Scumpirile de toamnă au lovit familia Aspru

Gospodăria lui Ioan Aspru, din Valea Jiului, în care intră cel mult 2.700 de lei pe lună, este oglinda tuturor familiilor cu venituri medii. Viaţa acestora s-a scumpit cu 50%, în timp ce salariile au stagnat.

Familia Aspru din Valea Jiului, formată din părinţi şi doi copii, a fost aleasă de „Adevărul" ca exemplu concret pentru a arăta cum se descurcă, de fapt, românii cu venituri medii. Ei acoperă tot mai greu costurile vieţii şi ţin o evidenţă strictă a cheltuielilor. Această „contabilitate" arată diferenţe colosale între statisticile oficiale şi realitatea din bucătărie.

Dacă statisticile oficiale arată (încă) destul de bine la nivel naţional, viaţa reală a familiilor este mult, chiar foarte mult diferită. Preţurile produselor şi serviciilor de bază - pe care familiile nu le pot evita - au crescut nu cu 5% sau 10%, aşa cum apar în statistici, ci cu cel puţin 50% într-un singur an, şi asta se vede pe caietele de organizare a bugetului personal sau pe facturile casei Aspru. De la 1 septembrie, gazele s-au scumpit cu 5%, energia cu 10%, fructele şi legumele cu mai mult de 15% şi toate acestea apasă pe traiul românilor.

„Plătim tot atât, consumăm mai puţin"

 „După două facultăţi, o titularizare pe care am obţinut-o cu mari sacrificii (am fost nevoit să fac multe drumuri la Bucureşti) şi cu o diplomă de masterat, am ajuns la un salariu de 1.500 de lei, ca profesor de liceu", ne spune Ioan, capul familiei.

Soţia lui, care lucrează tot în învăţământ, completează bugetul casei cu 1.100 de lei, iar alocaţiile celor doi copii aduc gospodăriei mai puţin de 90 de lei. În total, cel mult 2.700 de lei, sumă identică astăzi cu cea obţinută în 2011. Faţă de anul trecut însă, cifrele de pe caietul de cheltuieli arată cu totul altfel.

Anul trecut, în iarna 2010-2011, au plătit la curent 175 de lei pe lună, consumând destul de mult. Acum, într-o lună de vară, factura a ajuns la 230 de lei, cu un consum restrâns.

„Am observat asta când mi-aţi trimis întrebările şi m-am uitat pe facturile pe care noi le păstrăm de-a lungul anilor. Nu-mi vine să cred, dar chiar aşa este. Şi la gaz, şi la întreţinerea casei, totul e cu 50% mai mult, iar noi avem aceleaşi salarii (plusul de 20-30 de lei, care a venit cu reîntregirea din iunie, nu s-a simţit deloc, este cel mult echivalentul unei zile de piaţă). Nu mai vorbesc de alimente", ne spune Ioan.

 Cât despre alimente, în statistici apar scumpiri de 5-10%, dar pe caietul familiei din Petroşani preţurile la mâncare sunt cu 50% mai mari. „Nu cheltuim mai mult, că nu avem de unde, dar scad cantităţile cumpărate. Anul trecut, cu 10-15 lei luam un sac de cartofi; acum mai iau cel mult cinci kilograme. Pâinea e tot un leu, dar e mai mică la gramaj - cred că asta e o strategie de marketing, să nu se spună că s-a scumpit. Ce să mai zic, fructele, legumele, carnea, lactatele, toate, absolut toate alimentele sunt cu 50% mai scumpe şi nouă ni se spune la televizor de 5%", ne-a mai spus Ioan. „A, staţi că am uitat de pacheţelul zilnic. Încercaţi acest calcul: patru persoane, patru sandviciuri cu unt şi salam sau ceva şuncă ori vreo felie de brânză, patru pe zi. Mie îmi iese la calcul 80-100 de lei pe lună"...

Sindromul beculeţelor roşii

Familia are şi o maşină, un Logan luat în rate de care tocmai a scăpat luna trecută. „Eu obişnuiesc să pun benzină de 50 de lei pe săptămână. Anul trecut, cu aceşti bani mergeam şase zile pe traseul tradiţional (acasă-serviciu) plus în weekend cu familia pe-aici, prin împrejurimi, la iarbă verde. Acum, cu aceiaşi bani, merg cel mult la serviciu, patru-cinci zile, şi cred că va fi şi mai rău, că benzina va ajunge la 7 lei la iarnă. Am observat ceva: nu ştiu cum se face că toate maşinile din Valea Jiului, chiar şi taxiurile, au beculeţul roşu mereu aprins, sunt pe rezervă. E ca o boală asta, cu beculeţele roşii, ne-a cuprins pe toţi şi cred că nu vom scăpa curând de ea".

Barometrele sărăciei: „ecologia" şi amanetul

După închiderea minelor şi disponibilizările masive, Valea Jiului s-a transformat de mai mulţi ani într-un pol al sărăciei şi acum tinde să devină un tărâm al sărăciei
extreme.

Toată vara, munţii din împrejurimile Văii Jiului sunt plini de oameni plecaţi la cules de ciuperci, fragi, afine, zmeură, mure şi tot ce mai e comestibil prin păduri.

„Am un prieten care merge câteodată, de plăcere, să cutreiere munţii. Mi-a zis că pe la 4 dimineaţa deja e plin de lume, cei care ajung mai târziu nu găsesc nimic, totul e ras la metrul pătrat. Iar în oraş au apărut oameni care adună PET-uri şi le duc la reciclare, probabil ultima lor sursă de venit. Am văzut chiar o încăierare pe PET-uri, dovada supremă că resturile alea chiar sunt vitale, şi acei oameni nu erau ţigani".

Subit, din oraş au început să dispară capace de canal, garduri şi acele bare de pe lângă blocuri, unde oamenii îşi scot covoarele la bătut. În fine, unii care mai au bunuri de valoare le scot la amanet. Casele de amanet au început să primească orice, de la televizoare, aragaze şi maşini de spălat la autovehicule, nu mai vorbim +SOde aur sau argint.

„Cred că astea sunt cele mai bune businessuri: să colectezi ciuperci şi fructe de pădure, să reciclezi PET-uri, să dai cu împrumut printr-un amanet. Pentru că oamenii care ajung la amanet de obicei îşi pierd acele bunuri, practic le dau pe nimic", conchide Ioan Aspru.