Stelian Fuia, ministrul Agriculturii: „Nimeni nu pleacă din ţară cu pământul în geantă“

Fuia susţine că liberalizarea pieţei funciare nu va crea un aflux de investitori străini.

A lucrat şapte ani la compania Monsanto, specializată în organisme modificate genetic, motiv ce a stârnit protestul devenit deja faimos prin „băgarea ştiuleţilor în dubă". Vrea experţi nemţi care să ne înveţe să ne asociem şi specialişti olandezi care să ne arate cum să lucrăm pământul mai eficient.

După ce s-a răzgândit de trei ori într-o singură săptămână, Stelian Fuia s-a hotărât şi spune că face toate demersurile pentru a împiedica străinii să cumpere terenuri agricole în România odată cu liberalizarea pieţei funciare în 2014. Cu toate acestea, „nu trebuie să ne speriemcă o să vină unii să cumpere terenuri".

„Adevărul": Ce veţi face privind liberalizarea pieţei funciare la 31 decembrie 2013?

Stelian Fuia: Am avut o discuţie cu colegul bulgar, vrem să avem o iniţiativă comună pe această temă pentru că şi Bulgaria este în aceeaşi situaţie. Trebuie să fim foarte corecţi cu noi înşine, dincolo de dezbaterea publică. Teren agricol este cumpărat de străini şi astăzi pe persoane juridice, pe firme. Diferenţa dintre a fi cumpărat pe firmă şi persoană fizică nu este foarte mare. Tot de către străin este deţinut. Bineînţeles că pentru mine este prioritar ca acest teren să rămână în proprietatea fermierului român şi să-l lucreze. Dar, în final, nu trebuie să ne speriem că o să vină unii să cumpere terenuri. Nimeni nu o să cumpere terenuri şi o să le bage în geantă, că nu cumpără nici fier vechi, nici bijuterii, cumpără teren. Terenul nu poţi să-l iei să-l muţi. Tot aici rămâne.

Aveţi vreo statistică privind terenurile agricole controlate de străini?

Nu există la ora actuală o statistică foarte clară. Nimeni nu ţine evidenţa terenurilor deţinute de firme, pentru că acestea pot avea capital străin în proporţie de 10% sau 99%. Este imposibil de realizat o astfel de statistică pentru a vedea exact cine este în spatele acestor sute de mii de firme pe care le avem în România şi care potenţial au cumpărat teren agricol.

Este un lucru bun că au venit aceşti străini?

Toţi străinii au venit cu know-how şi realizează performanţă în România. Avem în acest moment modele de investitori străini de succes de toate naţionalităţile, şi vest-europeni, şi din ţările arabe, care au cumpărat societăţi, lucrează între 50 şi zeci de mii de hectare şi care produc într-un mod foarte profitabil, îşi plătesc taxele în România, produc pentru economia naţională. Dacă noi ne gândim că pe terenul românesc al românilor se produce pentru România, ne înşelăm. Suntem pe o piaţă globală astăzi. A fost dezbaterea publică: „Domnule, o să vină nu ştiu care şeic să cumpere un milion de hectare şi producţia va merge în nu ştiu ce emirat şi noi vom muri de foame!" Este fals.

Dar au cumpărat terenuri la preţuri mult mai mici.

Au cumpărat la preţul pieţei din România. Nu au cumpărat la preţuri mai mici decât românii.

Există totuşi diferenţe uriaşe de preţ între România şi Spania, Olanda, Franţa.

Noi suntem în România. Credeţi că cineva poate să cumpere un teren să-l mute în Spania să-l vândă mai scump? Nu e o maşină. Ăsta este preţul în România astăzi. Nu putem să spunem că este 20.000 de euro în Spania şi să vindem şi noi tot cu 20.000 de euro. Să nu credem că cineva face speculă cu terenuri în România.

Pentru investitorul german, este un preţ de nimic. Pentru fermierul român, este o barieră.

