Turismul pe liniile de cale ferată înguste, o oportunitate ratată din lipsă de bani

Din 2.000 de kilometri de cale ferată, care străbat cele mai pitoreşti zone turistice montane ale României, doar 100 mai sunt utilizaţi Cea mai tristă poveste din industria românească a

Din 2.000 de kilometri de cale ferată, care străbat cele mai pitoreşti zone turistice montane ale României, doar 100 mai sunt utilizaţi

Cea mai tristă poveste din industria românească a ospitalităţii este trăită de vestitele mocăniţe de la munte. Trenuleţele fac, acum, obiectul unor tranzacţii cu fier vechi.

Câteva zeci de vagoane şi locomotive destinate transportului pe liniile cu ecartament mic au fost scoase recent la vânzare, însă licitaţia - adjudecată de o companie specializată în reciclarea fierului vechi - a fost anulată. Acesta putea fi deznodământul uneia dintre cele mai tragice istorii pe care o traversează infrastructura feroviară românească şi, odată cu ea, turismul montan cu trenuleţe tip mocăniţă.

Şi liniile industriale au potenţial turistic

Potenţialul turistic al zonelor montane în care au fost amplasate, acum mai bine de 100 de ani, liniile ferate înguste, este uriaş, dar la fel de mare este - cel puţin la nivelul autorităţilor centrale - şi nepăsarea faţă de această oportunitate.

Ca dovadă, statul a preferat să scoată la vânzare, la preţ de fier vechi, locomotivele şi vagoanele cu care ar putea fi transportaţi turişti prin locuri de o rară frumuseţe: Bucovina, Maramureş, Munţii Apuseni, Sibiu, Covasna - ca să amintim doar câteva. În acelaşi timp, liniile nu sunt nici reabilitate, din lipsă de fonduri, dar nici închiriate particularilor care ar şti ce e de făcut.

De partea cealaltă a "baricadei" se află câţiva (foarte puţini) susţinători ai turismului cu trenuleţul, operatori privaţi care, însă, pe lângă lipsa fondurilor, mai sunt nevoiţi să se lupte şi cu opreliştile impuse de autorităţi.

Fonduri UE sunt, dar cine să le acceseze?

Din cauza incertitudinilor privind regimul proprietăţii asupra liniilor de cale ferată îngustă, operatorii care ar dori să-şi dezvolte afacerile în acest sector nu pot accesa fonduri nerambursabile.

Şi programe europene de finanţare ar fi destule, dacă ne gândim fie şi numai la cele destinate infrastructurii locale din mediul rural sau pentru infrastructura de turism. Astfel că, ratând inclusiv şansa finanţărilor nerambursabile, liniile rămân în paragină, năpădite de rugină şi buruieni, pradă hoţilor de fiare vechi.

În anul 1989, în România existau aproximativ 2.000 de kilometri de linii ferate înguste practicabile. Acum, doar 100 de kilometri mai sunt parcurşi de mocăniţe.

Per total, sunt 13 tronsoane în diverse stadii de degradare sau, dimpotrivă, de reabilitare. Conducerea Societăţii de Administrare a Activelor Feroviare (SAAF) ne-a comunicat că în patrimoniul său sunt şase astfel de tronsoane: Sibiu-Agnita (57,5 km), Turda-Abrud (93,6 km), Târgu Mureş-Sovata (75,4 km), Târgu Mureş-Lechinţa (90,2 km), Band-Mihăeşu de Câmpie (29,6 km) şi Cornăţel-Vurpăr (12 km).

"La această dată nu sunt operatori feroviari care să desfăşoare activităţi de transport pe aceste linii. După reabilitare, liniile pot fi utilizate pentru activităţi turistice, transport marfă şi călători. Viteza maximă de circulaţie pe liniile înguste este în jurul a 40 km/h", au precizat, pentru "Adevărul", reprezentanţii SAAF.

Câştigul poate veni din transportul mixt

Pe lângă liniile amintite mai sus, mai sunt câteva industriale şi forestiere. Dintre acestea le amintim pe cele existente în Covasna, Moldoviţa, Brad-Criscior, Hunedoara, Govora, Fieni şi Petrila. Cât poate fi de plăcută călătoria într-un vagonet-terasă printr-o pădure sau admirând peisaje montane inegalabile?

Atât de plăcută, încât turiştii străini nu se uită la bani, plătesc mii de euro fără să clipească, atunci când cer să li se organizeze un sejur cu acest serviciu. Şi singura reclamaţie din partea lor, după călătorie, este că drumul a fost prea scurt!

Însă, pentru operator, afacerea pe liniile înguste se susţine nu atât datorită turiştilor, cât prin transportul de marfă, de cele mai multe ori buştenii tăiaţi din munte. De aceea, majoritatea trenuleţelor sunt mixte, au vagoane şi de marfă, şi de personal.

"Tramvaiul galben" are şanse să revină

La începutul acestui an, Consiliul Judeţean Braşov a făcut demersuri pe lângă Ministerul Transporturilor pentru a reînnoda tradiţia celebrului "tramvai galben" care circulase odinioară între Bran şi Râşnov. "În scurt timp vor demara lucrările pentru realizarea unui tronson de cale ferată pe ecartament îngust între Râşnov şi Bran. Mocăniţa care va circula pe această linie va fi destinată cu precădere turiştilor", afirmau, la vremea aceea, reprezentanţii Consiliului Judeţean.

Ei au stabilit că primul tronson al liniei, cu o lungime de 2 km, va lega Râşnovul si cartierul Romacril. În următoarea etapă, această cale ferată de interes turistic va avea maximum 13 kilometri. Ideea a pornit de la povestea "tramvaiului galben", care a circulat timp de 68 de ani pe traseul Bartolomeu-Satulung, inaugurată la 7 martie 1892. Pe atunci, acel tren circula numai ziua, cu 10 km/h în oraş şi cu 20 km/h în afară, iar in zilele de târg - numai după ora 15.00.

Castelul Corvineştilor a rămas fără mocăniţă

În oraşul Hunedoara mai există încă linia îngustă în lungime de trei kilometri din apropierea Castelului Corvineştilor. Având în vedere câţi vizitatori are zilnic acest sit istoric, putem spune că potenţialul turistic al liniei de la castel este mai mult decât evident. Investitorii, însă, întârzie să apară...

Monument UNESCO la Şiclău

În judeţul Covasna a existat o linie îngustă în lungime de peste 100 de kilometri. Astăzi, doar o parte din ea se mai utilizează, sporadic, cu toate că aici se găseşte un unicat în Europa: între localităţile Şiclău de Jos şi Şiclău de Sus, trenuleţele sunt trase de troliu, pe un plan înclinat. Construcţia a fost declarată ca monument în patrimoniul UNESCO. Linia forestieră a fost reabilitată în anul 2002 şi acum se află în proprietatea Consiliului Judeţean Covasna.

Silvicultorii din Bucovina nu vor linie forestieră spre Moldoviţa

Una dintre cele mai controversate situaţii se regăseşte la Moldoviţa, unde linia îngustă, forestieră, ba e reabilitată şi redată circuitului turistic, ba este efectiv scoasă de pe traverse de către... silvicultori.

Până la un moment dat, linia - construită la 1888 - aparţinuse fondului bisericesc, însă a trecut în patrimoniul ocolului silvic local. Operatorul particular care se ocupă de dotările necesare afirmă, acum, că singura speranţă pentru a continua activităţile pentru linia turistică Moldoviţa constă în reretrocedarea liniei la fondul bisericesc.

De cealaltă parte, pentru ocolul silvic această linie este "o sarcină în plus", forestierii dorind, de fapt, sa fie cât mai repede dezafectată sau vândută. Din acest motiv, un parteneriat între particulari şi ocolul silvic pare imposibil.

"Numai în momentul în care linia îngustă Moldoviţa va avea un proprietar permanent va exista posibilitatea de a obţine fonduri de la UE pentru investiţiile necesare acestui proiect", precizează operatorul privat.

268,3 mii de euro reprezintă suma totală cu care s-au vândut, prin intermediul Bursei Române de Mărfuri, 27 de locomotive, 15 vagoane de linie îngustă şi un trenuleţ destinat stingerii incendiilor. Licitaţia a fost anulată.