Statul ne ia tot mai mult din salarii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Câştigurile salariale brute au o creştere anuală mult mai accelerată decât cele nete, ceea ce face ca diferenţa dintre ele - adică suma pe care o plătim drept contribuţie către stat - să

Câştigurile salariale brute au o creştere anuală mult mai accelerată decât cele nete, ceea ce face ca diferenţa dintre ele - adică suma pe care o plătim drept contribuţie către stat - să crească încontinuu.

Statisticile oficiale arată că acum trei ani, mai precis în luna iunie 2005, diferenţa dintre salariile brute şi cele nete a fost de 222 lei, pentru ca după trei ani, respectiv în iunie 2008, suma să se dubleze, ajungând la 465 de lei.

Ponderea contribuţiei către stat din salarii a crescut cu aproape trei puncte procentuale, de la 23,6% în iunie 2005 la 26,8% în iunie 2008. Construcţiile, industria şi comerţul sunt domeniile în care presiunea fiscală pe salarii a crescut cel mai mult, cu peste 3%, în timp ce în intermedierile financiare creşterea a fost de numai 2,1%.

Din analiza datelor statistice mai reiese că în grupa cu cele mai mari salarii (top 5) presiunea fiscală a crescut cu doar 1,3%, în timp ce în grupa cu salariile cele mai mici din România creşterea presiunii a fost mult mai mare, respectiv de 2,2 puncte procentuale.

În ultimii trei ani, câştigurile brute s-au majorat cu aproape 10% mai mult decât cele nete, iar ponderea netului în brut s-a redus, în medie, cu peste 2%

Diferenţa dintre salariul brut şi cel net, adică partea de câştig pe care o cedăm statului, creşte de la an la an, ajungând acum la aproape 27%.

De câte ori se negociază salariul, angajatul se interesează de venitul net, în timp ce angajatorul calculează în primul rând cât va fi brutul. Asta pentru că salariul brut, la care se adaugă eventualele alte bonusuri acordate salariaţilor, înseamnă, de fapt, costul cu forţa de muncă.

Cei mai mulţi dintre angajatori ar fi bucuroşi să poată majora în mod constant salariile (nete), însă în calea lor stă o barieră tot mai greu de trecut: presiunea fiscală. Pe lângă netul lunar pe care îl acordă salariaţilor, trebuie să mai dea statului diverse cote de contribuţii, până la echivalentul a ceea ce numim salariul brut.

Ei bine, tocmai această diferenţă, de la brut la net, creşte încet, dar sigur şi imparabil, în primul rând pentru că salariile brute cresc într-un ritm mai accelerat decât cele nete. Altfel spus, presiunea fiscală pe salarii este tot mai mare şi, potrivit prognozelor oficiale, va continua să crească în următorii ani.

Dările la stat, cu 3% mai mari

Din datele Institutului Naţional de Statistică referitoare la câştigurile salariale reiese că acum trei ani, mai precis în iunie 2005, diferenţa dintre brut şi net era de aproximativ 23,5%. Câştigul mediu brut la nivel naţional era, în acea lună, de 943 de lei, iar cel net - de 721 lei.

A se compara aceste cifre cu cele din iunie 2008: brutul a ajuns la 1.738 lei (în creştere cu 84,3% faţă de iunie 2005), iar netul a fost de 1.273 de lei, cu doar 76,5% mai mare decât în 2005. Astfel că diferenţa dintre brut şi net a ajuns, în iunie 2008, la 26,8%.

Angajaţii şi angajatorii cedează statului, sub formă de contribuţii la buget, cu aproape 3% mai mult decât contribuiau, din fondurile de salarii, în iunie 2005. Cât priveşte suma nominală (diferenţa dintre brut şi net), aceasta practic s-a dublat, ajungând de la 222 lei, în iunie 2005, la 465 lei, în iunie 2008.

Nici viitorul nu sună bine

Estimările Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) referitoare la evoluţia câştigurilor salariale din următorii ani arată că şi în viitor netul va creşte într-un ritm mai lent decât brutul. În 2009, potrivit CNP, salariul mediu brut va fi de 1.750 lei, în creştere cu 10,8% faţă de 2008, iar cel net - de 1.303 lei, cu 10,3% mai mare decât în 2008. Peste cinci ani, în 2013, brutul va ajunge la 2.465 lei, iar netul, la 1.819 lei. A se observa diferenţa de 646 de lei dintre brutul şi netul anului 2013!

