Rusia şi Ucraina bat palma în problema livrărilor de gaze

Ucraina a acceptat să plătească, din 2007, un preţ cu 36% mai mare pentru gazul pe care îl importă din Rusia. De teamă ca povestea de la începutul acestui an, când Rusia a sistat complet

Ucraina a acceptat să plătească, din 2007, un preţ cu 36% mai mare pentru gazul pe care îl importă din Rusia. De teamă ca povestea de la începutul acestui an, când Rusia a sistat complet livrările de gaz, să nu se repete, Ucraina devine astfel tot mai dependentă de Moscova.
Primul-ministru ucrainean, Viktor Ianukovici, a anunţat încheierea acordului după ce s-a întâlnit, marţi, cu omologul său rus, Mihail Fradkov, la Kiev. Ianukovici a spus că, în 2007, ţara sa va primi din Asia Centrală cel puţin 55 de miliarde de metri cubi de gaz, la preţul de 130 de dolari pe 1.000 de metri cubi. Cu toate acestea, gazul pentru ucraineni se scumpeşte, de la preţul de 95 de dolari la mia de metri cubi, cât este acum, chiar dacă respiră uşuraţi, pentru că Gazpromul nu cere totuşi 230 de dolari, preţ vehiculat la începutul acestui an, în timpul disputei ruso-ucrainene.
Ianukovici a fost candidatul preferat de Moscova în cursa prezidenţială din Ucraina, în 2004, când câştigător a fost Viktor Iuşcenko, ajuns la putere în urma "Revoluţiei portocalii". De când Iuşcenko l-a numit pe Ianukovici prim-ministru, în august, acesta a încercat să restabilească legăturile cu Kremlinul. Acordul de zilele trecute este astfel văzut ca o victorie pentru actualul prim-ministru, dar îi dă Rusiei puterea de a interveni în demersurile Kievului pentru aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului şi la NATO.
Premierul rus, Fradkov, a spus că cei doi vecini trebuie să se consulte unul pe celălalt în privinţa intrării în organismul comercial internaţional. "Voi spune deschis că trebuie să ne sincronizăm procesele de negociere pentru aderarea ţărilor noastre la Organizaţia Mondială a Comerţului", a spus Fradkov, citat de "Times". La rândul său, Ianukovici a declarat că problema livrărilor de gaz a fost suprapolitizată, când de fapt ambele părţi au considerat-o ca fiind mai degrabă o problemă comercială, şi a adăugat că Ucraina va garanta volumul importului de gaz la limite normale, "astfel încât partenerii europeni să nu simtă niciun disconfort".
Rusia a şocat Uniunea Europeană la începutul acestui an, când a oprit livrările de gaze către Ucraina într-o dispută legată de preţul pe care aceasta din urmă trebuia să-l plătească. Asta în condiţiile în care 80% din alimentarea cu gaz a Europei se face prin conductele ucrainene, iar disputa respectivă a accentuat vulnerabilitatea Europei în faţa presiunilor economice impuse de Moscova.
Măsura de a dubla preţul la gazul livrat Ucrainei a fost privită ca pe o răzbunare a Kremlinului pentru că Iuşcenko încearcă să-şi apropie ţara de Europa şi s-o scoată din umbra Rusiei. Partidul Ucraina Noastră, a lui Iuşcenko, l-a acuzat pe Fradkov că presează Ucraina pentru a-i schimba politica externă, dar Ianukovici a replicat că nu exista nicio altă alternativă la cooperarea dintre Kiev şi Moscova. Iulia Timoşenko, liderul opoziţiei ucrainene, a acuzat guvernul său de trădare pentru că a semnat un acord cu Rusia şi a spus că ţara sa şi-a pierdut demult independenţa.

Ce spune presa din Rusia
Ă Ziarul rusesc "Kommersant" a spus că una din cererile pe care Rusia i le-ar putea face Ucrainei ar fi ca aceasta să organizeze cât mai curând un referendum naţional cu privire la intrarea ţării în NATO. Rezultatul ar putea dăuna ambiţiilor lui Iuşcenko vizavi de aderarea la structura militară nord-atlantică, mai ales că sondajele arată entuziasmul foarte scăzut al populaţiei pentru acest demers.
Ă Săptămânalul rusesc de afaceri "Kontrakty" spune că Ucraina s-ar putea lupta să nu piardă controlul pe care îl are asupra reţelei de conducte, pe care Gazpromul a pus de mult ochii, în timp ce "Expert" relatează că Kievul a făcut "promisiuni" secrete că va vinde Rusiei acţiuni la societăţile care administrează conductele respective pe care nu le numeşte însă, arată "Financial Times".
Disputa ruso-ucraineană
Ă 30 noiembrie 2005: Rusia declară că vrea să impună o majorare a preţului la gazul pe care îl vinde Ucrainei, începând din ianuarie 2006
Ă 15 decembrie 2005: Gazprom, compania rusească de stat care deţine monopolul pe piaţă, cere fostei republici sovietice un preţ de patru ori mai mare pentru gaz
Ă 31 decembrie 2005: Uniunea Europeană convoacă o întâlnire de urgenţă a oficialilor pe probleme de energie, pe fondul temerii că rezervele sale de gaze ar putea fi afectate de disputa ruso-ucraineană. Întâlnirea are loc când Gazpromul refuză cererea Ucrainei de a continua negocierile şi îşi reînnoieşte ameninţarea cu privire la sistarea livrărilor
Ă 2 ianuarie 2006: Rusia stopează livrările de gaz către Ucraina, speriind şi Europa. Gazpromul acuză Ucraina că fură din gazul rusesc destinat UE.
Ă 3 ianuarie 2006: Rusia reîncepe să livreze gaz spre Europa după ce sistările pentru Ucraina afectează presiunea la livrarea de gaz pentru Europa. Gazprom se oferă chiar să pompeze mai mult gaz prin Ucraina ca să compenseze presiunea scăzută cu care ajung gazele în Germania, Franţa, Italia, Austria şi alte şapte state din centrul şi estul Europei.
Ă 5 ianuarie 2006: Rusia declară armistiţiu războiul gazului şi încheie cu Ucraina un acord complex, pe cinci ani.