Sinistrul rol al televiziunii publice

TVR s-a speriat de un biet proiect de reorganizare, încropit pe genunchi.

„Care este rolul TVR în societatea românească?” – m-am întrebat serile trecute, când pe TVR 1 începuse „Ediţia Specială” a emisiunii „Rolul TVR în societatea românească”. După ce am văzut-o, am închis televizorul convins: nu are niciun rol. Pentru că şefii săi habar n-au care este rolul lor acolo. Sau îşi cunosc precis rolurile, care n-au legătură cu noţiunea de televiziune.

Emisiunea a fost o execuţie publică a proiectului de lege iniţiat de preşedintele Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor, Raluca Turcan (PDL), privind reorganizarea televiziunii şi radioului public. Mă aşteptam să văd o dezbatere pro şi contra asupra proiectului. Eşec, eşec scârbos! A fost o şedinţă de partid (partid comunist!) condusă de Sorin Burtea, membru al Consiliului de Administraţie al TVR, în care nişte „oameni de bine” au desfiinţat proiectul.

Am înţeles de ce Sorin Burtea, căruia încă i se mai cunoaşte pe frunte urmele caschetei de miliţian, a făcut spume la gură împotriva documentului. Burtea, realizatorul unor emisiuni economice de o mediocritate înfiorătoare, a primit ordin şi ordinul nu se discută. Am înţeles de ce criticul de teatru Marina Constantinescu a deplâns soarta televiziunii (are şi ea o emisiune-sinecură la TVR).

Am înţeles prezenţa avocatului Sergiu Andon, pentru că este un câine care la comandă îţi sare la beregată. Am înţeles incoerenţa ziaristului Liviu Mihaiu (Realitatea TV), pentru că fusese chemat de prietenul său Alexandru Sassu, preşedintele SRTV. (Singur a mărturisit că Sassu îi este prieten.) Sau vrea şi el o emisiune la TVR, cea de la Realitatea fiind proastă? (Asta e o bănuială.) Am înţeles patetismul fostei crainice Delia Budeanu, pentru că este doar o cititoare de texte. L-am înţeles şi pe regizorul de film Radu Gabrea, pentru că este un om de paie.

Dar n-am înţeles de ce n-a fost invitată şi Raluca Turcan, chiar dacă proiectul său are destule slăbiciuni. Cu nedumerirea asta eram cât p-aci să închid televizorul în mijlocul emisiunii. Dar m-a salvat Sorin Burtea care, la un moment dat, aproape că a lăcrimat (n-a avut talentul lui Băsescu!) pentru că citise un mesaj de încurajare primit pe telefonul mobil de la un telespectator. Şi mi-am amintit de un coşmar.

În vara anului 1990, Emanuel Valeriu şi Răzvan Theodorescu invocau mesajele de încurajare primite pe telefon şi fax (ha, ha, fax!) de la telespectatorii indignaţi de comportamentul golanilor din Piaţa Universităţii. Aceeaşi tehnică de manipulare ieftină (ieri, faxul, azi, SMS-ul!), două scene petrecute la distanţă de 20 de ani.

Emisiunea condusă de Burtea a arătat cât de conservatori sunt oamenii din TVR, care se sperie de un biet proiect încropit pe genunchi. Dar şi că, la o adică, TVR îţi poate tăia venele de la picioare, privindu-te în ochi, zâmbind.