România rurală rămâne imună la criza globală

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Viaţa locuitorilor de la sate este departe de a fi afectată de dezechilibrele financiare internaţionale care influenţează şi economia autohtonă. Ţăranul român trăieşte din ce are în propria ogradă. Nu are credite la bănci, face agricultură de subzistenţă şi habar n-are de situaţia economică dificilă în care se află ţara noastră.

Nea’ Iordan din comuna Brăneşti se trezeşte la 6 dimineaţa, „strică” în tigaie două ouă adunate de cu seară din cuibar, bea o stacană de lapte şi mănâncă o felie groasă de pâine cu slană şi iese în bătătură la treabă. Îşi turteşte căciula pe cap, dă drumul la difuzor şi ascultă ştirile: „Criza financiară globală a lovit şi ţara noastră. Domeniul imobiliar şi cel al construcţiilor sunt printre cele mai afectate...” Se opreşte din treabă, dă din cap a necaz şi îşi vede mai departe de-ale lui.

În acest timp, la zece kilometri distanţă, în Bucureşti, Cristian Pintilie se trezeşte din somn şi se pregăteşte să plece la job. Face repede un duş, pune cafeaua la filtru, mănâncă un croissant, bea un fresh de portocale şi coboară din apartament. Ascultă aceeaşi ştire la radioul cu mp3 din Peugeot-ul pe care tocmai şi l-a cumpărat. Înghite în sec.

Are maşina cumpărată în leasing, rată la apartament, în euro, şi un job în domeniul imobiliar. Povestea lui Cristian ne pare familiară. Este povestea pe care o ştim şi pe care o trăiesc mulţi dintre tinerii de la oraş. Mai există însă şi o Românie paralelă, cea a lui nea Iordan, care nu este ancorată în actualitatea cotidiană.

„Criză?! Care criză?”

Aici, oamenii se „hrănesc” din pământul pe care îl lucrează şi de pe urma animalelor pe care le cresc, iar dacă mai au şi un surplus, îl vând şi fac rost de bani. Aceşti români nu datorează nimic nimănui şi se mulţumesc cu puţin. Aici, criza financiară ajunge mai greu.Brăneşti de Ilfov este o comună situată foarte aproape de Bucureşti. O localitate dezvoltată din punct de vedere economic, cu fabrici mari pe teritoriul ei, cu restaurante, reţele de utilităţi şi străzi asfaltate.

Cu jumătate de an în urmă, aici se vindea un metru pătrat de teren cu peste 150 de euro. Mulţi localnici şi-au vândut pământurile şi s-au umplut de bani. Unii şi-au ridicat vile peste casa bătrânească, alţii şi-au ajutat copiii construindu-le o casă sau oferindu-le bani pentru un apartament. Cei mai tineri au serviciu în Bucureşti sau prin împrejurimi şi îşi câştigă pâinea de la patron. Cei mai bătrâni, însă, sunt total independenţi de ceea ce se întâmplă dincolo de gardul lor. Şi aceştia sunt mulţi.

Nea Iordan are 73 de ani şi 7 hectare de pământ pe care le munceşte. „Noi nu cumpărăm mai nimic. Uite, în grajd avem „fabrica de lapte” (vaca), în bătătură vreo 60 de păsări, patru porci cât viţeii, grâu, floarea-soarelui, porumb, tot”, îşi completează repede „declaraţia de avere” nea Iordan.

Tinerii, înapoi la agricultură

Pentru toate acestea, însă, munceşte tot anul. Are un tractoraş cu care îşi face muncile agricole, iar vara mai angajează oameni cu ziua. Îl întreb de criza financiară şi se fâstâceşte. „Eu nu sunt pregătit, bre... Criză? Nu am auzit!

Şi la vecinii lui nea Iordan am auzit acelaşi răspuns. Criza este o necunoscută pentru ţăranii-agricultori din Brăneşti. Pentru cei care merg zilnic la serviciu în Bucureşti şi îşi fac cumpărăturile de la hipermarket, lucrurile stau altfel. Aceştia sunt la curent cu termenii în mare vogă azi: criză, şomaj, credite. 

„Până acum nu am crescut animale. Am plantat flori. Nevoia de a face economie m-a făcut să îmi fac o poiată să îmi cumpăr păsări şi iată că economisesc cel puţin 300 de lei pe lună”, spune Elena Doicaru, o tânără mutată de curând de la oraş la Brăneşti.

„Cucoanele astea stau cu câinele în casă, iar în curte pun leagăn şi foişor. Când n-or mai avea bani, să vezi cum creşte un porc, o văcuţă, iar câinele îl dă afară”, spune mamaia. Mulţi dintre cei care au abandonat agricultura, din diferite motive, se vor întoarce la munca pământului.

Toţi ţăranii cu care am stat de vorbă spun că îşi rotunjesc veniturile din vânzarea surplusului de hrană. Vând în piaţa de gros din comună un ou, o legătură de verdeaţă sau o sticlă de lapte şi fac rost de bani de pâine şi de ulei. Aceasta este economia de piaţă în mediul rural.

Afaceri care merg bine

Mergem puţin mai departe de Bucureşti, în judeţul Prahova. La Puchenii Mari, la cei Mici şi la Odăile, un alt sat de pe lângă
Drumul Naţional 1. Aici, oamenii sunt mai informaţi despre criza financiară. Da, de exemplu nea Ştefan Ştefan. Stă rezemat în coarnele de la bicicletă şi se uită pieziş la noi.

Oamenii aşteaptă ajutor de la primărie

Îl întreb dacă a auzit de criza financiară. Mă priveşte în ochi, stă puţin, tuşeşte, de parcă s-ar pregăti să facă o întreagă analiză pe acest subiect, după care vorbeşte: „dai şi matale un coniac să stăm de vorbă”? Ştefan Ştefan a auzit de criză. Şi chiar are o părere în acest sens. El crede că e o chestiune artificială. Cum a fost şi cu gripa aviară.

„E adevărat, n-avem bani. Dar nu din cauza crizei. Ci că nu ne ajută primăria!”, mă lămureşte bărbatul. La câteva străzi mai încolo, SC Puişor SA este o societate care merge foarte bine. Face teracotă. Don’ Florin, patronul fabricii,  spune că nu este afectat încă de criză.

„Noi avem de lucru, marfa se vinde bine, am şi credite la bănci, dar nu e nimic schimbat faţă de anul trecut”, subliniază micul întreprinzător. Acesta susţine că abia face faţă comenzilor de sobe de teracotă pe care le are. Cea mai mare cerere vine din partea sectorului rezidenţial. Un şemineu de teracotă poate costa şi 3.000 de lei.

„Criză, necriză, lumea trebuie să încălzească, nu?” La DN1, un bărbat care vindea rogojini şi coşuri împletite crede că este oarecum afectat... de criză. „Nu mai vând ca astă vară. Ori e criza, ori e mai frig acum şi de asta”, mă luminează negustorul ambulant. 

80% din ţărani îşi procură singuri mâncarea

Statisticile arată că 42% din populaţia ţării trăieşte în mediul urban şi că 80% din acest segment face agricultură pentru consum propriu. Şi în mediul urban, 20% din populaţia ţării face agricultură de subzistenţă. În multe dintre oraşele României, mai ales în cele declarate urbe după 1990, se ascund grădini de zarzavaturi, porci, păsări, cai sau vaci.

Evident, posesorii lor nu fac operaţii bancare, nu iau credite, dar nici depozite, ci se autofinanţează. Aceleaşi statistici mai arată că majoritatea veniturilor românilor merg spre asigurarea alimentaţiei. 




Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite