„Viena 2.0“, acordul salvator al Europei de Est

FMI, UE şi Banca Mondială vor să convingă iar băncile să-şi menţină expunerea pe Europa de Est.

Reprezentanţi ai băncilor centrale şi ai autorităţilor de reglementare a sistemului financiar au participat luni, la Viena, la o întâlnirea „specială" pentru a analiza modalităţile prin care poate fi evitată reducerea expunerii grupurilor bancare vestice pe Europa de Est, având în vedere problemele cu care se confruntă acestea.

Oficiali din cadrul FMI, Băncii Mondiale, Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi ai Băncii Europene pentru Investiţii au discutat cu reprezentanţii Comisiei Europene, ai Autorităţii Bancare Europene (organul de reglementare a sistemului bancar în UE) şi ai Consiliului European de Supraveghere a Riscului Sistemic. Banca Centrală Europeană a participat ca observator. Banca Naţională a României (BNR) a fost reprezentată la nivel de viceguvernator.

Fără acord riscăm încă o criză a creditării

În urma reuniunii, aceştia au propus încheierea unui nou acord, similar celui de la Viena, pe care îl numesc „Viena 2.0". „În lipsa unei asemenea coordonări, reducerea excesivă şi dezordonată a expunerii, precum şi o criză a creditării sunt cele mai probabile rezultate. Cu toate că circumstanţele sunt diferite faţă de cele din 2008-2009, este aceeaşi nevoie de acţiune colectivă pentru a evita rezultate mai puţin decât optime: Aceasta este Viena 2.0", se arată în comunicatul emis în urma întâlnirii.

Iniţiativa de Coordonare Bancară în Europa (Acordul de la Viena) lansată la începutul anului 2009 a ajutat la menţinerea stabilităţii sectorului financiar în Europa emergentă, la apogeul crizei economice mondiale. Atunci, marile grupuri bancare şi-au menţinut expunerea pe Europa de Est în schimbul unor împrumuturi de urgenţă de la FMI şi UE.

BNR sprijină iniţiativa

„Din moment ce (acordul - n.r.) a adus beneficii, este normal să vrei să-l asiguri, mai ales în această perioadă de incertitudine extraordinară", a declarat pentru „Adevărul" Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR. Acesta a adăugat că discuţiile privind repatrierea capitalului din subsidiare către băncile-mamă sunt nefondate, având în vedere că este vorba de capital subscris vărsat, încorporat în băncile locale.

Singura modalitate prin care grupurile-mamă ar putea apela la resursele subsidiarelor este ca, atunci când anumite împrumuturi acordate filialelor din alte ţări ajung la scadenţă, acestea să nu mai fie reînnoite, iar fondurile obţinute să fie duse în statele de origine, a adăugat Croitoru. În această eventualitate, vor exista consecinţe asupra activităţii de creditare a băncilor în această regiune. „Vor fi consecinţe asupra creditării, mai ales în euro". 

85,4% reprezintă ponderea instituţiilor de credit cu capital străin în totalul activelor din sistemul bancar românesc.