România, fără politică în materie de plante modificate genetic

Lipsa unei poziţii argumentate în privinţa organismelor modificate genetic ne costă zeci de milioane de euro Ca în toate subiectele sensibile, şi în cazul OMG-urilor, politica României

Lipsa unei poziţii argumentate în privinţa organismelor modificate genetic ne costă zeci de milioane de euro

Ca în toate subiectele sensibile, şi în cazul OMG-urilor, politica României este să voteze pentru... abţinere. Politica "ca românul, imparţial" începe însă să nu mai meargă în Europa: azi abţinere, mâine abţinere, până când nu o să mai fim luaţi în seamă.

Februarie 2007. România, prin ministrul mediului, votează "abţinere" - singura abţinere - la reuniunea Consiliului UE în care se dezbate prelungirea dreptului Ungariei de a interzice utilizarea pe teritoriul său a porumbului modificat genetic Mon 810. Acest soi are liber în UE din 1998, iar în România se cultivă din acest an, odată cu aderarea.

Iulie 2007. România, prin ministrul agriculturii, votează "abţinere" la reuniunea Consiliului UE în care se dezbate "plasarea pe piaţă pentru uz industrial a cartofului modificat genetic pentru îmbunătăţirea conţinutului de amilopectin din amidon".

În domeniul organismelor modificate genetic, românii încearcă o politică proprie în care prevalează "să nu supărăm Bruxelles-ul". În cazul porumbului, Comisia Europeană are o poziţie clară - Ungaria a cerut în 2005 activarea clauzei de salvgardare, dar, pentru că de atunci nu a adus dovezi ştiinţifice ca să-şi argumenteze poziţia, trebuie să renunţe la clauză (pentru a nu obstrucţiona comerţul).

În cazul cartofului modificat, Autoritatea Europeană pentru Siguranţă Alimentară (EFSA) a exprimat, încă din 2006, o opinie favorabilă - "din toate probele prezentate, a rezultat că este improbabil să aibă efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor şi animalelor sau asupra mediului, în contextul utilizării propuse".

Un cartof fierbinte, aruncat "cu precauţie" dintr-o curte în alta

"Dacă vom continua să avem mereu vot de <> , vom ajunge să ne pierdem credibilitatea", spune Adrian Ciocănea, secretar de stat, şeful Departamentului pentru Afaceri Europene. "Abţinere înseamnă că de fapt nu ai argumente pentru a-ţi susţine o poziţie, iar ca stat membru al UE suntem chemaţi să avem o poziţie privind problemele în dezbatere".

Subiectul OMG-urilor a început să se pună tot mai presant la nivelul UE, iar România nu numai că nu îşi poate formula o poziţie în exterior, dar nici măcar nu se poate pune de acord în interior. Maria Antofie, şefa serviciului de Biosecuritate din Ministerul Mediului, insistă că votul României în Consiliu este o "problemă de politică".

În cazul cartofului, admite că "EFSA, unde sunt oameni de ştiinţă cu reputaţie neştirbită, care nu au lucrat niciodată cu companii, a dat raport favorabil cartofului modificat genetic, dar Ministerul Mediului acţionează în spiritul protocolului de la Cartahena, care recomandă principiul precauţiei".

De cealaltă parte, Ministerul Agriculturii scoate în evidenţă câştigul net al utilizării industriale a produsului. "Astăzi nu se mai ştie, dar noi cultivam cartof pentru amidon industrial înainte de "89, aveam şi o fabrică la Târgu Secuiesc. Fabrica a fost apoi luată de nişte belgieni şi mutată cu totul acolo", spune Nicolae Hristea, şeful Departamentului de Calitate, Cercetare şi Dezvoltare din Ministerul Agriculturii.

În România însă au apărut probleme noi - cine garantează că un cartof cultivat genetic ajunge în malaxoare, şi nu în coteţul de porci şi apoi în farfurie? "Ministrul mediului a ridicat problema trasabilităţii, că nu se va putea urmări parcursul cartofului, deşi le-am explicat că, spre exemplu, la soia nu am avut probleme de acest fel", arată oficialul de la Agricultură.

