Şofer de taxi, la vioară

Radu Barbul este nevoit să care clienţi după ce îşi încheie prestaţia la Operă Instrumentistul clujean nu poate trăi din salariul de muzician, care este jumătate din cel al unui

Radu Barbul este nevoit să care clienţi după ce îşi încheie prestaţia la Operă

Instrumentistul clujean nu poate trăi din salariul de muzician, care este jumătate din cel al unui gunoier. El este absolvent al Academiei de Muzică "Gheorghe Dima".

Aproape 55.000 de ore în 19 ani şi-a tocit vârfurile degetelor pe corzile instrumentelor, a interpretat partituri din marile opere ale lumii. Dar a ajuns să primească o leafă de 867 de lei pe lună. Adică jumătate din salariul unui gunoier de la Rosal, firma de salubrizare care adaugă un considerabil "spor de ruşine" oricărui angajat care adună gunoaiele.

Nu a bătut mingea pe maidan ca alţi copii, ci a exersat. Părinţii au făcut sacrificii să-l ţină la şcoală şi să-i plătească profesor de muzică. Mingea de fotbal a fost pentru el viola, instrumentul la care cântă acum în orchestra Operei Naţionale Române din Cluj.

Radu Barbul este doar unul dintre sutele de instrumentişti români prost plătiţi. Pentru a se putea întreţine, este nevoit să muncească şi altceva. Clujeanul, în vârstă de 27 de ani, face taximetrie de patru ani, cam de pe vremea când a terminat Academia de Muzică "Gheorghe Dima" şi a intrat în componenţa orchestrei Operei Naţionale Române din Cluj.

Primul salariu, de 70 de lei

În fosa Operei, Radu îşi ocupă locul din stânga, alături de ceilalţi instrumentişti, şi se pregăteşte să interpreteze "Elixirul dragostei", opera pe un libret pe muzica lui Gaetano Donizetti. Artistul a venit la ultimul spectacol al stagiunii cu taxiul, îmbrăcat în frac, cu viola pe scaunul din dreapta. Doi colegi de orchestră l-au întâmpinat la intrarea în vestiar. "Eu sunt domn, predau în timpul liber. Ceilalţi sunt ba instalatori, ba tehnicieni dentari ori brokeri. Prostituţie, nu alta", spune unul dintre instrumentişti.

Claudiu Copaciu, un alt coleg de-al lui, îşi aminteşte că primul salariu de la Operă a fost de 150 de lei. "Din ei, mi-am luat o cămaşă, cu 54 de lei", spune Claudiu, care a făcut şi el taxi timp de doi ani. Prima leafă a lui Radu a fost şi mai mică, de 70 de lei, în 2001, iar de atunci a crescut treptat, până la 867 de lei, cât are acum.

În contul lor intră cam opt ore de studiu muzical zilnic şi prestaţie scenică, într-un spaţiu insalubru, cu miros de mucegai.

14 ore de muncă zilnic

Ariile lui Mozart, Verdi sau Puccini sunt înlocuite spre seară de acordurile comerciale difuzate la radioul maşinii. După ce iese de la Operă, pe Radu îl aşteaptă cam şase ore de muncă la volanul unui taxi. Mai mult de atât nu rezistă. Se urcă la volan şi o goneşte pe străzile aglomerate ale Clujului.

Rumoarea dimprejur aduce şi ea a muzică, însă una sâcâitoare, cu claxoane şi înjurături din partea celorlalţi "actori" din trafic. De patru ani este deja obişnuit. Şi-a luat în leasing o Dacia Logan, aşa că mai toţi banii pe care-i face îi rămân lui. "Am dus odată un ţigănuş la CFR, la stadion. Mi-a povestit că face curăţenie în vestiare şi am rămas mirat. Câştiga mai bine decât mine la Operă", povesteşte tânărul.

Ajunge noaptea acasă frânt de oboseală, după 14 ore de muncă continuă. Cu tot efortul, reuşeşte să adune 2.000 de lei pe lună, mai mult decât dublu faţă de cât e plătit ca artist instrumentist, ceea ce îl pune în situaţia de a considera prestaţia de la Operă drept "second job".

Din câştigurile sale, Radu nu a reuşit să îşi cumpere o locuinţă a sa. Dar este printre cei norocoşi, care a moştenit un apartament cu o cameră de la o mătuşă de-a sa. Locuieşte aici împreună cu soţia, care este cosmetician. Nu au încă copii, dar nici prea mult timp liber ca să se mai gândească la asta.

Cu instrumentele proprii

Majoritatea celor 60 de instrumentişti ai Operei Române din Cluj vin cu instrumentele lor de acasă. Instituţia nu îşi permite să plătească mii de euro pentru un singur instrument. Viola lui Radu costă 2.000 - 3.000 de euro, şi o are de pe vremea când era elev de gimnaziu. Are grijă dumnezeieşte de ea, după fiecare spectacol o înfăşoară într-un văl alb şi o aşază în cutia lăcuită, din lemn.

De la Operă primeşte uneori accesorii - corzi şi ulei - pentru întreţinerea instrumentelor. În Cluj, nu doar Opera se confruntă cu probleme financiare. Filarmonica de Stat "Transilvania", de exemplu, nu are sediu din 2002, de când a fost evacuată de Universitatea "Babeş-Bolyai" din Casa Universitarilor. Şi la Opera Maghiară din Cluj angajaţii au apelat la instanţă pentru a-şi recupera sporurile restante. Tribunalul Cluj le-a dat artiştilor câştig de cauză.

În timpul spectacolelor mă gândesc la termopanele de 30 de milioane pe care trebuie să le pun acasă
Radu Barbul,
27 de ani,
instrumentist