România vrea o monedă de care fug toţi vecinii noştri

Ţara noastră înoată contra curentului şi îşi menţine obiectivul de a adera la euro în 2015, deşi întreaga Europă vorbeşte de dispariţia monedei unice.

Moneda euro împlineşte, la 1 ianuarie, 10 ani de când a luat naştere. Aniversarea nu se va desfăşura însă cu surle şi trâmbiţe, având în vedere că, niciodată în acest răstimp, moneda unică europeană nu s-a mai aflat într-o situaţie atât de dificilă. Pentru prima dată de la introducerea acesteia, în 2011 s-a vorbit despre dispariţia sa şi despre destrămarea zonei euro.

În contextul acestor turbulenţe, mai multe state est-europene, printre care Bulgaria, Cehia, Polonia şi Ungaria, au anunţat că pun frână planurilor de aderare la zona euro până când situaţia se va îmbunătăţi. Nu şi România.

Est-europenii spun „Pas!"

„Va dura câţiva ani până când Polonia va şti dacă zona euro este bine construită şi sigură pentru a adera", a declarat în decembrie Jan Vincent-Rostowski, ministrul polonez al Finanţelor.

„Bulgaria nu se va grăbi să adere la zona euro până când nu poate şti cu siguranţă în ce anume intră", a explicat şi Simeon Djankov, ministrul de Finanţe al Bulgariei. Petr Necas, premierul Cehiei, susţine şi el că „intrarea în zona euro în viitorul apropiat este o absurditate, uniunea monetară a devenit o uniune de datorii şi nu văd de ce aş plăti datoriile altuia".

Aflat într-o vizită oficială în Germania, în noiembrie, preşedintele Traian Băsescu a afirmat, într-un interviu acordat „Frankfurter Allgemeine Zeitung", că aderarea României la zona euro până în 2015 este realistă, în contextul măsurilor luate în ultimii doi ani la Bucureşti. Intrarea statului român în uniunea monetară este o idee benefică, întrucât „nimănui nu-i strică să-şi stabilească obiective ambiţioase", a adăugat acesta.

Condiţiile necesare intrării în zona euro presupun ca rata inflaţiei din statul candidat să fie cu cel mult 1,5 puncte procentuale mai mare decât media celor mai performante state din UE, deficitul bugetar să nu depăşească 3% din PIB, ­cursul euro în raport cu moneda naţională să fie fix timp de doi ani, iar dobânzile nominale pe termen lung să fie cu cel mult două puncte procentuale mai mari decât cele aplicate de cele trei state din UE cu cea mai mică inflaţie.

Totodată, criteriile stabilite prin Tratatul de la Maastricht prevăd şi că datoria publică a statului-candidat nu poate depăşi 60% din PIB. Deocamdată, acesta este singurul criteriu pe care România îl îndeplineşte.

Bulgaria, într-o poziţie mai bună

Bulgaria îndeplineşte toate criteriile pentru a intra în zona euro, însă a amânat planurile din cauza turbulenţelor din ultima vreme. La sfârşitul lui 2010, datoria publică a Bulgariei se situa la 16,2% din PIB, iar deficitul bugetar - la 3,2%. Rata anuală a inflaţiei a ajuns, în iunie, la 4,8%, cu mult sub media europeană. Dobânda-cheie stabilită de banca centrală a Bulgariei este 0,17%, un minim istoric pentru stat, care reprezintă şi una dintre cele mai scăzute dobânzi din UE. Din această poziţie, Bulgaria ar urma să intre iar în procesul de preaderare la zona euro, prin intrarea în Mecanismul Ratelor de Schimb II.