Război suveran pe pieţele internaţionale de capital

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Plasamentele realizate de economiile cu surplus de capital vor genera scumpirea activelor spre care se vor orienta investiţiile Fondurile suverane pot fi, pe de o parte, nişte acţionari

Plasamentele realizate de economiile cu surplus de capital vor genera scumpirea activelor spre care se vor orienta investiţiile

Fondurile suverane pot fi, pe de o parte, nişte acţionari stabili ai unei companii. Pe de altă parte, investiţiile realizate de un guvern pot controla activele strategice ale altei ţări.

Tot fondurile suverane pot servi şi la stabilitatea pieţei financiare proprii. Iar toate tranzacţiile realizate în ultima perioadă au generat o serie de dezbateri internaţionale pe tema implicaţiilor generate de dezvoltarea industriei fondurilor suverane.

Industria fondurilor suverane, adică un total al activelor de peste trei miliarde de dolari, va schimba cu siguranţă peisajul investiţional.

Asta pentru că, în primul rând, banii pe care îi investeşte un guvern pot fi folosiţi pentru a diminua volatilitatea pieţelor financiare. Adică, în situaţia unei creşteri economice şi a majorării preţului activelor, fondurile suverane pot servi ca un vehicul ce absoarbe surplusul de lichiditate.

Pe de altă parte, în momentul finalizării ciclului de creştere şi intrării într-o perioadă de scăderi, fondul suveran deţine suficiente lichidităţi pentru a efectua investiţii şi a susţine pieţele financiare proprii. Spre exemplu, dacă ţara noastră ar fi avut un fond suveran, atunci deprecierea monedei naţionale şi scăderile înregistrate pe piaţa de capital în ultimele luni poate că ar fi fost mult mai reduse.

Maximizarea câştigurilor

Un beneficiu la nivel de stat adus de fondurile guvernamentale ţine de maximizarea câştigurilor. Un studiu realizat de divizia de cercetare a Deutsche Bank arată faptul că, în ultimii 60 de ani, activitatea de administrare a rezervelor valutare deţinute de băncile centrale a adus un randament, în termeni reali, de 1% pe an. Pe de altă parte, dacă plasamentele cu banii din rezerve ar fi fost diversificate (60% în acţiuni şi 40%), atunci randamentul s-ar fi ridicat în jurul a 6%.

Numai că, în general, politica de investiţii a băncilor centrale nu permite efectuarea plasamentelor în active cu un grad mai ridicat de risc. Spre exemplu, în cazul Băncii Naţionale a României, ca şi a altor ţări europene, între categoriile de emitenţi în care poate investi se numără titlurile emise de guvernul Statelor Unite sau ale ţărilor membre Uniunii Europene, agenţii guvernamentale sau entităţi private emitent de obligaţiuni garantate cu active.

Mai mult, ţinând cont de orizontul de timp al plasamentelor - în jurul a zece ani - şi de diversificarea investiţiilor, probabilitatea unei rate reale negative a randamentelor este mult mai redusă decât cea a rezervelor oficiale ale unei bănci centrale. "Ceea ce sugerează că guvernele pot obţine profituri nete substanţiale pe termen lung, prin redirecţionarea surplusului de venituri sau de rezervă unor fonduri suverane", consideră analiştii Deutsche Bank.

Pe de altă parte, diversificarea plasamentelor va genera şi o presiune de majorare a preţurilor unor active. Adică, ţinând cont de faptul că multe fonduri suverane se bucură de un grad ridicat de libertate a deciziilor de investiţie, precum şi de orientarea spre maximizarea profitului, analiştii se aşteaptă la un flux semnificativ de capital, atât în economiile emergente, cât şi în statele dezvoltate. Asta pentru că strategia de management a fondurilor suverane de investiţii este puţin probabil să difere de cea a fondurilor de pensii, pe acţiuni sau speculative.

Estimările indică un total de aproximativ 1.000 miliarde de dolari ce ar putea intra în pieţele de capital internaţionale pe parcursul următorilor cinci ani. Iar segmentul obligaţiunilor şi altor titluri cu venit fix ar urma să primească aproape 1.500 miliarde de dolari.

Adică, analiştii se aşteaptă ca preţurile acţiunilor vizate de fondurile suverane să se aprecieze, în timp ce dobânzile aferente instrumentelor cu venit fix să se diminueze. Dezvoltarea industriei fondurilor suverane va implica, pe lângă presiunile de apreciere a unor active, şi un efect de substituţie.

Asta mai ales în cazul statelor care îşi finanţează fondurile suverane din rezerva oficială. Spre exemplu, China a alocat 200 miliarde de dolari din banii deţinuţi de banca centrală pentru a demara un fond suveran. Adică, banii nu vor mai fi alocaţi spre instrumentele financiare cu venit fix - în general, titlurile de stat americane -, ci şi spre alte categorii de active, unde randamentul este mai ridicat.