Locul trei în UE la creşterea costurilor

Săptămâna trecută, biroul de statistică al Uniunii Europene, Eurostat, a comunicat indicatorii privind costurile cu forţa de muncă din ţările comunitare. România a ieşit pe locul al treilea în topul creşterilor, cu o majorare de aproape 20% în primul semestru din 2008 faţă de aceeaşi perioadă din 2007.

Majorări semnificative ale costurilor cu forţa de muncă s-au mai consemnat în Letonia (+33%, locul I în UE) şi Lituania (+26,2%), iar cele mai mici creşteri au fost înregistrate în Germania (+1,6%) şi Malta (+2%). Media majorării costurilor cu forţa de muncă din primul semestru al acestui an a fost, în UE, de 4,3%.

Având în vedere numărul de salariaţi din economia reală, de pe urma cărora statul încasează contribuţiile reprezentând diferenţa de la salariul brut la cel net şi, de cealaltă parte, numărul celor asistaţi social - beneficiarii acelor contribuţii -, am putea ajunge la concluzia că dările la stat trebuie să crească.

"Sunt 4,8 milioane de salariaţi în plată, din care 1,5 milioane sunt bugetari", ne-a declarat preşedintele Uniunii Naţionale a Patronatelor cu Capital Privat din România (UNPCPR), Costel Olteanu. El a arătat, astfel, că "de fapt, numai trei milioane de salariaţi, cei din economia reală, îi susţin şi pe bugetari, şi pe beneficiarii de asistenţă socială.

Este o presiune enormă, dar politicile aplicate până acum nu s-au îndreptat către o reducere a fiscalităţii pe locurile de muncă. Iar povara creşterii acestor dări este suportată, deopotrivă, şi de angajaţi, şi de angajatori".

Costel Olteanu atrage atenţia şi asupra unui fenomen cel puţin ciudat ce se manifestă cu precădere în sectorul de stat: "Cei direct productivi sunt (mult) mai prost plătiţi decât cei neproductivi; uitaţi-vă la veniturile bugetarilor, care în multe cazuri sunt de câteva ori mai mari decât salariile afişate".

Care ar fi soluţia de ieşire din acest cerc vicios? Şeful UNPCPR propune în primul rând "reducerea numărului acelor bugetari care, deşi nu fac mare lucru, au salarii şi mai ales bonusuri, indemnizaţii şi prime uriaşe. Cu banii astfel câştigaţi se pot mări veniturile celor asistaţi social fără ca statul să mărească presiunea fiscală pe salarii", conchide liderul patronal.

2,24 miliarde lei

- reprezintă suma pe care statul o încasează lunar drept contribuţii ale celor 4,8 milioane de salariaţi din economia românească

Este o presiune enormă, dar politicile aplicate până acum nu s-au îndreptat către o reducere a fiscalităţii pe locurile de muncă
Costel Olteanu,
preşedintele UNPCPR

Industrie: plăţile către buget înseamnă un sfert din salarii

Muncitorii din industria românească au avut, în iunie 2008, un salariu mediu brut pe ramură de 1.594 de lei, din care 74,2% (1.184 lei) înseamnă salariul net. Restul de peste 25% se duce la stat, această contribuţie fiind cu 3,2 puncte procentuale mai mare decât cea din iunie 2005.

Brutul de atunci era de 925 de lei, iar netul era de 716 lei şi diferenţa dintre ele a crescut, până în iunie 2008 cu mai mult de 200 de lei. Efectivul total al salariaţilor din industrie este, acum, de 1,53 milioane de persoane, care plătesc în medie 410 lei contribuţii din salarii către stat.Rezultă că încasările de pe urma industriaşilor se ridică la peste 631 de milioane de lei pe lună.

Agricultură: contribuţii mai consistente cu 2,4%

Pentru agricultori, salariul mediu net pe ramură înseamnă 75,5% din salariul brut. Diferenţa de 24,5%, consemnată în iunie 2008, este cu 2,4 puncte procentuale mai mare decât cea din iunie 2005. Pe atunci, netul era de 499 de lei, iar brutul - 640 de lei, iar suma nominală reprezentând diferenţa dintre cele două categorii s-a dublat până în 2008, ajungând la 292 de lei.

Media câştigurilor salariale orare din agricultură este de 5,16 lei, iar cea din silvicultură - de 6,33 lei. În acest domeniu (inclusiv silvicultură şi vânătoare) lucrează, potrivit statisticilor oficiale, 106.600 de persoane, ceea ce înseamnă că statul încasează cel puţin 90 de milioane de lei lunar.

