Structura exporturilor romanesti - neschimbata in ultimii patru ani

Indemnul "buy Romanian" - fara sansa in fata calitatii net superioare a marfurilor de import

Se face aproape un an de cand evolutiile din comertul exterior al Romaniei starnesc ingrijorare in randul autoritatilor. Este vorba mai ales de importuri, aflate in permanenta crestere si intr-un ritm superior exporturilor. Chiar si-atunci cand statistica a raportat niveluri reprezentand recorduri istorice ale exporturilor lunare, "gloria" a fost eclipsata de cealalta parte a balantei, apasata si mai vartos de importuri. Ingrijorarea este de inteles, in cea mai mare parte a timpului trecut de la revolutie incoace politica economica romaneasca fiind a gestionarii de deficite, si aceea pe muchie de cutit. Totusi, in istoricul comertului exterior romanesc de dupa 1990, exista un moment de cotitura, iar acesta a survenit in 2000. Dupa un an cumplit din punct de vedere al pozitiei externe (in 1999, Romania era perceputa ca un stat in pragul colapsului financiar), s-a intamplat un mic "miracol" economic. Exporturile au depasit fatidicul plafon de 8 miliarde de dolari anual, ajungand chiar la peste 10 miliarde. Saltul de atunci al exporturilor, de nu mai putin de 22 la suta, a fost cel care a indreptatit autoritatile sa faca vorbire, dupa ani in care sintagma iesise din vocabular, de cresterea economica sanatoasa. Exporturile au inceput sa fie puse la loc de cinste si in discursurile politicienilor, fiind numite "motoare ale economiei romanesti". Ceea ce a scos, la propriu, din galeata economia, prin prisma incasarilor valutare de care avea nevoie ca de aer, a fost pozitionarea tarii noastre ca furnizor major de produse semiprelucrate sau slab prelucrate si lohn pentru Uniunea Europeana. Practic, exportul romanesc s-a umflat pur si simplu pe seama fortei de munca prost platite, care s-a transformat in unicul avantaj competitiv major, a "metalelor comune si articolelor din acestea", lemn brut si mobila. Inutil sa mai amintim ca o asemenea structura a exporturilor nu a condus la valorile incredibile ale tigrilor asiatici, statele cu adevarat "profesioniste" in vanzarea fortei de munca. Daca asa ceva nu s-a intamplat, cel putin ne putem consola cu gandul ca economia a inceput sa miste si din punct de vedere al exportului, chiar daca pe post de sectie de masini de cusut pentru trusturile de moda occidentale. Atata vreme cat importurile au tinut ritmul de crestere cat de cat in pas cu exporturile (caci pentru metale comune se importa minereu, iar pentru imbracaminte, si materialele, si designul sunt aduse de afara), lucrurile au ramas oarecum sub control. La importurile in crestere si implicit la deficit, a aparut insa si un alt factor initial neglijat: romanii au prins gustul consumului, asa ca se importa in nestire, de la alimente, televizoare cu plasma si cristale lichide pana la cele mai recente modele de automobile de lux. Indemnul "buy Romanian" s-a dovedit frectie la picior de lemn in fata calitatii net superioare a marfurilor de import. Semnalele venite atat din partea reprezentantilor importatorilor si exportatorilor, cat si din cea a analistilor economici cum ca exportul de munca bruta nu va putea sustine la nesfarsit economia au nimerit de fiecare data in gol. Structura exporturilor romanesti a ramas neschimbata de 4 ani de zile, asa cum lesne se poate observa si din statisticile alaturate, aferente primului trimestru din 2003, respectiv din 2004. "Nimic nou pe frontul de vest" (peste 70 la suta din comertul exterior merge spre statele UE), importurile si exporturile se umfla si se dezumfla in aceeasi structura. Va putea insa Romania sa intre in Uniunea Europeana si sa reziste acolo cu o asemenea structura a exporturilor? Greu de crezut, mai ales ca se stie ca "atuul" fortei de munca ieftine se va pierde, si este firesc sa se intample asa.