Substituţia claselor de active

Impactul acestui fenomen de substituţie la nivel global nu poate fi ignorat. Asta pentru că, numai în cazul Chinei, estimările arată că aproximativ 420 miliarde de dolari sunt investite în titlurile trezoreriei Statelor Unite (aproximativ 19% din soldul total). Iar jumătate din noile emisiuni sunt "absorbite" tot de China.

De aceea, investitorii la nivel internaţional încercă să ghicească dacă banca centrală a Chinei adoptă o strategie de diversificare a rezervei valutare, renunţând la moneda americană în favoarea altor valute.

Totodată, managementul tuturor fondurilor pleacă de la premisa "cumpără ieftin şi vinde scump". Adică, dezvoltarea industriei capitalurilor suverane va implica şi o cerere de servicii de analiză financiară. Însă, cum istoria a arătat, nu orice manager de fond poate maximiza profitul şi, în acelaşi timp, evalua obiectiv riscurile asumate. Rămâne de văzut, în anii următori, ce fonduri suverane vor ieşi învingătoare din "războiul mondial" pentru cele mai profitabile plasamente.

De la investitori pasivi la investitori activi

La o simplă privire pe lista ultimelor investiţii făcute de fondurile suverane, se vede că vizate sunt companiile-trofeu. China a investit în Barclays şi în Blackstone Group, Qatarul, în Sainsbury, London Stock Exchange şi OMX, Dubai, în EADS, MGM Mirage şi Auckland International Airport. Toate aceste branduri sunt o dovadă a faptului că investitorii guvernamentali nu se mai mulţumesc cu afacerile "cuminţi" şi dincolo de lumina reflectoarelor.

Fondurile suverane cu vechime ale statelor din Golf, precum Arabia Saudită, Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite şi Bahrain, ca şi cel al Norvegiei, au jucat, în mod tradiţional rolul de investitori pasivi care se comportă ca orice altă bancă comercială de investiţii şi au o abordare pe termen lung asupra investiţiilor proprii.

Dar China şi Rusia, cele mai noi membre ale clubului ţărilor cu fonduri suverane, nasc controverse pentru că vin cu ţeluri mai ambiţioase, care depăşesc simpla încercare de maximizare a valorii portofoliului. În acelaşi timp, celelalte fonduri suverane se reorientează spre alte instrumente financiare, mai riscante decât obligaţiunile de stat emise de Trezoreria SUA, de exemplu.

Practic, rezervele altădată folosite pentru stabilizarea monedei naţionale au depăşit cu mult minimul necesar şi, prin urmare, guvernele le privesc acum mai degrabă ca pe capital investiţional şi mai puţin ca pe un ban pus deoparte pentru zile negre. Iar când îşi doresc o anumită companie, sunt dispuse să bage mâna în buzunar fără să se uite.

Bătaia emiratelor pe bursele occidentale

În urmă cu două săptămâni, guvernele din Dubai şi Qatar au dat Occidentului o demonstraţie de forţă devenind acţionari la trei burse occidentale, London Stock Exchange, OMX şi Nasdaq. Borse Dubai şi Nasdaq au anunţat pe 20 septembrie că au încheiat o înţelegere potrivit căreia Dubaiul avea să cumpere şi apoi să cedeze bursei americane grupul nordic OMX.

În schimb, bursa americană vindea Dubaiului 28% din acţiunile pe care le deţinea la London Stock Exchange şi îl făcea acţionar al Nasdaq, cu o participaţie de 19,9%. Qatarul, care rivalizează cu Dubai pentru poziţia de cel mai important centru financiar din Golf, a intervenit la doar câteva ore după aceea ca să anunţe că a cumpărat, de asemenea, 20% din London Stock Exchange, dar şi 10% din OMX, punând beţe în roate deal-ului dintre Borse Dubai şi Nasdaq.

Pe scurt, într-o singură zi, aproape jumătate din bursa londoneză a ajuns în mâinile a două emirate din Golf. Şi când se credea că soarta OMX a fost tranşată între Borse Dubai şi Nasdaq, care caută de mult un "satelit" prin care să-şi facă intrarea pe piaţa europeană de capital, Qatar vine cu o altă veste.

Emiratul ar putea licita pentru OMX, în concurenţă cu vecinul său, Dubai. "Ne gândim serios la asta. Sunt multe complicaţii", a declarat în urmă cu câteva zile premierul Qatarului, şeicul Hamad bin Jassim bin Jabr al-Thani. Între timp, acţiunile grupului OMX cresc. Intrarea în scenă a Qatarului a forţat Dubai şi Nasdaq să-şi mărească oferta pentru acţiunile bursei nordice cu 15%. (Alexandra Diaconu)

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite