Revoluţia lichelelor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu toată lumea are curaj. E normal. Anormală e lauda deşănţată a laşităţii, în numele conştiinţei superioare.

Ţin minte ca acum. Eram câţiva amărâţi în stradă, forţând barajul poliţiei, iar de sus, de la ferestre, spectatorii bucureşteni ai Căii Victoriei ne urmăreau cu nelinişte. De ce nelinişte? Păi, din două motive întemeiate. Primul ar fi fost apropierea Crăciunului.

Oamenii se pregătiseră, făcuseră oarece cheag, antamaseră vinul şi, cu câteva pile, cunoştinţe, relaţii, aveau de pe acum în frigider şi o ciosvârtă de carne. Acu’, veneau nebunii ăştia cu steagul găurit să strice bunătate de sărbătoare. Ceauşescu se va supăra, o să stingă lumina, o să fie anchete, consemnări la serviciu, gărzi, te pomeneşti că vom sărbători Crăciunul prin muncă! Lua-v-ar dracu’ de nebuni, acu’ v-aţi găsit? Cât despre timişoreni, mai dă-i în… Al doilea motiv era ideea că, totuşi, demonstraţia ar putea avea succes.

Că năucii de jos, care împingeau cordonul de soldaţi cu scuturi, ar fi capabili să se transforme într-un val nimicitor şi să-l ia pe primul bâlbâit al naţiei cu ei. Da’ şi pe „ea“, otrava de „ea“! Neliniştea se consuma intens în spatele perdeluţelor. Inconştienţii de jos le cereau ajutorul conştienţilor de sus: „Veniţi cu noi!“. Zadarnic, disperat strigăt de ajutor. N-a coborât nimeni. În câteva clipe, trupele USLA, sprijinite de camioane şi mardeiaşi în civil, aveau să dea iama în grupuşorul cu steag găurit.

Câteva zile, luni sau ani mai târziu, am avut ocazia să vorbesc cu câţiva dintre cetăţenii ascunşi după perdele. N-au coborât pentru că ştiau ei bine cum mergeau lucrurile. Inutil să te implici, Ceauşescu era condamnat de istorie. La Malta, pe furtună, comunismului i se pusese cruce. Spionajul internaţional (KGB, Mossad şi CIA) îşi unise forţele să scape de dictatorul român. Ţara era oricum împânzită, jocurile fuseseră făcute la nivel înalt, energii supranaturale se scoborâseră deasupra României. Totul era deja decis.

La ce bun să te implici? De ce să faci jocurile marilor puteri? De ce să legitimezi o mare conspiraţie mondială? Nu m-am putut abţine niciodată şi am completat: mai bine să te duci la colţ ca să-ţi cumperi portocalele şi ciocolata la liber, fără cartelă. Lasă-i pe alţii să moară proşti! Iar tu să-ţi organizezi Crăciunul naibii aşa cum sugeraseră bileţele tembele aruncate din elicopter: „Români, serbaţi Crăciunul!“.

De fiecare dată când, în lume, aceiaşi simpli cetăţeni inconştienţi la capătul răbdării ies în stradă, îmi amintesc cu aceeaşi melancolie, dar şi cu aceeaşi revoltă, de revoluţia română. De fiecare dată, aceiaşi laşi cu pretenţii perorează cu aceleaşi argumente greţoase. Îşi rejustifică a mia oară laşitatea, comoditatea, micimea sufletească, ridicate la rang de artă. Cu voce răsunătoare, mimând curajul. Acum, incriminează revolta iraniană eşuată. Pentru că, dacă nu ştiaţi, SUA nu se mai satură să se bage în ciorba altora. Iar imperialismul occidental face şi pe dracu’ în patru să destabilizeze.
Cercuri anarhiste, iredentiste, internaţionaliste strică armonia iraniană.

Nu contează că nu intră nici picioruş de străin în republica islamică, nu contează nivelul insuportabil al sărăciei, nici umilinţele, nici frica. Ăia care se agită sunt slugi americane care au îmbrobodit poporul! Ştim că propaganda e singura armă cu care un regim despotic ucide conştiinţele în masă. Dar prostia internaţională şi laşitatea cu spume îi sunt, desigur, cei mai credincioşi aliaţi!

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite