Este sau nu tipărirea de bani o soluţie pentru economie?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
SUA au tipărit şi injectat în piaţă 2.300 de miliarde de dolari din 2009 şi până în iunie 2011, adică 75 de miliarde de dolari pe lună
SUA au tipărit şi injectat în piaţă 2.300 de miliarde de dolari din 2009 şi până în iunie 2011, adică 75 de miliarde de dolari pe lună

Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Japonia sunt cele mai mari economii care au apelat la tipărirea şi injectarea de bani în pieţe pentru a combate efectele crizei. Metoda este însă amplu contestată de alte ţări, iar economiştii avertizează că această soluţie-minune ar putea avea efecte adverse serioase, care pot da naştere unor dezechilibre grave.

Astăzi, ministrul de Finanţe al Marii Britanii va prezenta un nou proiect bugetar, bazat pe măsuri de austeritate dure, prin care speră să-şi revitalizeze economia.

În acelaşi timp, analiştii stau cu ochii pe banca centrală a statului, care ar putea anunţa în orice moment că va suplimenta sau prelungi programul de tipărit bani pentru a relaxa presiunea din pieţe. Analiştii se întreabă însă cât de eficiente sunt aceste injecţii de lichidităţi şi cât de ample trebuie să fie acestea pentru a avea efectele scontate.

În total, SUA şi Marea Britanie au injectat în economiile naţionale peste 2.500 de miliarde de dolari în ultimii doi ani pentru a combate efectele recesiunii.

Banii au fost tipăriţi de trezorerii şi folosiţi apoi de băncile centrale pentru a cumpăra bonuri de trezorerie sau active, pentru a finanţa investiţii sau pentru a ajuta sistemele bancare naţionale.

Sumele vizate sunt enorme. La finalul celei de-a treia runde de tipărire şi injectare de bani, banca centrală a Marii Britanii va ajunge să deţină active financiare în valoare de 325 de miliarde de lire sterline (aproximativ 391 de miliarde de euro), în cea mai mare parte sub formă de obligaţiuni guvernamentale. Practic, banca centrală va deţine o treime din totalul obligaţiunilor guvernamentale britanice existente pe piaţă.

Poziţia oficială a băncii centrale a Marii Britanii este este că tipărirea de bani este o măsură naturală de extindere a politicii monetare, necesară atunci când dobânda-cheie este de numai 0,5%, cel mai redus nivel din cei 318 ani de existenţă a instituţiei. După ce măsurile convenţionale au fost epuizate, Bank of England, Rezerva Federală (banca centrală a SUA) şi Banca Centrală Europeană au fost nevoite să apeleze la măsuri din ce în ce mai neconvenţionale.

Economiştii băncii centrale britanice estimează că primele două runde de tipărire de bani, care s-au ridicat la un total de 200 de miliarde de lire sterline (240 de miliarde de euro) a ridicat Produsul Intern Brut al statului cu 1,5-2 puncte procentuale, generând totodată şi o creştere de 0,75-1,5 puncte procentuale a inflaţiei. Dacă aceste date sunt corecte, atunci programul a evitat reintrarea în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de contracţie economică) şi a înrăutăţit nivelul inflaţiei, aflată deja la cote alarmante, notează publicaţia britanică „Financial Times“.

După aceste două etape, în octombrie 2011, banca centrală britanică a anunţat un nou episod de tipărire de bani, în valoare de 125 de miliarde de lire (150,5 miliarde de euro). Dacă acesta va continua pe acelaşi trend, atunci rezultatul ar putea fi o creştere de 1,25 puncte procentuale a PIB.

Una dintre cele mai intense critici aduse „din interior“ acestei strategii este că nu face nimic pentru a sprijini întreprinderile mici şi mijlocii. În timp ce ajută statul, municipalităţile şi chiar băncile şi marile companii, oamenii de afaceri cu firme mici nu beneficiază cu nimic de pe urma acestor programe.

Este periculoasă această strategie? Există multe voci care acuză banca centrală că au trimis Marea Britanie direct în hiperinflaţie. Din acest punct de vedere, discuţia s-ar schimba complet: de la „Oare va avea un efect prea mic?“ se ajunge direct la „Va avea un impact uriaş şi imposibil de schimbat la timp“.

Americanii au fost criticaţi dur pentru această politică – Putin i-a numit chiar „huligani care aruncă dolari în toată lumea“.

În iunie 2011, programul de acest tip al Rezervei Federale (banca centrală a SUA) s-a încheiat. Început în noiembrie 2010, pachetul a însemnat tipărirea şi eliberarea în piaţă a 600 de miliarde de dolari până în luna iunie 2011. Astfel, Rezerva Federală a injectat, în medie, 75 de miliarde de dolari pe lună în economia americană (ritm menţinut de la introducerea programului, în 2009).

Înainte de acest pas, sumele tipărite astfel s-au ridicat la 1.700 de miliarde de dolari. Programul a fost combinat cu menţinerea dobânzii-cheie sub 1%. Totalul a ajuns astfel la 2.300 de miliarde de dolari din 2009 şi până în iunie 2011.

Într-un ritm „dezamăgitor de lent“, după cum se arată într-un raport al instituţiei, unul dintre principalele obiective ale acestui program, scăderea ratei şomajului, a fost atins. Încet, dar sigur, economia americană a revenit la creştere, deşi într-un ritm caracterizat ca „anemic“.

Banca Centrală Europeană s-a ţinut însă cât mai departe de aceste practici. În interiorul UE, există multe voci pro, dar cel puţin la fel de multe contra. Cea mai importantă este însă Germania, care nu vrea să audă de astfel de programe. Nemţii încă nu au uitat episodul de la începutul secolul XX, care a dărâmat economia Germaniei. Reichsbank (pe atunci banca centrală a Germaniei) a cumpărat masiv obligaţiuni guvernamentale, iar asta a dus la hiperinflaţie şi o perioadă la fel de gravă pentru economia germană precum a fost Marea Depresie pentru SUA.



Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite