Tratatul fiscal, un rău necesar

Pentru a atinge parametrii bugetari stabiliţi prin noul document european, România va trebui să aplice măsuri de austeritate şi corecţii fiscale dintre cele mai dure.

Integrarea României în grupul statelor europene care îşi asumă responsabilitatea salvării monedei unice euro presupune semnarea controversatului tratat de stabilitate fiscală prin care vom fi nevoiţi să adoptăm măsuri total incomode atât pentru populaţie, cât şi pentru mediul de afaceri.

Cel mai sensibil indicator pe care va trebui să-l corectăm în perioada imediat următoare este deficitul bugetar structural. Acesta va trebui să fie redus până la cote care presupun tăieri drastice de cheltuieli şi o forţare a creşterii veniturilor până aproape sau chiar dincolo de limitele suportabilităţii sociale.
Chiar Ministerul Finanţelor recunoaşte, într-un document explicativ remis la solicitarea redacţiei Adevărul, că „un deficit structural de 0,5% din PIB, conform datelor existente, presupune că deficitul bugetului general consolidat trebuie să fie apropiat de zero".

Ce este deficitul bugetar structural

Altfel spus, măsurile de reducere a deficitului bugetar trebuie să fie mult mai dure decât cele pe care le presupune scăderea până la nivelul prognozat de 1,9% din PIB, astfel încât să ajungem la nivelul zero.

Decalajul dintre cheltuieli (prea mari) şi venituri (prea mici) este deficitul bugetar consolidat, raportat de regulă la Produsul Intern Brut realizat. Deficitul structural este tot decalajul dintre cheltuieli şi venituri, dar acesta se raportează la creşterea potenţială a unei economii şi, foarte important, nu ţine cont de evoluţiile ciclice. De exemplu, veniturile din vânzări de active (privatizări) sau din creşteri temporare de taxe nu se iau în calcul la stabilirea deficitului structural. Cu alte cuvinte, acest indicator relativ nou nu poate fi „păcălit" cu artificii statistice.

Corecţii severe

„Când creşterea PIB-ului depăşeşte nivelul potenţial (care ar presupune finanţări fără probleme ale deficitelor), încasările bugetare cresc rapid, adică deficitul scade, sau chiar se poate ajunge la surplus bugetar. Invers, când economia merge sub potenţial şi, posibil, se intră în recesiune, încasările bugetare scad concomitent cu creşteri ale cheltuielilor.

Astfel, deficitul bugetar îl depăşeşte pe cel structural", a explicat, pentru „Adevărul", Daniel Dăianu, profesor de economie şi fost ministru de Finanţe.
Potrivit economistului, „România are acum un deficit structural al bugetului, probabil, de peste 3% din PIB; el era în jur de 8% în 2008. Ca să ajungem la un deficit structural de 0,5% (n.n.- cum se prevede în Pactul fiscal european), avem nevoie de o corecţie fiscală structurală de cca. 3% din PIB, care este considerabilă având în vedere că veniturile fiscale nu depăşesc 28-29% din PIB".

„Potenţialul de creştere economică al României a fost tras în jos de criză, probabil către 2-2,5%, dar şi această cifră este incertă, fiindcă nu ştim cât va dura criza. Un deficit foarte mic imediat are acţiune prociclică, recesionistă, dacă nu se asigură un nivel adecvat al cheltuielilor publice", ne-a mai declarat Daniel Dăianu.

În opinia economistului, câteva condiţii ar ajuta realizarea unei asemenea corecţii fără a provoca dureri mari: „o absorbţie mult crescută şi mai eficientă a fondurilor europene (cel putin 3% din PIB), o colectare mai bună a veniturilor fiscale, o utilizare mult mai responsabilă a banului public, gradualizarea corecţiei şi un mediu extern cât mai puţin ostil".

Sindicatele protestează azi faţă de Pactul cu UE

Sindicatele afiliate Confederaţiei Cartel Alfa vor picheta astăzi la orele după-amiezii prefecturile judeţene, iar în Piaţa Victoriei vor organiza un miting de protest faţă de semnarea de către România a tratatului fiscal cu UE. Sindicaliştii cer amânarea semnării „tratatului austerităţii".

"Ca să ajungem la un deficit structural de 0,5%, avem nevoie de o corecţie fiscală de 3% din PIB, care este considerabilă.''
Daniel Dăianu profesor de economie

Măsuri necesare pentru reducerea deficitului structural

Scăderea cheltuielilor

- Noi tăieri de salarii în companiile şi instituţiile statului;
- Reducerea sau eliminarea unor subvenţii;
- Reducerea sau eliminarea unor scutiri şi facilităţi fiscale;
- Diminuarea unor fonduri destinate investiţiilor publice;
- Amânarea unor proiecte sau programe cu finanţare publică;
- Limitarea până la strictul necesar a achiziţiilor publice;
- Limitarea susţinerii financiare pentru diverse activităţi.

Creşterea veniturilor

- Îmbunătăţirea colectării de taxe şi impozite;
- Lărgirea bazei fiscale, prin includerea unor noi categorii de contribuabili care acum sunt scutiţi de taxe;
- Îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene;
- Întărirea disciplinei fiscale şi aducerea „la lumină" a zonelor cu evaziune ridicată;
- Fiscalizarea unor domenii şi activităţi care acum sunt scutite de taxe sau care nu contribuie la creşterea veniturilor bugetare.