Gol de fairplay în Poarta Sărutului

Dacă şi suporterii Timişoarei rup gardul, e clar că injustiţia lui Mircea Sandu a ajuns prea departe.

Acum 20 de ani, Ceauşescu acuza „agenturili” de la Timişoara şi trimitea armata să tragă în tinerii care manifestau pe străzi împotriva dictaturii. Potrivit legilor de atunci, acţiunile de protest erau ilegale. Ceea ce nu a împiedicat piepturile goale din Banat să încalce regula jocului şi să rişte totul. Chiar şi viaţa.

Sâmbătă, la Târgu Jiu, tot nişte tineri timişoreni - suporteri ai echipei de fotbal de pe Bega - s-au revoltat. Tot împotriva regulilor jocului, tot împotriva sistemului. De astă dată, „sistemul” era dictatura ferefistă. Domnia perfidă şi infinită a lui Mircea Sandu la vârful României fotbalistice calcă totul în picioare. Avocaţii din oficiu ai clanului FRF flutură acelaşi cap de acuzare ca şi Ceauşescu în decembrie 1989: suporterii au provocat „violenţe“ nepermise. Adevărat! Dar şi acum, ca şi atunci, violenţa nu este altceva decât strigăt de disperare.

Pe Ceauşescu ştim de ce nu îl mai suporta un popor întreg. La fel, pe Mircea Sandu, Lupescu&gaşca de la Casa Fotbalului înţelegem de ce nu-i mai înghit decât căţeii lor. Încrederea în competiţii este puternic zguduită din temelii. De aceea, ura rupe gardul. Sigur că nu se bucură nimeni când curge sânge. Dar, uneori, raţiunea nu mai are forţa să rabde. Într-un climat de veşnică furăciune, blaturi, şpăgi, valize şi neîncredere, un penalty parşiv („acoperit de regulament“, potrivit unor vorbitori ai Antenei 1) devine scânteia care poate aprinde bomba din tabăra adversă. De ce devin tribunele atât de furioase? Aşa, din senin? Pentru că le curge violenţa prin vene?

Să fim serioşi! Suporterii Timişoarei nu au rival în materie de spirit frumos. Dacă şi ei explodează, e clar că injustiţia FRF a ajuns prea departe (nu uitaţi de hoţia celor şase puncte returnate Timişoarei de TAS!). Niscaiva voci din televizor s-au grăbit să-i acuze pe bănăţeni că au refuzat ceremonia de premiere de la finala Cupei României. Nu, pe bune! Sigur, voi băieţi deştepţi ai fotbalului, care vă hrăniţi cu bani din industria murdară a lui Mircea Sandu, nu puteţi să-i înţelegeţi. Zău, ei chiar nu au de ce să vă facă jocul onorabil. Nu pot fi complici lângă Coloana Infinitului. Nu au loc la Masa Tăcerii. Pentru că văd ce mare e golul de fair play din Poarta Sărutului! Cinste lor că au avut puterea să refuze mascarada! Cinste altora care vor putea repeta exemplul. După modelul „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara“!

Pentru că nedreptatea, aroganţa, mizeria, mârlănia capilor FRF au devenit atât de irespirabile încât până şi cei mai răbdători clachează. Violenţele de la Tg. Jiu sunt un ultim semnal de alarmă. Să nu uităm: dacă nu apăreau DNA şi arbitrii străini, miracolul Urziceni nu ar fi fost posibil. Căci fotbalul românesc pute în ultimul hal. Spiritul lui e deja îngropat. Onoarea a murit. Iar cupele încep să fie tot mai goale de conţinut.