Statul - singur la plată în faţa calamităţilor

daunele plătite pentru agricultură sunt evidenţiate la un loc cu cele plătite pentru proprietăţi. În opinia lui Paul Mitroi, director general al Direcţiei de reglementări din cadrul CSA,

daunele plătite pentru agricultură sunt evidenţiate la un loc cu cele plătite pentru proprietăţi. În opinia lui Paul Mitroi, director general al Direcţiei de reglementări din cadrul CSA, piaţa asigurărilor agricole se situează la circa 5-6 milioane euro - ca volum al primelor subscrise - într-un volum al pieţei asigurărilor de 1,228 miliarde euro în 2005. Asigurările agricole cresc însă într-un ritm mai rapid decât cel al pieţei în ansamblu. "În 2005, volumul primelor subscrise a crescut cu peste 40%, creştere care se încadrează în trendul general de creştere a pieţei, dar este peste media de creştere a pieţei de 10-15%", explică Paul Mitroi. Factorii determinanţi sunt evenimentele meteo, în care sunt implicaţi din ce în ce mai mulţi fermieri, creditele, programul SAPARD - care cer asigurare -, dar mai ales consolidarea proprietăţilor. "Agregarea proprietăţilor dă posibilitatea oamenilor ca la recolte din ce în ce mai mari să fie conştienţi şi de riscuri; fac investiţii, cumpără utilaje, construiesc depozite şi clar vor să protejeze aceste investiţii", explică reprezentantul asigurătorilor.

Prima de asigurare, subvenţionată 50% de stat
Din vara anului 2005, prima de asigurare este subvenţionată cu 50% de către stat, după ce anterior valoarea subvenţiei era 20% din valoarea primei. Miron Moldovan, director buget-finanţe în Ministerul Agriculturii, spune că această măsură a dublat atât valoarea primelor plătite, cât şi numărul poliţelor. "Ca urmare a creşterii subvenţiei, presiunea financiară s-a dublat faţă de anul trecut - şi ca sumă, şi ca număr de poliţe. Dacă anul trecut au fost alocate circa 60 miliarde de lei vechi, în bugetul pe 2006 sunt alocate 150 miliarde de lei vechi. Când am fundamentat bugetul pentru acest an, ne-am dat seama că trebuia să creştem suma, prognozele meteo sunt din ce în ce mai exacte, iar producătorii se pun la adăpost", afirmă oficialul ministerului.

Despăgubirile pentru calamităţi, condiţionate de existenţa asigurării
Asigurătorii nu preiau calamităţile. Poliţele de asigurare pentru agricultură specifică în mod clar că nu eşti despăgubit pentru calamităţi. Când vine vorba de calamităţi - secetă şi inundaţii -, statul este singur la plată. Totuşi, condiţionează plata daunelor de existenţa asigurării. Această condiţie a făcut ca foarte mulţi producători - neasiguraţi fiind - să nu beneficieze de plata daunelor pentru calamităţi de către stat. Este şi motivul pentru care s-a mărit valoarea subvenţiei la prima de asigurare, explică Miron Moldovan. Cu alte cuvinte, statul contribuie cu mai mult la prima de asigurare, ca în caz de calamităţi să plătească mai mult pentru producătorii afectaţi. Numai în 2003, statul român a plătit despăgubiri pentru îngheţ şi secetă în valoare de 1.400 miliarde de lei vechi. Măsura e benefică pentru companiile de asigurări, care au o piaţă mai mare fără să-şi asume niciun risc.

Fondurile de solidaritate, o posibilă soluţie
Albin Biro, membru în Consiliul CSA, spune ca "nicăieri în lume anumite calamităţi nu pot fi preluate de societăţile de asigurare; nu există forţa financiară". Experienţele europene variază de la lipsa oricărui sistem de asigurare în caz de calamităţi - cazul Germaniei, unde daune pentru calamităţi dau numai landurile sau guvernul federal -, până la existenţa unor fonduri de solidaritate. "Cele mai bune soluţii sunt în Portugalia, Spania şi Italia, care au un sistem de asigurări - un fond la care contribuie anual şi statul, şi asociaţiile de producători -, şi din care se plătesc despăgubiri pentru situaţii deosebite", explică Biro. "Sunt şi daune asigurabile - grindina, îngheţurile târzii şi timpurii, dar grosul daunelor sunt catastrofe - inundaţii, secetă - care în general nu se asigură.