REPORTAJ Sărbătoarea investiţiilor păguboase la Hidroelectrica

Săptămâna trecută, Hidroelectrica a tăiat cu fast panglica unei investiţii scumpe şi, pe alocuri, inutile. Retehnologizarea celor 20 de hidroagregate de pe Oltul inferior a fost făcută pe foarte mulţi bani, prin încredinţare directă.

Vineri, la Hidroelectrica a fost zi festivă. Al 17-lea dintre cele 20 de de hidroagregate din salba de hidrocentrale contruite pe albia inferioară a râului Olt era pus în funcţiune. Se întmpla la centrala Rusăneşti, în judeţul Olt. Angajaţii hidrocentralei aşteptau protocolar, îmbrăcaţi îngrijit şi cu echipament de protecţie, „delegaţia de la Bucureşti“.

Grupul de oaspeţi era deschis de Remus Borza, reprezentantul Euro Insol - administratorul judiciar al Hidroelectrica, urmat de conducerea Sucursala Hidrocentrale Slatina, în frunte cu directorul Cornel Tătuc. Fireşte, de la un asemenea eveniment, nu puteau lipsi politicienii locali. Astfel, Ioan Ciugulea, vice-preşedintele Consiliului Judeţean Olt, privea cu ochi mândri realizările de pe Olt.

Cum s-au aruncat 400 de milioane de euro în apele Oltului

Atmosfera de sărbătoare a fost stricată de Remus Borza care a prezentat, cu mare talent oratoric (Borza este de profesie avocat), jaful de la Hidroelectrica. Aproximativ 400 de milioane de euro a dat Hidroelectrica pentru retehnologizarea celor 20 de hidroagregate de la cele cinci hidrocentrale de pe albia inferioară a râului Olt. Primele maşinării de producere a energiei electrice au fost puse în funcțiune încă din anii ‘80, şi cum Ceauşescu n-a mai trăit suficient,  ultimul a fost montat în 1999.

Deşi, în mod normal, un hidroagregat are durata optimă de exploatare de 22 de ani, Hidroelectrica a simţit, în 2001, nevoia de schimbare. A pus pe hârtie un studiu de fezabilitate ce stabilea un preț de 123 de milioane de lei pentru înlocuirea părții mecanice a hidroagregatelor. Dupa trei ani Hidroelectrica refăcea studiul de fezabilitate, incluzând partea electrică a aparatelor, ce ducea la un preț de peste 350 de milioane de euro. Şi cum socoteala din birourile funcţionarului nu se potriveşte cu cea de pe şantier,costul a fost depăşit iar lucrarea a costat, până acum, aproximativ 385  de milioane de euro.

După ce toate lucrările vor fi gata, Hidroelectrica va rămâne fără 400 de milioane de euro, pentru 100 de MW în plus. Dintr-un calcul simplu reiese că preţul fiecărui MW retehnologizat este mai mare decât preţul unui MW nou în Europa. Iar un MW nou înseamnă, pe lângă un hidroagregat amărât, construcţii de baraje, avize, eventuale exproprieri şi echipe întregi de oameni. Lucrările au fost atribuite direct, fără licitație, consorțiului german Voith Siemens.

Ne convine sau nu, sfârşitul reabilitărilor nu este aici. Cele mai multe hidroagregate din România sunt puse în funcţiune de zeci de ani şi trebuie schimbate, lucrări care vor mai costa compania sute bune de milioane de milioane. Rămâne de văzut, în buzunarul cui vor intra. „Mai avem 300 de Hidroagregate. Dacă Voith Siemens nu vine la negocierile la care au fost invitaţi să ne dea un discount commercial serios, evident atât timp cât eu voi mai sta la Hidroelectrica, nu va mai pupa nicio reabilitare“, spune Borza.

Cormoranul Pitic răstoarnă barajul de la Islaz

Pentru ca proiectul să fie gata în totatlitate, trebuie terminate lucrările la barajul de la Islaz. Şantierul presupune montarea unor pompe care să ducă apa din aval în amonte, reglând astfel nivelul şi oferind posibilitate alimentării unui sistem de irigaţii. Doar că principalul obstacol în calea şantierului este Cormoranul Pitic, specie importantă pentru Uniunea Europeană şi pentru Ministerul Mediului, care la 13 iulie a luat apărarea păsării, pentru care n-ar fi benefică modificarea ecosistemului. Remus Borza spune că s-a întâlnit cu şeful de cabinet al ministrului Mediului şi se va întâni cu Rovana Plumb pentru a rezolva problemele de mediu.

O altă problemă care stă în calea barajului este finanţarea. Reprezentantul administratorului judiciar spune că nu este de acord ca Hidroelectrica să suporte lucrarea de una singură. „Niciodată Hidroelectrica nu-şi va mai asuma de una singură investiţii de care profita alţii“, spune Remus Borza, adăugând că va avea întâlniri cu autorităţile locale imediat după alegeri. Până la urmă, în şantierul de la Islaz au intrat deja 400 de milioane de lei, iar proiectul nu poate fi lăsat de izbelişte. „Odată ce-am băgat atâta bănet, este evident că avem nevoie de acest baraj care să preia apa din Dunăre, să urce sus şi să producă curent“, mai spune Borza.

Muncitorii – îngrijoraţi, politicienii – limbaj de lemn

Dincolo de banii pierduţi de Hidroelectrica şi de panglicile tăiate, problemele oamenilor şi priorităţile politicienilor rămân aceleaşi. Angajaţii simpli, îngrijoraţi de soarta lor, se uită întrebător la Remus Borza. Acesta încearcă să-i liniştească, spunând că nu-i va da nimeni afară şi că are o problemă doar cu aparatul birocratic al insituţiei. Politicienii fac ce ştiu ei mai bine să facă – vorbesc în limbaj de lemn şi recită frazele pentru care au venit, cu un apetit fantastic când văd camerele şi reportofoanele jurnaliştilor îndreptate către ei.

„Ştim cu toţii, contractele astea cu băieţii deştepţi care s-au făcut, toţi am văzut ce s-a-ntâmplat. Eu mă bucur că dumneavoastră, ca administrator judiciar, văd c-aţi intrat foarte bine în toate probleme şi cred că trebuie s-aveţi mult curaj în a vă expune şi presei şi public şi guvernului României şi la toţi factorii de răspundere pentru că trebuie luate măsuri urgente că, dacă nu, Hidroelectrica se duce naiba“ spunea Ioan Ciugiulea, politican zonal de seamnă prezent la eveniment. „Trebuie să înţeleagă fiecare politruc din ţara asta şi fiecare trăitor că Hidroelectrica înseamnă România“, dă sentinţa Borza încrezător. „Aşa, aşa e, înseamnă România“, confirmă cordial Ciugulea.

Adevărat, Hidroelectrica înseamnă România. La fel ca şi ţara, compania a fost furată, căpuşată, cei mici au rămas jos, iar cei mari se urcă în maşinile scumpe şi ridică praful de pe drumurile proaste ce şerpuiesc de-a lungul Oltului. Maşinile se duc, iar praful rămâne în ochii ţăranilor de pe malul bătrânului râu, toropiţi de căldură, cu porumbul neirigat şi găina nemâncată.