De ce importăm legume din Brazilia

De ce importăm legume din Brazilia

Distribuitori preferă să aducă legume din străinătate, mai ieftine cu 20% decât cele româneşti. Producătorii au pierdut de mult lupta cu importatorii pentru că nu mai sunt competitivi în privinţa preţului şi nici nu au spaţii de depozitare pentru legume şi fructe.

Citiţi şi:

• Legume autohtone şi de import, la Ziua Recoltei
• Braşov: Mirel Popa cultivă cele mai gustoase legume ecologice din Braşov
• Exportăm fructe bio şi importăm conserve ecologice din Europa
• Adevarul.it: Din Italia, românii preferă fructele şi legumele
• Adevarul.es: Cu ce se laudă anul acesta podgoriile româneşti

Livezile şi serele româneşti în care creşteau fructe şi legume proaspete au fost înlocuite cu lăzile de produse aspectoase, fără gust, aduse din ţări mai exotice, dar mai ieftine. Mai mult, suprafaţa cultivată cu legume şi fructe în România a scăzut la jumătate faţă de cât era în anii de dinainte de ,90.

„În 1989 aveam un milion de hectare cultivate, iar acum abia mai avem 200.000 de hectare”, explică Ştefan Niculae, preşedintele Federaţiei Agrostar. Acest lucru este reflectat cel mai bine în oferta comercianţilor, din pieţe şi din magazinele alimentare. „Peste 80% din legume şi fructe vin din import”, adaugă Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară.

Agricultorii nu au unde să depoziteze marfa

El spune că până şi prăjiturile româneşti sunt îndulcite cu zahăr de import. În perioada mai – septembrie, procentul legumelor aduse din import scade la jumătate. Însă acestea sunt aduse tocmai din America de Sud.

„Fasolea uscată provine din Argentina sau din Brazilia, roşiile le aducem în continuare din Turcia sau din Siria”, arată Frumosu. În primul trimestru s-au importat 153,8 tone cu o valoare de peste 123.000 de euro, faţă de aceeaşi perioadă din 2008, când s-au importat 120,7 tone, cu o valoare de 77.400 de euro.

Din producţia autohtonă de legume şi fructe, doar  15% se duce către export. Principalele dezavantaje ale producătorilor români sunt lipsa spaţiilor de depozitare şi refrigerare, refuzul acestora de a se asocia şi a cultiva suprafeţe mai mari de teren agricol. Pentru exportatorii din America de Sud, tocmai aceste lucruri se constituie în avantaje. În Brazilia, în magazinele alimentare, un kilogram de fasole uscată se vinde cu 0,68 eurocenţi (2,8 lei), în timp ce în România plătim pentru un kilogram cel puţin 6 lei.  

„Românii nu au depozite de sortare, dar nici de refrigerare, oamenii nu sunt organizaţi”, povesteşte Frumosu. Rezultatul? Tone de fructe şi legume ce stau pe marginea plantaţiilor şi se strică. Descurajaţi, producătorii au început să fie o prezenţă tot mai rară prin pieţe. Preferă să vândă produsele intermediarilor de la care iau de multe ori un preţ sub cel de producţie. La rândul lor, aceştia le vând în pieţe. 

Agricultorii autohtoni nu îşi recuperează nici măcar banii investiţi în cultivarea produselor Foto: Petrică Tănase

Fructe coapte artificial

George T, lucrător comercial în cadrul unui depozit de legume şi fructe ce aparţine unor importatori turci, spune că românii care cumpără marfă de import nu ştiu ce mănâncă. „Fructele pe care le vindem-piersici-căpşuni sau banane-ajung în ţară verzi. Noi le coacem artificial în cuptoare mari, iar apoi le băgăm ventilaţie pentru a rezista mai multe săptămâni, până le vindem”, povesteşte comerciantul.

E mai ieftin din America de Sud

Importatorii spun că îi costă mai puţin să aducă fructe sau legume din afară, chiar din ţări îndepărtate precum Argentina sau Brazilia. „Pentru noi, este o simplă raţiune economică. Preţul contează! Cu tot cu taxele vamale şi cu transportul ne ajunge mai puţin decât dacă am cumpăra acelaşi produs din ţară”, mărturiseşte Anca Constantinescu, reprezentant al firmei de import Alfredo Foods. Mai mult, ea spune că produsele din afară sunt mai ieftine cu până la 20% faţă de cele autohtone.

