România şi Bulgaria, codaşe la finanţările prin leasing imobiliar

Legislaţia rămâne principala bătaie de cap a societăţilor de profil din Europa de Est Fie că sunt de tip legislativ, fie că au la bază lipsa de informare, barierele în calea

Legislaţia rămâne principala bătaie de cap a societăţilor de profil din Europa de Est

Fie că sunt de tip legislativ, fie că au la bază lipsa de informare, barierele în calea dezvoltării leasingului imobiliar sunt numeroase în Europa Centrală şi de Est.

Dacă în Bulgaria, specialiştii se plâng de dubla impunere a TVA, în România - principala problemă este reprezentată de lipsa parteneriatelor public-privat în acest domeniu. În plus, potenţialii clienţi se arată, adesea, sceptici, dar fideli finanţării prin credit bancar.

Potrivit datelor Asociaţiei bulgare de leasing, operaţiunile de leasing imobiliar s-au ridicat la valoarea de 99 milioane euro, anul trecut. Ceea ce reprezintă sub 8% din totalul finanţărilor prin leasing. Situaţia este similară în ţara noastră, unde ponderea leasingului de real estate nu este cu mult mai mare.

Datele Asociaţiei de Leasing şi Servicii Nebancare (ALB) arată că în 2007, doar 9% din totalul operaţiunilor de acest tip s-au îndreptat spre sectorul imobiliar. În cifre, asta înseamnă 461 milioane de euro dintr-un total de 4,94 miliarde euro.

Fără parteneriate public-privat în ţara noastră

Modul în care legislaţia reglementează activitatea societăţilor de profil pune beţe în roate dezvoltării leasingului imobiliar. La bulgari, principala problemă este reprezentată de dubla impunere a taxei pe valoarea adăugată.

"Se facturează TVA o dată la semnarea contractului şi încă o dată la momentul transferului de proprietate", explică Vasile Cristescu, Head of Sales IMMORENT. În plus, dificultatea de a parcurge un contract de leasing reprezintă o altă barieră, care amplifică reticenţa persoanelor fizice şi juridice în a apela la acest tip de finanţare.

Nici societăţile de profil din ţara noastră nu sunt foarte mulţumite de modul în care activitatea lor este reglementată. Principalul inconvenient îl reprezintă Ordonanţa de Guvern nr. 64/2000, care face, practic, imposibilă derularea unor parteneriate public-private (PPP) în domeniul leasing-ului imobiliar. Astfel, în 2007, nici un astfel de proiect nu a fost desfăşurat în România.

Dacă modelul PPP ar funcţiona la fel ca în alte state europene, riscul investiţiei ar urma să fie împărţit între cele două sectoare, public şi privat, iar leasingul imobiliar ar putea deveni o soluţie viabilă la finanţarea sectorului de stat.

O altă problemă este reprezentată de imposibilitatea amortizării accelerate a investiţiei, care face ca la momentul expirării contractului, valoarea reziduală să fie foarte mare. Or, în aceste condiţii, dezvoltatorii nu mai iau în calcul posibilitatea unei finanţări prin leasing imobiliar operaţional.

Italia, un model european de succes

Situaţia este diferită în alte ţări din Europa. Specialiştii spun că Italia este unul dintre cele mai apreciate modele de business pe piaţa leasingului imobiliar. Aici, perioada de amortizare este mai scurtă iar valoarea reziduală este negociabilă la momentul expirării contractului. În plus, se practică amortizarea accelerată iar administraţiile locale acordă facilităţi de ordin fiscal pentru finanţările în leasing operaţional.

"Suntem foarte departe de Europa Occidentală, unde leasingul de real estate are o tradiţie de peste 20 de ani şi este văzut aşa cum românii privesc creditele", spune Cristescu. Astfel, deşi autovehiculele deţin prin tradiţie supremaţia pe piaţă, leasingul de real estate este mult mai bine dezvoltat.

Totodată, trebuie să ţinem cont şi de faptul că leasingul ca practică nu are încă o tradiţie pe piaţa românească, primul contract de acest tip fiind semnat cu abia câţiva ani în urmă. În 2007, 70% dintre valoarea bunurilor finanţate au fost autovehicule, în timp ce echipamentele au reprezentat 21%.

Situaţia este similară în Bulgaria, unde aproximativ 60% din finanţările totale s-au orientat spre acest segment. Mult mai bine stau state precum Cehia, unde proiectele PPP au reprezentat 6% din piaţă, sau Croaţia.

Cehia beneficiază de un cadru legislativ mult mai relaxat, întrucât nu există o lege specială în acest sens, iar banca centrală nu supervizează activitatea companiilor de profil. Iar faptul că finanţarea prin leasing în Cehia a început încă din 1991 (cu mult înainte ca primul contract să fi fost semnat în România), a făcut posibilă dezvoltarea pieţei.

În 2008, piaţa leasingului imobiliar din România este aşteptată să-şi continue trendul ascendent, fiind preconizată o creştere a finanţărilor cu 65%, la o valoare de peste 700 milioane euro. Dinamica estimată este, însă, mult mai mică comparativ cu cea din anii precedenţi (213% în 2007 şi 210% în 2006).