- Vineri 2 oct 2009
Mihaela Runceanu, Cozma, Iliescu, Revoluţia şi asasinul
Ce legătură ar putea exista între Mihaela Runceanu şi Miron Cozma? Aparent, niciunul. Şi totuşi...
Ultracunoscută este relaţia de colaborare dintre Ion Iliescu şi Miron Cozma, concretizată în război civil, capete sparte, ortaci paramilitari şi mulţumiri prezidenţiale. Dar Mihaela Runceanu... ce treabă are ea – sau duhul ei – cu asemenea personaje?
Să facem conexiunile. Mihaela Runceanu a avut un sfârşit oribil, cu trei săptămâni înainte de Revoluţie. Un cunoscut al cântăreţei a omorât-o în garsoniera ei, apoi a încercat să-i dea foc. Monstrul, pe nume Daniel Ştefănescu, a fost judecat şi condamnat la 25 de ani de închisoare.
Când lacrimile vărsate pe mormântul Mihaelei Runceanu nu apucaseră să se usuce, Revoluţia l-a adus la putere pe Ion Iliescu. Ceea ce pentru români părea să fie o izbăvire, pentru memoria Mihaelei Runceanu a fost o nenorocire.
În decembrie 2004, înainte de a pleca definitiv din Palatul Cotroceni, Ion Iliescu a semnat un decret de graţiere colectivă. Miza: eliberarea mişelească a vechiului tovarăş de haiducii, Miron Cozma. Acesta era unul dintre cei 46 de infractori vizaţi de bula prezidenţială.
Printre ceilalţi 45 se număra şi un anume Daniel Ştefănescu. Aţi ghicit: asasinul Mihaelei Runceanu! Revocarea pripită semnată de Iliescu, sub presiunea opiniei publice, n-a făcut altceva decât să amâne punerea în libertate a infractorilor. Decretul iniţial nu mai avea cum să fie revocat.
Aşa a scăpat de puşcărie autorul unei crime odioase: graţie grijii purtate de Ion Iliescu lui Miron Cozma.
Este definiţia perfectă a României postcomuniste. O Românie cu destinul pecetluit pe termen lung de Ion Iliescu. Pe Mihaela Runceanu, acest blestem o ajunge şi pe lumea cealaltă.
Ultracunoscută este relaţia de colaborare dintre Ion Iliescu şi Miron Cozma, concretizată în război civil, capete sparte, ortaci paramilitari şi mulţumiri prezidenţiale. Dar Mihaela Runceanu... ce treabă are ea – sau duhul ei – cu asemenea personaje?
Să facem conexiunile. Mihaela Runceanu a avut un sfârşit oribil, cu trei săptămâni înainte de Revoluţie. Un cunoscut al cântăreţei a omorât-o în garsoniera ei, apoi a încercat să-i dea foc. Monstrul, pe nume Daniel Ştefănescu, a fost judecat şi condamnat la 25 de ani de închisoare.
Când lacrimile vărsate pe mormântul Mihaelei Runceanu nu apucaseră să se usuce, Revoluţia l-a adus la putere pe Ion Iliescu. Ceea ce pentru români părea să fie o izbăvire, pentru memoria Mihaelei Runceanu a fost o nenorocire.
În decembrie 2004, înainte de a pleca definitiv din Palatul Cotroceni, Ion Iliescu a semnat un decret de graţiere colectivă. Miza: eliberarea mişelească a vechiului tovarăş de haiducii, Miron Cozma. Acesta era unul dintre cei 46 de infractori vizaţi de bula prezidenţială.
Printre ceilalţi 45 se număra şi un anume Daniel Ştefănescu. Aţi ghicit: asasinul Mihaelei Runceanu! Revocarea pripită semnată de Iliescu, sub presiunea opiniei publice, n-a făcut altceva decât să amâne punerea în libertate a infractorilor. Decretul iniţial nu mai avea cum să fie revocat.
Aşa a scăpat de puşcărie autorul unei crime odioase: graţie grijii purtate de Ion Iliescu lui Miron Cozma.
Este definiţia perfectă a României postcomuniste. O Românie cu destinul pecetluit pe termen lung de Ion Iliescu. Pe Mihaela Runceanu, acest blestem o ajunge şi pe lumea cealaltă.
