Cum a dărâmat criza şase guverne într-un an

Luis Zapatero (stânga) şi italianul Silvio Berlusconi, doi premieri răsturnaţi de criză

Până acum, şase guverne europene au picat din cauza crizei. Irlandezii, portughezii, spaniolii, slovacii, grecii şi italienii au considerat că guvernanţii care trebuiau să-i apere de criză nu şi-au făcut treaba şi i-au înlocuit.

Numărul victimelor politice făcute de criza din Europa continuă să crească. Până acum, şase premieri europeni şi-au pierdut funcţiile după ce ţările lor au fost lovite în plin de criza care încă ameninţă Europa.

Astăzi, spaniolii au fost chemaţi la urne pentru alegeri anticipate, după ce populaţia a devenit tot mai nemulţumită de strategia de ieşire din criză aplicată de premierul José Luis Rodriguez Zapatero.

Toată lumea se aşteaptă ca acesta să piară alegerile, în contextul măsurilor de austeritate dure pe care le-a aplicat în ultimul an. Zapatero este însă doar ultimul dintr-un lung şir de premieri europeni care şi-au pierdut fotoliile din cauza crizei şi mai ales din cauza măsurilor de combatere a recesiunii pe care le-au aplicat.

Irlanda

Premierul irlandez Brian Cowen a fost prima victimă a crizei datoriilor de stat din Europa.
A devenit prim-ministru în 2008, când criza economică începea să facă ravagii în întreaga lume şi arunca Irlanda în recesiune.

Problemele au forţat Irlanda să devină a doua ţară europeană, după Grecia, care a fost salvată de urgenţă de FMI şi UE. Dublinul a primit un împrumut extern în valoare de 85 de miliarde de euro. Presa şi opoziţia au catalogat acordul de asistenţă drept o „renunţare la suveranitate“ şi „umilitor“. Au fost demarate alegeri legislative anticipate.

Brian Cowen, premierul statului irlandez, a fost constrâns să accepte, în ultimul moment, ajutorul finanţatorilor externi

Câteva luni mai târziu, în februarie 2011, Cowen a pierdut fotoliul de premier. Mai mult, partidul lui Cowen, Finna Fail (de centru dreapta), a fost sancţionat de electorat.

Numărul deputaţilor acestui partid a scăzut cu 75%, iar Brian Cowen s-a retras de pe scena politică.
Succesorul său, Enda Kenny din partidul Fine Geal (de centru dreapta), a câştigat alegerile pentru că a promis renegocierea programului de asistenţă financiară, însă până acum nu a avut nicio reuşită în acest sens.

Portugalia

Următorul premier reprezintă tot una dintre aşa-numite ţări PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania).
José Sócrates a demisionat în martie 2011 din funcţia de prim-ministru, fiind alungat de măsurile dure de austeritate pe care le-a propus. Acesta anunţase cu câteva luni în urmă că, dacă planul dur de tăieri pe care îl va prezenta Parlamentului nu va strânge voturile necesare pentru aprobare, atunci va demisiona.

Legislativul portughez a respins planul – al patrulea prezentat de Sócrates în mai puţin de un an, iar premierul a demisionat.
În timp ce era premier interimar, până la organizarea alegerilor anticipate, Sócrates a cerut şi a negociat un împrumut de urgenţă de la FMI şi UE în aprilie 2011, în valoare de 78 de miliarde de euro.

Jose Socrates, fostul premier al Portugaliei

Ulterior, la alegerile legislative anticipate din iunie 2011, Partidul Socialist al lui José Sócrates a înregistrat o înfrângere notabilă, obţinând doar 28% din voturi.

Portughezii l-au preferat, în schimb, pe socialistul Pedro Passos Coleho. Şi acesta a ales tot calea austerităţii şi, în vară, noul guvern de la Lisabona a prezentat un plan de austeritate mai dur decât cel cerut de creditorii internaţionali.

Spania

A urmat premirul spaniol, José Luis Zapatero, a cărui popularitate a fost ştirbită puternic, în contextul în care economia spaniolă s-a afundat în criză. Acesta a preluat funcţia de premier în 2004, însă ultimele luni au fost suficiente pentru a-i curma cariera politică.

