O posibilă soluţie pentru criza datoriilor europene: obligaţiunile garantate cu aur

Imediat după falimentul nedeclarat al Greciei, printre măsurile puse în discuţie de economişti, prin care Grecia să fi putut face rost de bani la costuri reduse, a fost şi emisiunea de obligaţiuni garantate cu aurul din rezervele valutare ale Băncii Centrale. Tăiată de pe lista de opţiuni la acel moment, atât de către oficialii  greci cât şi de către cei europeni, ideea a fost repusă în discuţie recent, în cadrul dezbate

Interesaţi direct de recuperarea banilor daţi cu împrumut, creditorii Greciei au dat oficialilor eleni numeroase sfaturi. Să se muncească mai mult, să se majoreze vârsta de pensionare sau să-şi vândă din insule. Potrivit cotidianului britanic Financial Times, printre ideile respinse din start a fost şi aceea de a emite obligaţiuni pe care să le garanteze cu cele 111,5 tone de aur existente în rezerva valutară a Greciei, care au o valoare de piaţă de circa 5,4 miliarde de euro.

Ideea a fost readusă însă în discuţie în cadrul discuţiilor purtate de oficialii europeni cu privire la emisiunea de obligaţiuni europene comune pentru obţinerea de lichidităţi în vederea susţinerii financiare a statelor membre ale zonei euro, care s-ar putea afla în dificultate. Dintre cele trei variante luate în discuţie pentru această operaţiune, respinse la pachet de Germania, una lua în calcul metalul preţios care activ cu care să se poată garanta obligaţiunile statelor cu probleme.

Problemele Greciei nu ar putea fi rezolvate de emisiunea unor obligaţiuni garantate cu aur, pentru ca valoarea rezervelor de aur este prea mică faţă de nevoile ei de finanţare pe termen scurt, care se ridică în prezent la peste 6 miliarde de euro. În cazul Italiei însă, emiterea de obligaţiuni garantate cu aur, chiar este o soluţie, deoarece în rezervele Băncii Centrale a Italiei stau peste 2451 de tone de aur, cuo valoare de piaţă de peste 100 de miliarde de euro.

Dacă aurul Italian ar fi pus drept garanţie pentru 20% din valoarea de emisiune a unor eventuale viitoare obligaţiuni, oferindu-se astfel garanţii pentru o cincime din valoarea de piaţă a titlurilor emise, Italia ar putea atrage uşor peste 500 de miliarde de euro. Suficient pentru acoperi cele 498 de miliarde de euro de care are nevoie pentru a-şi plăti obligaţiile scadente până în 2014.

Este adevărat însă că o astfel de operaţiune ar putea fi interpretată de pieţe şi ca un gest de disperate. Şi o astfel de abordare poate explica reţinerea oficialilor europeni în a pune în practică o astfel de idee. Doar că Italia este deja încolţită de investitori, şi dacă aurul este ultimul instrument pe care Italia îl are la îndemână, s-ar putea să fie exact situaţia în care acesta trebuie folosit.

Citeşte şi:

Un profesor de la Harvard priveşte în viitor şi descrie cum va arăta Europa după zece ani de la marea criză