Scrisoare către “poporul prieten” grec

De aproape doi ani, lumea întreagă urmăreşte evoluţiile economice şi politice din ţara voastră cu mare atenţie. Aţi devenit, fără voia voastră, subiectul predilect al jurnalelor de ştiri economice, dar şi subiect al unor glume răutăcioase.

Mulţi jurnalişti străini pun la îndoială dorinţa voastră de a munci sau de a vă plăti impozitele, fără a lua în considerare faptul că, peste tot şi întotdeauna, oamenii răspund la stimulente: nu este raţional să munceşti mai mult sau să îţi plăteşti impozitele atunci când stimulentele (a se citi programele sociale guvernamentale şi fiscalitatea excesivă) te îndeamnă să leneveşti sau să comiţi evaziune fiscală. În rândurile următoare, permiteţi-mi să indic câteva dintre componentele unei reforme economice reale care v-ar putea ajuta să redeveniţi (pe termen lung, deoarece problemele voastre din prezent nu ne dau voie să fim optimişti pe termen scurt) una dintre puterile economice din sud-estul Europei.

Reduceţi birocraţia

Sunteţi una dintre locaţiile cele mai puţin atractive din Uniunea Europeană. Mediul vostru de afaceri este sufocat de reglementări, iar înfiinţarea unei firme este, probabil, o experienţă neplăcută pentru mulţi investitori. Costurile iniţierii unei afaceri sunt de-a dreptul prohibitive; pentru exemplificare, iată structura costurilor necesare pentru înfiinţarea unei companii cu răspundere limitată:

- capitalul social minim: 4.500 euro, cel puţin 50% fiind reprezentat de aport în numerar;

- taxa privind semnarea actelor necesare înfiinţării firmei de către un membru al Baroului: variabilă, reprezentând 0,1-1% din valoarea capitalului social;

- taxa pentru Fondul Social al Avocaţilor: 5.80 euro + 0.30% din capitalul social;

- taxele pentru înregistrarea la Registrul Comerţului: 30 euro pentru prevalidare, 372 euro pentru aprobare

Un exemplu bun vă poate oferi Marea Britanie: aici, înfiinţarea unei companii similare nu necesită un capital minim, costul înregistrării firmei la Registrul Comerţului (unicul cost iniţial) este de 20 lire sterline, iar înfiinţarea firmei durează cel mult două zile lucrătoare şi necesită completarea a doar două formulare.

Nu acceptaţi creşterea fiscalităţii

Contrar viziunii pur contabile şi mioape a multor analişti ce vă recomandă să majoraţi impozitele, în scopul creşterii încasărilor bugetare, ar trebui să reduceţi atât numărul impozitelor, cât şi cuantumul acestora. Impozitele mai mari şi/sau mai multe nu fac decât să reducă consumul privat, economiile şi, prin urmare, capitalul productiv, iar pe termen lung determină stagnare economică, creşterea evaziunii şi, implicit, a resurselor financiare necesare luptei împotriva acestui fenomen, creşterea corupţiei şi, drept consecinţă, reducerea încasărilor bugetare.

Irlanda poate fi exemplul pozitiv de care aveţi nevoie: unul dintre factorii determinanţi ai succesului economic înregistrat de această ţară în ultimele două decenii a fost curajoasa reformă fiscală iniţiată în anii '80, rata de impozitare a profitului fiind micşorată, de exemplu, la 10%. În ciuda acuzaţiilor provenind din partea Comisiei Europene privind practicarea unei aşa-numite „concurenţe fiscale neloiale”, Irlanda a depăşit, în doar două decenii, aproape toate celelalte state din Uniunea Europeană (excepţia notabilă fiind Luxemburg) în ceea ce priveşte produsul intern brut pe locuitor. (Nu vă temeţi, criza actuală în care se află Irlanda nu a avut drept cauză fiscalitatea redusă, ci „bula” imobiliară provocată de expansiunea creditului, urmată de socializarea pierderilor sectorului bancar – transferarea acestora asupra contribuabililor, prin intermediul bugetului de stat.)

Reduceţi cheltuielile bugetare

Cheltuielile bugetare uriaşe şi investiţiile publice nesăbuite sunt principalul vinovat pentru criza în care vă aflaţi. Între anii 2001-2008, cheltuielile bugetare au depăşit permanent nivelul de 50% din PIB, cu un vârf de aproape 60% în 2008. Este momentul să vă puneţi ordine în finanţe (chiar a fost necesar să finanţaţi din bani publici programe precum „Turismul pentru toţi”?), să renunţaţi la tot ceea ce este inutil şi să redefiniţi funcţiile statului şi domeniile de acţiune în care acesta trebuie să intervină. Piaţa reprezintă, în foarte multe situaţii, o alternativă mult mai bună decât oferta guvernamentală, cu două condiţii: să nu fie sufocată de reglementări şi impozite şi să nu se lovească de concurenţa agenţiilor guvernamentale.

Reduceţi masiv cheltuielile militare

Cheltuielile voastre militare sunt, în mod constant, printre cele mai mari – ca proporţie din PIB – în comparaţie atât cu celelalte state membre ale NATO, cât şi cu ceilalţi membri ai Uniunii Europene. Alocaţi Ministerului Apărării peste 3,2% din PIB (în 2009 aţi înregistrat un nivel record de 4%), un procentaj superior unor state precum Marea Britanie (2,7%), Franţa (2,5%) sau Polonia (1,8%). Nu vă aflaţi în război cu nimeni, tensiunile pe care le aveţi cu duşmanul tradiţional, Turcia, s-au redus semnificativ în ultimii ani, iar riscul unei confruntări directe cu acesta este minim – sunteţi, alături de el, membri ai clubului NATO. O reducere a cheltuielilor militare cu o treime ar menţine nivelul acestora peste limita recomandată în cadrul Alianţei Nord-Atlantice (2% din PIB) şi ar detensiona bugetul general, economia anuală realizată fiind de peste 2 miliarde euro.

Privatizaţi companiile aflate în proprietatea statului

Rapid, masiv şi cât mai transparent. Companiile publice reprezintă un izvor nesecat de rente economice pentru clasa politică şi, deloc întâmplător, una dintre cele mai importante surse ale pierderilor bugetare. Cu cât veţi trece mai rapid proprietatea publică în proprietate privată, cu atât mai bine. În paralel cu privatizarea companiilor de stat, nu uitaţi să liberalizaţi pieţele; dacă nu o veţi face, veţi transforma monopolurile de stat în monopoluri private, nu cu mult mai bune pentru consumatori.

Criza în care vă aflaţi poate reprezenta, în acelaşi timp, factorul declanşator al unor profunde transformări economice. Pe termen mediu şi lung, puteţi deveni un adevărat model economic pentru alte ţări, cu condiţia să renunţaţi la ceea ce v-a adus în situaţia de astăzi: statul social.