Ucenicii nu sunt la mare căutare în România

Legea uceniciei, la elaborarea căreia s-au frământat luni în şir autorităţile statului, patronatele şi sindicatele, a produs într-un an de zile un singur efect: două tinere ucenice, şcolite

Legea uceniciei, la elaborarea căreia s-au frământat luni în şir autorităţile statului, patronatele şi sindicatele, a produs într-un an de zile un singur efect: două tinere ucenice, şcolite şase luni într-un mic magazin din Iaşi, în meseria de lucrător comercial.
Maria Vartolomei, singurul întreprinzător din România care a apelat anul trecut la "beneficiile" acestei legi, spune că tocmai ce le-a angajat pe cele două fete cu contract de muncă. Însă firma nu a beneficiat de nici un leu ajutor de la stat, deşi legea promitea jumătate din salariul ucenicilor şi contravaloarea serviciilor lunare de instruire, dar nu mai mult de 20% din salariul de bază minim brut pe ţară. Experienţa a fost benefică, iar autorizarea nu a fost dificilă, spune întreprinzătoarea din Iaşi. "Am rămas însă cu un gust amar în privinţa faptului că statul nu se ţine de cuvânt. Dar ce pot să fac", completează Maria Vartolomei. Banii către angajatorii care vor să formeze ucenici ar trebui daţi prin bugetul Agenţiei pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Anul trecut nu au fost fonduri, pentru că, deşi legea a apărut la sfârşitul lui 2005, iar normele metodologice în martie 2006, meseriile şi numărul de ucenici se aprobă prin ordin ministerial pentru următorul an. Abia la anul vor fi bani", explică Neculai Vartolomei, de la Direcţia de Muncă Iaşi. Acesta crede că legea nu a prins în primul rând pentru că nu a fost promovată, dar şi pentru că societăţile comerciale preferă ori să se autorizeze direct ca furnizori de formare profesională, ori să plătească un curs de formare profesională pentru angajaţii doriţi.
Dosarul de autorizare trebuie trimis la Direcţia de Muncă
Ana Bontea, director la Consiliul Naţional al IMM-urilor, consideră că sistemul de autorizare e dificil, îndelungat şi facilităţile fiscale oferite întreprinzătorului nu-i recompensează suficient eforturile. Pentru a forma ucenici, o societate comercială trebuie să fie autorizată în acest sens (proces care durează 70 de zile), şi să aibă şi un maistru autorizat la rândul lui (38 de zile). Dosarul de autorizare trebuie depus la Direcţia de Muncă, de aici urmând să se plimbe pe la Comisiile de Formare Profesională a Adulţilor. Însă, pentru a primi banii de la stat, întreprinzătorii trebuie să se ducă la Agenţiile pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu alte hârtii şi dosare. Întreprinzătorul trebuie să asigure atât pregătirea practică, cu maistrul, cât şi pregătirea teoretică, printr-un curs autorizat. Ana Bontea consideră că sistemul ar trebui simplificat foarte mult, iar autorizarea, diferenţiată funcţie de complexitatea meseriei. Apoi, întreprinzătorii ar merita stimulente fiscale mai mari şi reale, pentru serviciul social pe care îl fac: aduc un profesionist pe piaţa muncii. Legea uceniciei a pornit de la modelul german, unde este o practică curentă, dar acest sistem a reprezentat o tradiţie şi în România. În Germania, în formarea profesională sunt implicate Camerele meşteşugarilor.