Ultimul producător de „Carpaţi“, sub sechestru

Halele de producţie ale fabricii de ţigarete de la Sfântu Gheorghe au fost închise după ce Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a dispus executarea unei scrisori de garanţie bancară. Procedura aplicată la fabrica din Sfântu Gheorghe suspendă automat şi licenţa întreprinderii. Localnicii cred că nu mai este decât un pas până la închiderea fabricii.

După mai multe lovituri luate în plin pe linie fiscală, prin creşterea continuă a accizelor şi taxelor, producătorii tradiţionali de „Carpaţi" au sucombat rând pe rând. Acum i-a sunat ceasul şi ultimului bastion al industriei autohtone procesatoare de tutun, fabrica de la Sfântu Gheorghe. Aici, însă, lovitura de graţie a fost dată (tot de Fisc) prin executarea silită a unei mai vechi scrisori de garanţie bancară, emisă de Piraeus Bank România, fapt care a dus la sechestrarea activelor societăţii. Localnicii din Sfântu Gheorghe sunt disperaţi, văzând cum această emblemă a oraşului este ameninţată cu dispariţia.

Marile combinate comuniste au devenit cimitire părăsite ale industriei

Sute de comenzi

„Este o meserie care se învaţă din tată în fiu. Este o meserie de tradiţie în Sfântu Gheorghe. Există familii în care străbunicul a lucrat în această fabrică, bunicul l-a urmat, iar fiul a prins meserie de la ei. Maşinile cu care se lucrează sunt foarte greu de manipulat, iar viteza de reacţie trebuie să fie foarte mare. Aici se produc 7.000 de ţigarete pe minut, iar dacă ceva nu merge ca uns, pierderile sunt enorme", spune Sandor Csaba, şeful departamentului tehnic al fabricii.

Nici cu lacătul pe uşă, angajaţii fabricii nu şi-au pierdut speranţa. Ei speră ca istoria lor să nu piară peste noapte. „Oamenii nu vor să-şi strice sărbătorile. Şi anul trecut am fost ameninţaţi cu închiderea şi apoi am continuat munca. Noi sperăm şi nu are rost să ne facem inimă rea fără să ştim ceva concret. Adevărul este că ar fi o nenorocire pentru oameni ca această fabrică să se închidă", mai spune Sandor Csaba. Cel care intră pentru prima dată în clădirea fabricii este copleşit. Atmosfera este una familiară, neobişnuită pentru o astfel de întreprindere. În fiecare colţ de încăpere se găsesc ţigări. Sunt de toate felurile, însă numai un cunoscător poate să le deosebească.

„Reţeta unei ţigări este ca reţeta unei prăjituri. Trebuie să foloseşti ingredientele potrivite în proporţia ideală pentru ca acela care le consumă să primească ceea ce aşteaptă. Există 12-13 soiuri de tutun, iar în afară de ele mai există tutun special pentru aromă, pentru gust şi «tutun de umplutură»", spune călăuza noastră. În ciuda nesiguranţei, fabrica primeşte sute de comenzi anual.

„Numai luna aceasta aveam cerere pentru 80 de tone de ţigări. S-au produs 68 de tone, din care 33 au fost destinate exportului. Am pus lacătul pe halele de producţie vineri. Dacă mai funcţionam, de vineri până azi, am mai fi produs vreo zece tone", explică şeful departamentului tehnic al fabricii. „Cândva am fost 650 de angajaţi şi făceam zilnic câte o ţigară pentru fiecare locuitor al României. În 24 de ore se produceau între 22 şi 26 de milioane de ţigarete. Vă daţi seama ce producţie era aici!", conchide specialistul.

Emblema localităţii

Pentru oricare locuitor din Sfântu Gheorghe, fabrica de ţigarete este o mândrie. „Cerbul ăsta cu Carpaţii de pe ţigări este o siglă recunoscută de oricine. Fumez de 35 de ani şi căutam în magazine ţigările produse la Sfântu Gheorghe, pentru că erau mai bune decât cele de la Timişoara sau de la Târgu-Jiu. Acum nu se mai găsesc în magazine şi e mare păcat. Era, pe timpuri, emblema noastră. Eu mi-aş dori din tot sufletul ca fabrica să rămână în picioare. Atunci poate s-ar face din nou ţigările de altă dată. Alea din tutun pur, în care se punea nucă, miere sau erau şpriţate cu coniac. Ţigări adevărate, dom'le", spune cu nostalgie Tibor Pipei, un localnic de 54 de ani.

Ameninţarea cu închiderea fabricii este alungată de angajaţi ca un vis urât. Cu toţii speră că vor mai avea un loc de muncă şi un loc în care să se simtă ca acasă. „Oamenii care lucrează în fabrica asta se simt aici ca într-o a doua familie. Dacă le iei fabrica, le iei casa. Din toate fabricile de ţigări din ţară, de şapte-opt ani, numai cea de la Sfântu Gheorghe a mai rămas. E tot ce mai avem pe acest segment de piaţă", încheie localnicii.

113 ani de istorie

Fabrica de ţigarete de la Sfântu Gheorghe a împlinit anul acesta 113 ani. Privatizarea şi restructurările  din ultimii şase ani au lăsat-o cu doar 84 de angajaţi, care se tem acum pentru locul lor de muncă.