Paradoxuri europene şi româneşti pe bază de soia

Cartoful şi porumbul modificate genetic nu sunt o miză reală pentru agricultura românească în acest moment. Adevărata miză se cheamă însă soia modificată genetic, un subiect pe care asemeni multor altora, România nu a ştiut să-l pună pe tapet în negocierile de aderare.

Soia este unul din paradoxurile europene. În acest moment, pe baza opiniei EFSA, este interzis cultivarea soiului modificat genetic, dar este liber la importul din ţări unde se cultivă în principal doar soia modificată genetic, spre exemplu SUA, Brazilia, Argentina, China.

O situaţie de ambiguitate care pare că se va sfârşi pe termen scurt. "Şi Uniunea Europeană trebuie să ia o decizie, mai ales că sunt interese mari din partea producătorilor americani să-şi promoveze seminţele", spune Nicolae Hristea. În acest moment se află pe traseul procedural european cererea producătorilor americani de aprobarea cultivării.

Dacă americanii vor veni cu dovezi care să le dea câştig de cauză, România ar trebui să fie găsită cel puţin cu o poziţie clară în această chestiune. Şi aceasta pentru că România este unul din puţinele state europene producătoare de soia, având condiţii favorabile recunoscute.

Anul trecut, suprafaţa cultivată cu soia ajunsese la 200.000 ha, din care circa 137.000 erau cultivate cu soia modificată genetic. Aşa s-a ajuns la o producţie totală de 350.000 de tone", spune Tatiana Preda, consilier principal în cadrul direcţiei de Cercetare şi Biotehnologie din Ministerul Agriculturii.

Şroturile de soia ajunseseră practic să acopere cea mai mare parte din necesarul de proteine al zootehniei autohtone, dar, în principal, soia dădea speranţe de profit maxim prin utilizarea la biocombustibil. "Deja acopeream norma Austriei. În plus, aveam şi avantajul reducerii consumului de pesticide, pentru că soia este un îngrăşământ natural, care asigură o fertilizare ecologică a pământului", spune directorul Hristea.

În aşteptarea poziţiei oficiale, producătorii renunţă la soia

Dar, după aderare, odată cu interzicerea culturii modificate genetic, suprafaţa cultivată s-a redus la circa 140.000 de hectare, potrivit datelor oficiale, iar potrivit producătorilor se va reduce şi mai mult. Au crescut importurile( în primul semestru s-au importat 82 mii tone de şroturi, cât tot anul trecut) şi în plus, statul a fost nevoit să acorde subvenţie de circa 90 de euro pe tonă.

"Anul trecut, am cultivat 17.000 de ha, practic numai soia modificată genetic şi am scos în jur de 3.300 kg la ha. Acum am pus numai 7.200 ha de soia convenţională şi nu scot mai mult de 1.200 kg la ha", spune Lucian Buzdugan, mare cultivator de soia din Brăila. Am crescut de la unu la patru ierbicide şi tot nu reuşesc să stăpânesc cultura împotriva dăunătorilor.

Dar acum, nu-i aşa, se cheamă că avem soia ecologică. Degeaba a dat statul subvenţie, degeaba au crescut preţurile (pentru că a scăzut producţia), tot ies în pierdere. Şi anul trecut aveam câştig net de 100 de euro la hectar. M-am hotărât, dacă nu se schimbă nimic, nu mai pun soia. Şi mulţi vor face la fel". Sunt însă puţine şanse să se schimbe ceva, cel puţin cât Bruxelles-ul nu-şi va schimba oficial poziţia. Dar nu sunt nici mari şanse ca Bucureştiul să-şi formeze o poziţie oficială în această chestiune.

"Pot să vă spun că vom avea un punct de vedere în acord cu politica <> a Comisiei Europene, dar în acelaşi timp vom fi sensibili şi la gestiunea resursei naţionale. Tocmai de aceea lucrăm la realizarea studiilor care să ne permită să avem un punct de vedere substanţial în domeniul OMG-urilor", spune secretarul de stat Adrian Ciocănea.