În contextul în care tot mai mulţi analişti numeau Spania ca fiind următoarea pe lista neagră a statelor care vor avea nevoie de împrumuturi de urgenţă, costurile de împrumut ale statului au explodat.

Jose Luis Rodriguez Zapatero, premierul Spaniei

Protestele violente ale spaniolilor faţă de măsurile de austeritate impuse, rata şomajului ajunsă la 21% (cel mai ridicat nivel din lumea dezvoltată) şi reticenţa investitorilor faţă de stat l-au forţat în cele din urmă să accepte organizarea de alegeri anticipate, care au loc astăzi.

Partidul Popular, condus de Mariano Rajoy, în vârstă de 56 de ani, este favoritul în cursa electorală.

Slovacia

Următorul premier european care şi-a pierdut funcţia din cauza crizei nu vine dintr-un stat supraîndatorat sau considerat cu probleme.

Guvernul slovac al Ivetei Radicova (de centru dreapta) a picat luna trecută, după ce tensiunile politice naţionale au fost cât pe ce să distrugă strategia de combatere a crezei elaborată la nivelul Uniunii Europene.

Iveta Radicova, premierul Slovaciei

Parlamentul solvac a respins propunerea de suplimentare a fondului de urgenţă al UE (Facilitatea Europeană pentru Stabilitate Financiară - EFSF), ceea ce a pus în pericol, pentru câteva zile, întreaga strategie UE (măsura trebuia ratificată de toate parlamentele din zona euro pentru a fi adoptată).

Guvernul şi-a asumat răspunderea pe acest plan, fapt ce a dus la creşterea nemulţumirii faţă de Radicova. Opoziţia şi puterea au ajuns însă la un acord, iar planul a primit avizul legislativului slovac.

Coaliţia de guvernare a acceptat organizarea de alegeri anticipate. Acestea vor avea loc în martie 2012.

Grecia

Cum o bună perioadă criza europeană a fost fost dominată de probleme Greciei, premierul elen nu putea lipsi de pe această listă. Protestele grecilor faţă de măsurile dure de austeritate impuse de guvernul socialist al lui Papandreou au fost de departe cele mai violente din Europa – trei oameni şi-au pierdut viaţa în vara anului 2010 în timpul grevelor.

În mai 2010, Grecia a devenit primul stat european nevoit să apeleze la FMI şi UE pentru a evita intrarea în incapacitate de plată. Ţara a primit atunci 110 miliarde de euro însă, la fix un an, a cerut iar ajutorul creditorilor externi.

În octombrie, liderii UE au oferit un nou pachet de asistenţă financiară în valoare de 130 de miliarde de euro. Totodată, aceştia au convins băncile să accepte pierderi în valoare de 50% din valoarea împrumuturilor acordate Atenei, statul fiind astfel iertat de datorii în valoare de 100 de miliarde de euro.

Papandreou a cerut iniţial organizarea unui referendum pentru ca populaţia să poată decide dacă ţara va accepta sau nu pachetul de asistenţă.

George Papandreou, fostul premier elen

În final, Papandreou a cedat presiunilor populaţiei şi ale opoziţiei şi a acceptat să demisioneze la începutul acestei luni. Acesta a fost înlocuit cu Lucas Papademos, economist şi fost vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene.

Italia

Nici măcar cel mai longeviv premier al Italiei de după al Doilea Război Mondial nu a scăpat de criză. Silvio Berlusconi, devenit în ultimul an unul dintre cei mai contestaţi politicieni europeni, a fost îngenuncheat de pieţele financiare.

În contextul neîncrederii investitorilor faţă de abilitatea guvernului Berlusconi de a consolida finanţele fragile ale statului, premierul a fost forţat să demisioneze luna aceasta, după ce costurile de împrumut ale Italiei au crescut vertiginos.

Aceasta după ce guvernul nu a reuşit să implementeze nici până în octombrie un pachet de măsuri de austeritate prezentat încă din vară. A fost înlocuit de fostul comisar european Mario Monti, care a preluat şi Ministerul Finanţelor.

Fostul premier italian, Silvio Berlusconi