Construcţii: cea mai mare creştere a presiunii

Angajaţii societăţilor din construcţii au avut, în iunie 2008, un câştig salarial mediu net pe ramură de 1.054 de lei, ceea ce reprezintă 73,3% din cel brut. Diferenţa de 26,7%, care se duce la stat, a cunoscut cea mai mare creştere faţă de iunie 2005 (+3,6 procente) din toate ramurile importante ale economiei româneşti. Poate aici se găseşte şi explicaţia faptului că în construcţii se întâlneşte cel mai adesea practica plăţii salariului "din geantă", prin care se evită exact presiunea fiscală.

De pe urma celor 420.300 de constructori, care contribuie din salariu, în medie, cu câte 382 de lei fiecare, statul încasează cel puţin 160 de milioane de lei lunar.

Comerţ: retailerii dau în plus 3,2% pentru stat

Salariul mediu net din retailul românesc a fost, în iunie 2008, de 1.012 lei, adică 73,5% din cel brut. Diferenţa de 26,5% este cu 3,2 puncte procentuale mai mare decât cea consemnată în iunie 2005. În vara acelui an, brutul era 754 de lei, netul 579 de lei, iar diferenţa dintre acestea (175 de lei) a crescut cu aproape 180 de lei până în iunie 2008.

Statisticile oficiale arată că în comerţ lucrează 766.800 de angajaţi, iar contribuţia din salariul fiecăruia este de 364 de lei. În urma unui calcul simplu ajungem la concluzia că statul încasează, astfel, de pe urma comercianţilor, mai mult de 279 de milioane de lei lunar.

Finanţe: bancherii plătesc tot mai mult

Sectorul de intermedieri financiare (cu excepţia asigurărilor), cunoscut ca fiind campionul salariilor din România, a consemnat în iunie 2008 un câştig mediu net pe ramură de 3.220 de lei, ceea ce înseamnă doar 71,3% din cel brut. Diferenţa de 28,7% din acest an este cu 2,1 puncte procentuale mai mare, suma nominală crescând cu peste 470 de lei în ultimii trei ani.

Aici se consemnează cele mai mici plusuri: brutul a crescut cu 45,7% în perioada analizată, iar netul - cu doar 41,5%. Pentru că în acest domeniu lucrează 81.200 de angajaţi, care plătesc din salariu, în medie, 1.293 de lei, putem spune că de aici statul încasează aproximativ 105 milioane de lei pe lună.

Taxele pe veniturile mari cresc mai lent

În grupa domeniilor cu salariile cele mai mari (intermedieri financiare, aviaţie, industria tutunului, prelucrarea ţiţeiului şi informatică), media salariilor nete a fost, în iunie 2005, de 1.768 lei, reprezentând 73,2% din media salariilor brute. Această pondere a scăzut până în iunie 2008, ajungând la 71,9% sau, altfel spus, contribuţiile către stat ale celor mai bine plătiţi dintre români au crescut cu 1,3% în ultimii trei ani.

Creşte prăpastia dintre minim şi maxim

În schimb, în cazul grupei cu salariile cele mai mici (prelucrarea lemnului, confecţii, marochinărie, turism şi industria mobilei), ponderea netului în brut a scăzut mai accentuat, respectiv cu 2,2%. Media salariilor nete din această grupă era de 461 de lei în iunie 2005, reprezentând 80% din media salariilor brute (576 lei).

În iunie 2008, media câştigurilor nete ajunsese la 702 lei, reprezentând 77,8% din brutul de 922 de lei. În cele cinci sectoare la care salariile sunt cele mai mari din România lucrează, potrivit statisticilor, 155.000 de angajaţi.

Ei plătesc, în medie, câte 1.154 de lei drept contribuţii (diferenţa dintre brut şi net), ceea ce înseamnă că statul încasează 178,8 milioane de lei pe lună de pe urma acestora. În cealaltă "tabără", a angajaţilor cu cele mai mici salarii, se regăsesc nu mai puţin de 380.000 de angajaţi. Ei plătesc, în medie, 220 de lei drept contribuţii, deci putem spune că statul încasează aproximativ 83,6 milioane de lei pe lună din această sursă.

Per total, în economia românească sunt 4,82 milioane de salariaţi, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică.

Dacă luăm în considerare media naţională a salariilor, din care reiese că diferenţa dintre brut şi net (reprezentând contribuţiile angajaţilor) este de 465 de lei, putem spune că statul încasează 2,24 miliarde de lei, în fiecare lună, din dările pe care le cedează salariaţii.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite