Statistica a găsit muritori de foame în rândul patronilor

Peste 17% din patroni şi 60% din lucrătorii pe cont propriu au declarat, în sondajele INS, că nu pot face faţă cheltuielilor lunare

câteva mii aparţinând patronilor şi lucrătorilor pe cont propriu.
Mai mult, din totalul patronilor aflaţi în această situaţie, peste 80% au declarat, în sondajele INS, că s-ar afla în "imposibilitatea de a cumpăra produse alimentare suficiente pentru asigurarea hranei". Adică ar fi, efectiv, muritori de foame!
În rândul patronilor, potrivit INS, ponderea celor care şi-au declarat incapacitatea de a suporta cheltuielile lunare totale a crescut, de la 15,4%, în anul 2004, la 17,4%, în 2005. Iar a celor incapabili să-şi asigure hrana - de la 49% din totalul celor aflaţi în astfel de situaţii, în 2004, la peste 80%, în anul 2005. Cum era de aşteptat, problema hranei insuficiente pentru patroni (!) e mai acută în mediul urban decât la ţară. Din totalul celor aflaţi în incapacitate generală de a suporta cheltuielile lunare, 85,7% nu-şi pot asigura hrana şi locuiesc în mediul urban şi doar 60% sunt în mediul rural.
Portretul patronului sărac în viziunea specialiştilor
Din punctul de vedere al hranei, ponderile patronilor care au declarat că nu pot să şi-o procure au fost în creştere, în 2005 faţă de 2004, ceea ce ar putea să însemne că foametea se întinde din ce în ce mai mult în rândul persoanelor cu acest statut. De aceea, am solicitat mai multe amănunte reprezentanţilor INS, care ne-au remis, drept răspuns, o notă conţinând câteva definiţii ale patronului şi lucrătorului pe cont propriu. Astfel, potrivit INS, "patronul este persoana care îşi desfăşoară activitatea în unitatea proprie (întreprindere, firmă, magazin, societate, fermă, birou, cabinet etc.) şi care are unul sau mai mulţi salariaţi". Iar lucrătorul pe cont propriu în activităţi neagricole este "persoana care îşi desfăşoară activitatea în unitatea proprie fără a utiliza munca salarială".
Prin urmare, nu încape niciun dubiu că şi din punct de vedere statistic patronul este omul care are firmă şi salariaţi. Cum este posibil ca astfel de întreprinzători să declare în sondaje că nu pot să cumpere produse alimentare suficiente pentru asigurarea hranei? Sociologii spun că există şi astfel de patroni, care mai întâi plătesc salariile angajaţilor, taxele şi furnizorii firmei pe care o administrează, chiar dacă după aceste plăţi se trezesc în incapacitatea de a asigura hrana propriei familii. "Deşi pare a fi greu de crezut, dacă eşti patron nu înseamnă că trăieşti bine. În toată Uniunea Europeană se întâlneşte practica de a plăti mai întâi de toate datoriile firmei, şi abia apoi pe ale familiei", ne-a declarat sociologul Marius Pieleanu. El acceptă însă că s-ar putea ca în rândul celor chestionaţi în anchetele INS privind bugetele de familie să se regăsească şi persoane care au firme doar formal, fără ca respectivele societăţi să fie lucrative şi să aducă venit.
Liber-profesionist, înglodat în datorii
Lucrătorii pe cont propriu stau cel mai prost la capitolul acoperirii cheltuielilor. Aproape 60% din total au declarat la INS, în 2005, că sunt în incapacitate de plată. Dintre ei, cei mai mulţi nu pot să-şi asigure hrana, nu pot plăti întreţinerea locuinţei şi nu pot deconta factura la energia electrică. Pentru a depăşi această situaţie, s-au împrumutat de la rude şi prieteni (34,2%) ori au prestat muncă suplimentară (28,8%).