Statul dă cu piciorul la sute de milioane de euro

prestatorilor de servicii medicale. Diferenţa dintre noi şi ceilalţi constă doar în faptul că nu recunoaştem public aceste surse de venit, activităţile respective nu sunt legiferate şi, în

prestatorilor de servicii medicale. Diferenţa dintre noi şi ceilalţi constă doar în faptul că nu recunoaştem public aceste surse de venit, activităţile respective nu sunt legiferate şi, în consecinţă, nu sunt impozitate. Rezultatul: sume de ordinul sutelor de milioane de euro nu vin la bugetul statului, ci se pierd în buzunarele celor care realizează astfel de câştiguri.
Dacă în România prostituţia ar fi legalizată şi această afacere ar fi impozitată cu cota unică de 16%, bugetul statului ar fi mai mare cu aproape 500 milioane de euro anual. Potrivit unui studiu internaţional realizat în 2004, în România existau aproximativ 300.000 de prostituate. Statisticile neoficiale arată că, astăzi, numărul lor a crescut, ajungând undeva la 350.000. Tarifele practicate de ele variază de la 10-15 RON pe centură, până la 1.000 de euro în cazul prostituatelor de lux. Dacă stabilim că o prostituată câştigă în medie 50 de RON pentru un client, are trei clienţi pe zi şi lucrează 200 de zile pe an, prostituatele din România acumulează 10,5 miliarde de RON într-un an. La bugetul de stat ar intra 16% din această sumă, adică pe puţin 466 milioane de euro.
Suma nu e deloc mare, în comparaţie cu cât câştigă statele în care prostituţia este legiferată. În Germania, de pildă, numai prostituatele din Hamburg aduc la buget aproape 500 milioane de euro. În plus, "fetiţele" care lucrează în străinătate trimit în ţară, anual, aproape 20 milioane de euro. Este recunoscut faptul că cele mai căutate prostituate din Europa de Vest sunt româncele şi rusoaicele, dar nu acesta este principalul motiv pentru care cele din România sunt la mare căutare. Ne impunem pe piaţa occidentală şi prin aplicarea unor preţuri de dumping. Potrivit autorităţilor franceze, 40% din prostituatele care activează în Franţa sunt românce şi trimit anual acasă aproape 5 milioane de euro.

Venituri mari din "micile atenţii"
Mai puţin prezent în urmă cu câţiva ani, dar devenit o constantă în ultima vreme, bacşişul ar reprezenta, în cazul în care ar fi legiferat, o importantă sursă de venituri la bugetul statului. Începând cu mărunţişul lăsat şoferului de taxi, coafezei, chelnerului şi până la "micile atenţii" lăsate medicilor, "ţara lui bacşiş-bacşiş", cum bine o numea Mircea Eliade, adună zilnic circa 3 milioane de euro.
În aceste condiţii, veniturile anuale rezultate din bacşişul pe care fiecare dintre noi îl lasă în diferite ocazii se ridică la peste un miliard de euro anual. În cazul în care această sumă ar fi supusă impozitării cu o cotă de 16%, în bugetul statului ar intra circa 200 milioane de euro. Calculul a fost realizat de revista "Business Magazin", pe baza analizelor Institutului Naţional de Statistică, ce pornesc de la aceeaşi bază de 10% adăugată la cifra totală de afaceri din sectorul serviciilor.
Practica ţărilor din Uniunea Europeană reflectă o realitate general valabilă: bacşişul reprezintă între 5-10% din valoarea totală a respectivelor servicii prestate.
Procentele care intră în buzunarul prestatorilor de servicii sunt ceva mai mari în Egipt, dar şi în SUA şi Canada, unde ajung chiar şi la 20% din suma înscrisă pe nota de plată. În schimb, în ţările asiatice, în speţă în India, China şi Japonia, bacşişul nu a devenit încă o cutumă, fiind considerat uneori chiar o insultă.

Potenţial uriaş pentru piaţa de lobby
În ţara noastră, tentativa de influenţare a politicilor publice în interesul unui grup mai larg sau mai restrâns de persoane se numeşte trafic de influenţă şi se pedepseşte aspru. În ţările occidentale, dar mai ales în SUA, această activitate se numeşte lobby, este recunoscută oficial, iar veniturile astfel realizate sunt impozitate. Americanii plătesc câteva mii de dolari pe lună companiilor specializate în lobby, astfel că statul câştigă de pe urma acestora sume ce se apropie de ordinul sutelor de milioane de dolari pe an. Din păcate, în România, "acele persoane care lucrează cu plicul nu vor ieşi din umbra anonimatului nici chiar dacă s-ar legifera lobby-ul, însă potenţialul pieţei româneşti este uriaş", ne-a declarat Guy Burrow, preşedintele unei companii cu acest profil. În schimb, pentru o campanie de advocacy, în România se plătesc până la 20.000 de euro, ceea ce ne poate da o dimensiune a potenţialului acestei pieţe.