Terenuri s-au cumpărat de şapte ani încoace. Nu este nimic nou. Criză este pentru toţi. Fiecare ţară şi-a negociat tratatul de aderare într-un anumit mod. Noi am prevăzut să deschidem piaţa persoanelor fizice. Dar piaţa este deschisă străinilor de ani de zile. Nu este nicio diferenţă că se cumpără teren pe SRL sau pe persoană fizică. Nimeni nu pleacă cu el în geantă. S-a cumpărat teren şi până acum. Dacă ne facem că nu vedem asta, ne minţim pe noi înşine.

Deci nu vă aşteptaţi la un aflux de investitori străini odată cu liberalizarea pieţei.

Nu. Creăm o teamă că, din 2013, o să fie nenorocire, o să ne cumpere străinii toate terenurile. Le-au putut cumpăra şi până acum. Cu o firmă de 200 de lei înfiinţată în România puteau să cumpere un milion de hectare. Să fie clar.

În ce stadiu este proiectul de taxă pe pârloagă?

Noi avem cadrul la ora actuală, Legea 18 privind retrocedarea, în care există o prevedere foarte clară pentru terenurile care nu sunt menţinute într-o stare fitosanitară minimă. Primăria constată şi aplică amenzi. Nicio primărie din ţară, în 20 de ani, nu a aplicat această penalitate. Este greu pentru un primar să-i aplice vecinului o astfel de penalitate. Şi atunci schimbăm această prevedere legală şi constatarea va fi făcută de o comisie formată din Garda de Mediu, APIA şi reprezentanţii Direcţiei Agricole şi tot ei vor aplica şi penalitatea. Dacă amendamentele pentru Legea 18 vor trece rapid prin comisie, sperăm să ducem legea în plen săptămâna viitoare (n.r. - săptămâna aceasta).

Cum rămâne cu aceia care încasează subvenţii deşi nu lucrează pământul?

Normele europene nu impun cultivarea terenului. Normele impun menţinerea terenului într-o stare fitosanitară minimală. Subvenţiile europene sunt plăţi pe suprafaţă, nu pe producţie. Dacă am cupla aceste plăţi de producţie, am fi în contradicţie cu normele europene.

Există diferenţe uriaşe între subvenţiile luate de fermierii români şi cei din vestul Europei.

Noi acum suntem într-un cadru negociat în 2004. Am negociat bine, am negociat prost, lumea trebuie să înţeleagă că noi nu facem decât să aplicăm ce s-a negociat în 2004.  

Poate statul să intervină pentru reducerea acestor diferenţe?

Statul poate să compenseze aceste subvenţii, până la un anumit plafon. Alţii au negociat mai bine, cum ar fi Polonia. Noi am negociat aşa cum am negociat, adică prost. Asta e realitatatea. Fermierul român trebuie să ştie că, în 2004, s-a negociat prost pentru agricultură. Statul poate compensa o parte din diferenţă în funcţie de buget. Avem în vedere acest lucru în negocierea Politicii Agricole Comune, nu o egalizare, ci o echilibrare. Noi mai obţinem puţin, ei mai scad un pic, şi suntem echilibraţi pentru că este fair pentru fermierul român. 

Ce se poate face pentru normalizarea relaţiei dintre fermieri şi bănci?

Se simte necesitatea unei bănci a fermierilor. O bancă românească care să înţeleagă priorităţile locale de dezvoltare. Noi nu mai avem bănci româneşti. Astăzi, în România, deşi sunt, după legea românească, bănci româneşti, ele sunt filiale ale unor bănci străine care aplică politica corporatistă a băncii-mamă. Aceste bănci în România s-au boierit şi-i privesc pe ţărani exact în acelaşi mod în care boierii îi priveau înainte pe ţărani: că sunt de neîncredere, că sunt riscanţi, că nu merită. Fermierii români stau azi în faţa sistemului bancar în genunchi. 

În ce stadiu se află proiectul privind înfiinţarea unei bănci funciare?

Banca funciară este un proiect foarte important al ministerului, având în vedere proprietatea şi exploatarea foarte fragmentată din România. Dacă ne uităm la exploataţii, doar dintre cele care iau subvenţii avem aproape un milion sub 10 hectare. Dacă ne uităm la nivel de proprietate, e mult mai rău, avem zeci de milioane de parceluţe. La începutul lunii aprilie au avut loc discuţii între experţii Ministerului Agriculturii (MADR) şi specialişti olandezi şi încercăm să creăm cadrul pentru o astfel de instituţie.

MADR are o înţelegere cu Ministerul Transporturilor de a ignora hotărârea de guvern care-i obligă pe fermieri să aibă cântar electronic la marginea câmpului. Rămâne în vigoare acest acord? 

Şi noi, şi Mediul avem această problemă cu tichetul de cântar. Am sarcină de la premierul Ungureanu să o rezolvăm înainte de sfârşitul lunii mai. Înţeleg necesitatea Ministerului Transporturilor de a controla traficul pe drumurile publice, dar e absurd să ceară cântar electronic la marginea câmpului. Dacă vrea, să pună Ministerul Transporturilor pe drum cântare electronice şi să verifice. Trebuie să fim totuşi raţionali când emitem acte guvernamentale.

"Noi suntem în România. Credeţi că cineva poate să cumpere un teren să-l mute în Spania să-l vândă mai scump?"

"Încercăm să obţinem energie ieftină pentru irigaţii. Nu văd de ce nu am obţine-o, atât timp cât avem aceşti băieţi deştepţi care cumpără energie ieftină."

De ce să eliminăm intermediarii?

Va interveni MADR la nivel de infrastructură - construire de spaţii de depozitare - pentru a elimina intermediarii din agricultură?

Nu cred că rolul ministerului este de a construi depozite. Statul nu trebuie să intervină în piaţă ca jucător. Credeţi că ăsta este rolul statului? Statul să construiască un depozit de legume şi fructe. De ce nu şi un supermarket? De ce nu şi un cinematograf? Fermierii mici, în loc să se plângă că nu-şi pot vinde produsele, ar trebui să se asocieze şi să-şi construiască depozite.

Ce veţi face însă pentru a elimina aceşti intermediari?

Intermediarul, dacă este o firmă autorizată, este un jucător pe piaţă. Face legal o activitate comercială, aşă că nu avem de ce să ne dorim să-l eliminăm.

Evaziunea în acest domeniu rămâne la cote ridicate. Cum o veţi combate?

Vom încerca să obţinem prelungirea taxării inverse pentru cereale şi acelaşi regim şi pentru legume-fructe. Statistic, un român consumă 23-24 de kilograme de pâine pe an. Un neamţ consumă 127 de kilograme de pâine. Noi, în mod real, consumăm mai mult decât nemţii. Asta înseamnă că cel puţin 100 de kilograme sunt evazionate. Adică cel puţin două milioane de tone de pâine sunt evazionate la nivel naţional. Pârghiile nu sunt însă la noi, ci la Finanţe. Probabil că o activitate mai intensă a organelor abilitate ar duce la reducerea evaziunii.

Există controverse legate de activitatea dumneavoastră profesională.

Nu pot să mă dezic de activitatea profesională pe care am avut-o. Am lucrat într-o corporaţie, nu e motiv de ruşine, din contră. Ce să zic, că nu am nicio profesie? De regulă, politicienii nu au nicio profesie.

Regretaţi că aţi declarat că vă faceţi cumpărăturile la supermarket?

Nu este vorba de a regreta. E vorba de ce cumpărături faci de la supermarket. De unde aş putea să cumpăr dero? Dacă o să vrei să cumperi roşii în februarie, nu o să cumperi din Piaţa Obor. La supermarket merg în weekend cu soţia să facem cumpărături pentru toată săptămâna. Ce să zic, că nu am intrat în viaţa mea în supermarket?