Din Olanda, de exemplu, societatea poate importa cam orice înseamnă legume sau fructe, pentru că olandezii sunt la rândul lor importatori. Citricele vin din Argentina, peştele congelat este de provenienţă spaniolă, produsele congelate vin din Belgia, iar strugurii vin tocmai din Africa de Sud.

Producătorii români nu fac faţă concurenţei

Produsele româneşti sunt mai sănătoase, dar puţine şi scumpe. Producătorii din pieţe se plâng că nu îşi scot nici măcar banii investiţi, din cauza legumelor şi fructelor importate din ţări exotice. Încă de la primele ore ale dimineţii, piaţa Drumul Taberei este plină ochi de bătrâni care au venit să cumpere produse româneşti. De cealaltă parte a baricadei, producătorii îşi aşază tacticos legumele şi fructele pe tarabă, la fel cum fac de peste 20 de ani. Vasilica Petrescu are 44 de ani şi de mai bine de două decenii vinde legume în piaţa Drumul Taberei.

Ea este însă dezamăgită pentru că muşteriii refuză morcovii pe care îi are la vânzare doar pentru că nu sunt drepţi sau au vreo pată pe ei.

Legume fără gust

„Toţi vor legume perfecte cum le văd ei în magazine, dar care nu prea au gust, mărturiseşte Petrescu. Femeia spune că nici seminţele româneşti nu mai sunt de calitate, iar legumele rezistă mai puţin la dăunători. Ea se gândeşte să cumpere seminţe din import. „Dacă tot îmi cer morcovi ca cei din afară, atunci mai bine să iau seminţe de import să cresc şi eu unii la fel în grădină”, adaugă ea. Iar vânzările, nu mai sunt ca altădată. Clienţii vin, se uită, dar nu mai pleacă cu plasele pline.

Un kilogram de fasole românească costă de două ori mai mult decât aceeaşi cantitate de fasole din Brazilia

„Mai cumpără poate câteva legume de-o ciorbă”, explică Petrescu. La fel păţeşte şi cu fasolea uscată, vor să aibă boaba mare ca cea din magazine. În ceea ce priveşte depozitarea produselor, femeia spune că le ţine ca pe vremuri. În beci sau îngropate în pământ.

Castraveţi cu seminţe din Israel

Nici Petrică Stan nu o duce mai bine. El are un solar în satul Colibaşi, judeţul Giurgiu. An de an, castraveţii, ardeii şi roşiile pe care le produce devin tot mai costisitoare. „Castraveţii de exemplu trebuie să îi ud la trei zile (timp de 60 de zile), dacă socotesc câte 100 de litri de apă de fiecare dată, adaug şi benzina, plata curentului, e clar că recuperez doar jumătate din ce am investit”, spune Stan.

Seminţele folosite provin din ţări precum Olanda, Franţa sau Israel. Stavarache Alecu este agricultor din tată în fiu. Are o livadă în comuna Voineşti, judeţul Dâmboviţa, ce se întinde pe două hectare. Anual, el investeşte 9.000 de lei, însă abia îşi recuperează banii. „În piaţă abia mai ai loc de merele din Italia, Franţa sau Grecia. Ca să îţi vinzi marfa trebuie să laşi la preţ”, mărturiseşte el.

A încercat să intre în magazine, însă nu a reuşit pentru că nu are linie de sortare a produselor şi nici depozit frigorific. „Un depozit m-ar costa câteva sute de mii de euro, de unde atâţia bani?”, arată Stavarache.„În piaţă abia mai ai loc de merele din Italia, Franţa sau Grecia. Ca să îţi vinzi marfa trebuie să laşi la preţ”, mărturiseşte el.

Producătorii români nu au loc în hipermarketuri

Majoritatea producătorilor autohtoni nu reuşesc să intre în marile lanţuri de magazine pentru că nu au depozite specifice, linii de sortare a produselor şi nici spaţii frigorifice.