Zaharul - oglinda degradarii industriei alimentare romanesti

* Din 33 de fabrici de procesare mai functioneaza doar 5 * Pentru importul de zahar brut sau prelucrat, Romania cheltuieste, anual, peste 200 milioane dolari * Suprafata cultivata cu sfecla de zahar a scazut in 2003 la doar 40.000 ha, fata de 275.000 ha in 1989

Pentru Romania, industria zaharului este exemplul cel mai elocvent al declinului unei subramuri a industriei alimentare. Cultura sfeclei de zahar aproape ca a disparut. Romania a devenit in cativa ani tara importatoare de zahar, chiar daca dispune de un potential natural pentru a obtine intreaga cantitate necesara consumului intern din productie proprie. In afara de plata a 275.000 lei pentru tona de sfecla si subventia pe hartie la samanta produsa la noi in tara, cand de fapt la noi nu se mai produce de mult samanta de sfecla, statul nu are alte parghii prin care sa stimuleze producatorii de sfecla. Reprezentatii procesatorilor spun ca taxele vamale de 30% la zaharul brut si 45% la zaharul alb nu sunt suficiente, in timp ce Moldova practica taxe de 45% la zahar brut si 90% la zahar alb, iar Ungaria - 93%. S-a ajuns astfel la contraperformanta de a se cultiva sfecla de zahar pe doar circa 40.000 ha in acest an, fata de 275.000 ha in 1989. Un studiu al agentiei de rating Bucharest Equity Research Group (BERG) indica faptul ca in ultimii ani a avut loc o restrangere a sectorului de stat de circa 20 de ori fata de cel privat. In 2002 productia de zahar a crescut la 65.000 tone, cu 18% mai mult decat in anul precedent, dar numai 14% din consumul intern a fost acoperit, iar importurile de zahar brut au ajuns la circa 450.000 tone. "Importul de zahar prelucrat sau brut costa anual Romania circa 200 milioane dolari", a declarat Marius Lupu, analist financiar BERG. Din cele 33 de fabrici cate a avut Romania in 1990, in prezent mai lucreaza doar cinci fabrici care rafineaza zahar brut. Necesarul anual de zahar al Romaniei este de 500.000 tone zahar, iar din sfecla de zahar se obtine numai 10%, ceea ce inseamna ca circa 90% din consum este asigurat din prelucrarea zaharului brut din import si din importul de zahar rafinat. Pentru ca a existat posibilitatea de a importa zahar brut, fabricile au renuntat sa mai incheie contracte cu cultivatorii de sfecla. Consumul mediu anual de zahar a scazut la circa 20kg/locuitor, in timp ce in Anglia acesta a ajuns la 40 kg/locuitor, iar Franta, Grecia, Ungaria, Cehia, Slovacia au un consum de 30-40 kg/locuitor intr-un an. In ceea ce priveste fabricile producatoare de zahar, cele care au scapat de faliment au ajuns toate in proprietate privata. Din cele 33 de fabrici de zahar functionale inainte de 1989, 9 au fost privatizate cu ajutorul producatorilor vestici. In momentul de fata Zaharul Romanesc (creat prin fuziunea Zaharul Buzau cu Beta Tandarei) si Danubiana Roman sunt detinute de Agrana (Austria) - care are o cota de 30% din piata zaharului din Romania - Zamur Targu Mures - de Merquenterrs (Franta), Zahar Carei si Zahar Oradea - de Pfeifer & Langen (Germania) si Zaharul Ludus de Merquenterrs (Franta).Investitorii au adus tehnologie performanta si au incercat sa-i invete pe producatorii autohtoni sa fie rentabili. Insa in Romania nu exista protectia de care se bucura Uniunea Europeana in fata zaharului din trestie. Doar cateva fabrici romanesti produc inca zahar din sfecla, se mai mentioneaza in studiul BERG. Mai mult, potrivit afirmatiilor presedintelui Patronatului Zaharului din Romania, Ioan Armenean, toate fabricile de zahar au incheiat anul trecut cu pierderi de sute de miliarde de lei. "In lipsa unor masuri care sa protejeze tara de importul de zaharul din trestie, Romania va deveni dependenta total de importuri", puncteaza Armenean. Pe piata de capital, jocurile "zaharului" au fost facute Analistii spun ca actualele conditii arata ca piata zaharului nu poate fi considerata o investitie profitabila pentru investitorii de portofoliu, presupunand un risc foarte mare din partea acestora. Pachetele mici nu ar fi profitabile decat, poate, pe perioade foarte lungi si in conditiile in care un investitor strategic s-ar arata interesat sa cumpere actiuni de pe piata pentru a ajunge sa detina controlul intr-o fabrica de zahar. Posibilitatea de a incasa dividende este nula, companiile inregistrand pierderi. "Un motiv in plus pentru a evita o investitie intr-o fabrica de zahar ar fi acela ca pe piata romaneasca jocurile au fost facute si pachetele majoritare la cele mai importante fabrici de zahar au fost preluate de investitori strategici, in nici o fabrica de zahar viabila nemaiexistand o structura de actionariat atractiva", considera Marius Lupu. Singurele modificari mai probabile care ar putea aparea ar fi doar schimburi de pachete majoritare de actiuni, in cazul in care actionari majoritari ar fi interesati sa-si lichideze pozitiile sau ar aparea potentiali investitori.