Speculaţiile imobiliare scapă de Fisc

Dacă în acest an impozitarea tranzacţiilor imobiliare speculative - făcute la mai puţin de trei ani - se face la cota unică de 16%, aplicată la diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de

Dacă în acest an impozitarea tranzacţiilor imobiliare speculative - făcute la mai puţin de trei ani - se face la cota unică de 16%, aplicată la diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărare, de la anul, impozitul este de 2% la preţul de vânzare. Schimbarea modului de impozitare conservă profiturile realizate de tunurile imobiliare, în condiţiile în care în ultimii ani preţurile proprietăţilor au crescut de la dublu până la de zece ori. La buget se adună mai puţin.
Gabriel Sincu, specialist în fiscalitate la RSM Haarmann Hemmelrath, spune că sistemul nou de impozitare este o palmă dată cotei unice şi slujeşte unor anumite grupuri de interese. "Una e să plăteşti 2% din valoarea tranzacţiei, alta 16% dintr-un câştig care e 90% din valoarea tranzacţiei. Nu mi se pare o măsură corectă, pentru că noi toţi ar trebui să fim impozitaţi la fel", explică Gabriel Sincu.
De la anul, impozit mult mai mic
De la 1 ianuarie 2007, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Fiscal, impozitele devin mult mai mici pentru tranzacţiile speculative. Astfel, pentru un apartament de trei camere în Drumul Taberei, vândut cu 50.000 de euro la mai puţin de trei ani, impozitul cel nou datorat la stat este de 3%, adică 1.500 de euro. 16% impozit calculat pe diferenţa dintre 50.000 şi 20.000 de euro (preţul de cumpărare de acum trei ani) ar însemna nu mai puţin de 4.800 de euro.
Deoarece în România taxele de timbru sunt calculate ad valorem - funcţie de valoarea tranzacţiei -, tendinţa generală este cea a declarării la valoarea cea mai mică, ceea ce devine cea mai frecventaă formă de evaziune. Gabriel Zamfir, preşedintele UNIM (Uniunea Naţională Imobiliară), spune că agenţii imobiliari sunt complicii evazioniştilor, iar evaziunea este aproape o dominantă în piaţă. De-aici şi marja mare cu care este evalată piaţa imobiliară, între 3 şi 6 miliarde de euro. Deocamdată rămân în afara fiscalizării două zone importante de venituri din imobiliar: închirierile şi blocurile de apartamente construite în regie proprie. Estimările SGA - Institut de Consultanţă Imobiliară - arată că 70% din închirierile în blocuri de locuinţe se fac cu bani în mână, singura posibilitate de urmărire a acestora fiind declaraţiile pe proprie răspundere.
Sectorul imobiliar lipseşte din rapoartele BNR
Deşi toate băncile centrale cuprind, în rapoartele de macrostabilitate financiară, şi piaţa imobiliară, la noi nu se poate. Încercările BNR de a comensura această piaţă, care atrage fonduri importante, s-au lovit de lipsa datelor. "Noi, în mod normal, ar trebui să cuprindem în raportul de stabilitate financiară acest segment, dar, din păcate, stăm foarte prost atât la colectarea datelor, cât şi la credibilitatea lor", ne-a declarat Eugen Dijmărescu, viceguvernator BNR. "Am încercat, prin asociaţiile notarilor, să vedem dacă există nişte tendinţe care se pot consolida şi identifica foarte clar, dar constatăm că nu există o piaţă propriu-zisă a imobiliarului, cu nişte cotaţii clare. Nu e suficient organizată", spune Dijmărescu.
De fapt, în România nu există nicio reglementare care să oblige agenţiile imobiliare să declare numărul de tranzacţii şi valoarea lor.
In 2005, când impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal deţinute mai puţin de trei ani a fost de 10%, statul a încasat numai 91,61 milioane de lei (25,44 milioane de euro);
Încasările din cedarea folosinţei bunurilor imobiliare au fost de 111,18 milioane de lei (30,88 milioane de euro);
De la anul, obligaţia virării impozitului nu mai revine notarului, ci contribuabilului, care trebuie să declare, în 15 zile de la înstrăinare, venitul obţinut.