Warranturile, o alternativă de investiţie pe termen lung

Randamentele din trei cifre obţinute la bursă sunt o raritate. Cu toate acestea, nu sunt de domeniul imposibilului pentru cei care aleg să investească în instrumente financiare mai "exotice"

Randamentele din trei cifre obţinute la bursă sunt o raritate. Cu toate acestea, nu sunt de domeniul imposibilului pentru cei care aleg să investească în instrumente financiare mai "exotice" şi, în acelaşi timp, mai riscante. Iar warranturile (un tip de garanţii) reprezintă una dintre tentativele existente pe bursele străine atunci când vine vorba de profituri mari, chiar şi dispersate în timp. Warranturile pot fi câştigătoare indiferent dacă piaţa bursieră este pe creştere sau pe scădere. Acest instrument financiar are ca suport o anumită acţiune şi dă investitorului dreptul (dar nu şi obligaţia) de a cumpăra sau de a vinde acţiunea-suport la o dată prestabilită, ceea ce apropie foarte mult warranturile de opţiuni. Spre deosebire de opţiuni însă, la care acţiunile există deja, în cazul warranturilor, exercitarea lor presupune din partea companiei emiterea de noi acţiuni. O altă diferenţă între warranturi şi opţiuni constă în durata contractului: maturitatea warrantului se măsoară în ani (maximum 15 ani), în timp ce majoritatea opţiunilor au, de obicei, o maturitate de câteva luni.
Profituri mari, dar în 10-15 ani
Warranturile sunt foarte puţin folosite la scară mondială. "Acestea pot fi incluse în nivelul doi sau trei de tranzacţionare: în afară de piaţa spot (a acţiunilor), nivelul următor este ocupat de opţiuni şi abia apoi se clasează warranturile. Chiar şi urmărind volumele pe opţiuni de pe piaţa sibiană, observăm că sunt mult mai mici faţă de volumele obţinute pe contractele futures", spune Liviu Moldovan, WBS Holding, explicând raritatea tranzacţionării acestor instrumente financiare. Profiturile obţinute în urma tranzacţionării warranturilor sunt foarte mari, însă cumulate în timp. "Warranturile pot aduce profituri foarte mari, dar "împrăştiate" pe o perioadă mai lungă de timp (10-15 ani). De fapt, ele seamănă cu Opţiunea CALL, numai că sunt emise direct de compania respectivă", subliniază Liviu Moldovan. La Opţiunile CALL, pentru fiecare investitor care cumpără opţiunile respective există un alt investitor care le vinde, astfel devenind SHORT. De aceea, explică reprezentantul WBS Holding, piaţa warranturilor nu este nici pe departe la fel de lichidă ca cea de opţiuni. Lichiditatea redusă pe aceste instrumente financiare reprezintă şi principala cauză a gradului de risc ataşat warrantului. "Riscurile pot fi mai mari în cazul tranzacţionării warrant-urilor pentru că, dată fiind lichiditatea mică a acestor titluri, este mult mai dificil de închis poziţia respectivă", atrage atenţia Moldovan. Ca atâtea multe alte instrumente financiare, nici warranturile nu şi-au făcut încă intrarea pe piaţa românească, astfel că investitorii români care ar dori să le aibă în portofolii trebuie să intre pe pieţele internaţionale.
Creditare cu dublu risc
Warrantul poate fi abordat şi ca o formă de creditare pentru companii, pe termen lung, fără dobândă, numai că şi riscul la care se expune compania nu este de neglijat. Warrantul are un anumit preţ de exercitare legat de acţiunea-suport. "De exemplu, la un preţ de tranzacţionare de 50 dolari/acţiune poate fi încheiat un warrant la un preţ de 80 dolari/acţiune. În momentul în care preţul acţiunii ajunge la nivelul stabilit în warrant, posesorul warrantului poate să-şi exercite dreptul de a cumpăra acţiunile, moment în care compania pierde complet valoarea acţiunilor", explică Liviu Moldovan. Prin urmare, susţine reprezentantul WBS Holding, warrantul poate fi considerat un credit fără dobândă, cu riscul, pentru companie, ca la scadenţă, să plătească şi dobânda, şi principalul. Pentru investitor există riscul ca preţul acţiunii să nu ajungă la nivelul aşteptat, ceea ce presupune imobilizarea, pe termen lung, a unor sume care nu-i aduc niciun câştig.

Ce este warrantul?
Dicţionarele definesc warrantul ca un certificat al cărui deţinător este autorizat să cumpere un număr specificat de acţiuni, la un preţ exact şi într-un interval de timp bine definit. Despre unele titluri financiare se spune, de aceea, că au ataşat un warrant.
Caracteristici
n warrantul (garanţia) intră în categoria valorilor mobiliare care conferă deţinătorilor drepturi viitoare de tranzacţionare;
n sunt emise de companii;
n dau deţinătorului dreptul să cumpere acţiunea-suport la un preţ specificat iniţial, mult mai mare decât preţul de piaţă actual;
n banii încasaţi revin emitentului;
n la exercitare, compania emite acţiuni noi;
n nu au valoare nominală;
n preţul emisiunii de garanţii este o parte a capitalului atras pe baza unei emisiuni viitoare de acţiuni ordinare;
n preţul de exersare a garanţiei reprezintă mărimea la care investitorul va achiziţiona acţiunile într-un timp viitor;
n garanţia are o valoare prestabilită;
n garanţia are stabilit un raport sau rată de exersare sau de schimb;
n suma dintre preţul de emisiune şi cel de exersare a garanţiei formează pragul de rentabilitate sau de exersare a garanţiei şi se regăseşte ca bază în formarea preţului de piaţă.