarea Greciei în insolvenţă se va limita la Grecia, băncile europene vor reveni rapid la un nivel adecvat de capitalizare.

3.    Problema Europei centrale şi de Est poate fi privită şi pe termen lung: chiar dacă turbulenţele din 2011 se dovedesc a fi temporare, precum cele din 2008-2009, este totuşi necesară diversificarea acţionariatului sistemelor bancare locale, pentru a reduce volatilitatea şi vulnerabilitatea pieţelor de credit la şocuri şi situaţii care nu pot fi controlate şi reglementate de autorităţile naţionale.