UE, în Georgia cu aprobarea Rusiei

UE în Georgia şi conflictele îngheţate sunt temele interviului acordat ziarului „Adevărul” de Antonio Missiroli, expert în politică externă şi de securitate. „Fără Rusia, niciun  conflict îngheţat nu poate fi rezolvat”, opinează directorul Centrului pentru Politici Europene (CPE) de la Bruxelles, Antonio Missiroli.

Cum va funcţiona misiunea europeană de observare în Georgia?

Antonio Missiroli: Misiunea europeană se va limita la Georgia, fără Abhazia şi Osetia. Aceştia au fost termenii negociaţi cu Rusia. Deocamdată, scopul misiunii este retragerea completă a trupelor ruseşti din Georgia. Dacă pe viitor vor exista condiţii diplomatice pentru extinderea misiunii sau crearea uneia noi în Osetia de Sud şi Abhazia, rămâne de văzut.
 
Cum se poate interpreta faptul că majoritatea europenilor din misiunea UE sunt în fapt militari în civil, reprezentanţi ai ministerelor apărării?

A.M: Este, să spunem aşa, un caz de „ipocrizie constructivă”. Pentru îndeplinirea mandatului e nevoie nu atât de birocraţi, cât de oameni care pot „citi” situaţia de pe teren, infrastructura, logistica şi comunicaţiile, iar singurii care pot face asta sunt militarii, dar ei vor juca un rol civil, nu se duc acolo cu arme ori mandat militar.

Vor avea haine civile şi, pentru că se duc într-o misiune civilă a UE, nu din partea ţărilor lor, vor fi plătiţi din bugetul UE. Există, e drept, un grad de ipocrizie în asta, dar e cea mai bună soluţie în aceste circumstanţe.

La ce ne putem aştepta de la aşa-numitul Parteneriat Estic, iniţiat de Polonia şi Suedia?

AM: Comisia Europeană va veni în decembrie cu o propunere în Consiliul European pentru adoptarea Parteneriatului în timpul preşedinţiei cehe a UE. Din semnalele de până acum, se pare că prin acest parteneriat se va întări Politica Europeană de Vecinătate, printr-o concentrare pe anumite programe pentru vecinătatea estică, pe facilităţi, mai ales în regimul de vize.

Dar se pare că Parteneriatul nu va schimba dramatic actuala structură a Politicii Europene de Vecinătate, cel puţin până la formarea, anul viitor, a noii Comisii Europene.

Nu se va simţi Rusia din nou ameninţată de acest Parteneriat Estic?

A.M: Rusia a făcut ceva zgomot cum că UE, prin politica de vecinătate, îşi bagă nasul într-o zonă care este un fel de domeniu rezervat Rusiei, zgomot venit mai degrabă dinspre conservatorii şi generalii ruşi. Problema Moscovei e că noile membre UE fac presiuni pentru o politică mai antirusească în general, nu doar a NATO, ci şi a UE. În UE sunt ţări care vor să trateze mai blând Rusia, iar controversa dintre acestea şi cele care vor o politică mai dură cu Rusia va continua mult timp şi va da formă politicii UE faţă de Rusia. Dar în ce priveşte Politica de Vecinătate, Moscova nu a manifestat îngrijorări majore.

Poate fi politica de vecinătate folosită ca instrument inclusiv pentru rezolvarea conflictelor îngheţate de la graniţa estică?

A.M:  Ar fi nedrept să se pună o asemenea presiune pe politica de vecinătate. Conflictele îngheţate trebuie tratate prin politica externă tradiţională. Politica de vecinătate poate contribui prin întărirea stabilităţii în regiune. Abia după ce prin politica externă se creează structura de bază de rezolvare a unui conflict, se pot construi programe derulate inclusiv prin politica de vecinătate.

Din păcate, nu pare să existe cu adevărat o politică europeană coerentă pentru conflictele îngheţate.

A.M: Totuşi, în Caucaz, în ultimele luni, UE a dovedit unitate politică, ţinând cont că relaţia cu Rusia e sursa celor mai mari diviziuni în UE, mai ales după extindere. Evident, e nevoie de mai multă coerenţă şi mai bună angajare. Dar dacă ţinem cont de vidul în care a erupt războiul, fără intervenţii ONU şi cu o foarte jenantă poziţie în care au fost puse SUA, prin comparaţie, UE s-a descurcat bine.

Ce au în comun conflictele îngheţate din Europa şi din apropiere e că toate au legătură cu Rusia. Asta înseamnă că, dacă poate exista o soluţie cuprinzătoare, ea trebuie să includă obligatoriu Rusia.

Dar, de exemplu, în problema Transnistria, UE pare să fi fost lăsată pe dinafară. Rusia vorbeşte cu părţile fără UE.

A.M: Problema nu e cu Rusia, ci mai degrabă e o problemă din interiorul UE. Franţa e implicată, face parte din grupul de la Minsk. Deci Franţa trebuie să decidă dacă merge pe cartea franceză sau pe cea europeană. Ar fi un bun moment să o joace pe ultima, pentru că deţine şi preşedinţia UE.

Antonio Missiroli

Antonio Missiroli este directorul de studii al Centrului pentru Politici Europene CPE de la Bruxelles. Domeniile sale de expertiză sunt politica externă şi de securitate, lărgirea UE, reforma instituţională şi politicile europene comparative.  El vorbeşte fluent italiana, engleza, franceza şi germana. CPE este o organizaţie independentă, non-profit, a experţilor, care furnizează publicului informaţii şi analize rapide privind UE şi agenda politică globală.

În UE sunt ţări care vor să trateze mai blând Rusia, iar controversa dintre acestea şi cele care vor o politică mai dură va continua mult timp.

Antonio Missiroli
directorul CPE