Puterea obligă privaţii la gesturi caritabile cu petrodolari

a cerşi pur şi simplu companiilor petroliere să facă politici sociale, prin preţuri milostive la gaze, Traian Băsescu scoate "asul" numit CSAT din mâneca de preşedinte, în jocul ce are ca

a cerşi pur şi simplu companiilor petroliere să facă politici sociale, prin preţuri milostive la gaze, Traian Băsescu scoate "asul" numit CSAT din mâneca de preşedinte, în jocul ce are ca miză siguraţa pe piaţa energiei.
"Consiliul înţelepţilor" va încerca astăzi, în CSAT, să găsească soluţii pentru buzunarele românilor asaltate în prag de iarnă de avalanşa de scumpiri cauzată în principal de preţul ridicat al gazelor, dar şi să elaboreze o nouă strategie energetică, în funcţie de resursele României. Mai mult, se va analiza chiar oportunitatea privatizării Romgaz, proces pentru care se fac deja anumite presiuni politice din partea Bruxellesului. Discuţiile de la Palatul Cotroceni vin în contextul în care primul-ministru a demarat negocierile cu OMV, acţionarul majoritar al Petrom, în vederea îngheţării preţului la gaze pentru consumatorii casnici. Atitudinea şefului de la Palatul Victoria nu pare a fi doar o simplă pornire populistă, ci una bazată pe situaţia extremă în care a ajuns România din punctul de vedere al siguranţei energetice.
Piaţa românească a ajuns în situaţia de a fi oaia de muls pentru Gazprom. şi asta pentru că ţara noastră plăteşte cel mai mare preţ din Europa pentru gazele ruseşti, de altfel nivel ce se vrea de referinţă pentru preţul ce se va practica pe piaţa autohtonă odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Dacă în prezent preţul mediu de achiziţie practicat în ţarile Uniunii Europene pentru importurile de gaz rusesc este de aproximativ 240 de dolari pentru mia de metri cubi, România a ajuns la un nivel de 300 de dolari, în timp ce pentru anul viitor se estimează un preţ de 325 dolari. De altfel, "glonţul" marca Gazprom nu este de acelaşi calibru pentru toate economiile ce importă gaz rusesc. Regimul prieten Moscovei din Belarus cumpără la un preţ de şase ori mai mic faţă de România, iar ţări precum Armenia şi Georgia plătesc doar 110 dolari pentru mia de metri cubi. Dar până la deciziile CAST de astăzi, Tăriceanu a făcur deja, ieri, prima mutare.
Guvernul a demarat o serie de negociri cu Petrom în vedera înfiinţării unui fond de ajutor social al cărui principal rol să fie amortizarea creşterea preţului la gaze pentru consumatorii casnici. Astfel, după întâlnirea cu Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV, acţionar majoritar la Petrom, premierul a declarat, ieri, că s-a convenit să se găsească o formulă prin care să se evite creşterile de preţ la gaze, pentru consumatorii casnici, cel puţin până la sfârşitul anului 2008. "Nu vreau s-o luaţi ca definitivă, dar una din variante este crearea unui fond de asigurare socială, în care compania Petrom va putea să aibă o contribuţie, fond care să atenueze aceste variaţii de preţ", a precizat Tăriceanu. Potrivit acestuia, detaliile privind crearea acestui fond urmează să fie stabilite în perioada următoare de Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), mandatat de guvern, împreună cu OMV. Fondul va fi alimentat din trei surse - OMV, Romgaz şi guvern -, dar cotele sunt încă subiect de negociere, potrivit consilierului primului-ministru, Constatin Ciupagea. "Nu s-a luat încă o decizie dacă va fi subvenţionată o parte din consum, sau subvenţia se va acorda funcţie de venit, dar guvernul se gândeşte la îngheţarea preţului la gaze pentru consumatorii casnici", a declarat pentru Adevărul Constatin Ciupagea. Fondul social creat de OMV ar urma să fie destinat pentru diferite acţiuni caritabile ale companiei în România, din perspectiva responsabilităţii sociale, ţinând seama că acţionează într-un perimetru naţional. "Pentru consumatorii industriali nu va exista nicio posibilitate de susţinere a preţului, pentru că ar însemna ajutor de stat. Competitivitatea industriei României nu trebuie să se bazeze pe subvenţionarea preţurilor", a adăugat, ieri premierul.
Soluţia la care a apelat premierul în domeniul energetic este însă una inedită, potrivit practicilor internaţionale. "Este o formulă de salvare a aparenţelor. În esenţă, aceasta este o renegociere a contractului de privatizare a Petrom, o formă de a rediscuta redevenţele pe care compania petrolieră le plăteşte statului", a declarat, pentru Adevărul, Daniel Dăianu. Acesta crede că printr-o astfel de manieră se ocoleşte calea belicoasă a renegocierii de facto a unui contract care a fost trecut prin parlamentul român. În fapt, spune analistul economic, ne aflăm în faţa unui gest de recunoaştere a faptului că marile corporaţii nu pot rămâne pasive în faţa problemelor sociale generate de creşterea preţului la energie, creştere a preţurilor care se traduce în profit pentru companiile din sectorul energetic şi în costuri sporite pentru populaţie. În acelaşi timp, Daniel Dăianu spune că nu ştie, ca la nivel european, să existe astfel de fonduri speciale construite în scopuri caritabile şi că ar fi de preferat alte modalităţi prin care marile companii din sectorul energetic să fie responsabilizate din punct de vedere social.
Dacă în cazul Petrom autorităţile sunt legate de mâini şi de picioare pentru că nu mai pot aduce modificări contractului de privatizare, Romgazul, celălalt actor principal pe piaţa gazelor, rămâne un subiect deschis.
Subiectul privatizării Romgaz ce va fi discutat astăzi în CSAT este de altfel unul foarte important în contextul siguranţei energetice la nivel naţional. După ce în luna noiembrie preţul gazelor a înregistrat cea de-a patra majorare, cu 8,5%, luna ianuarie a anului viitor vine cu noi scumpiri. "Creşterea este estimată să ajungă la un nivel de 20%. După ce preţul la mia de metri cubi va ajunge la 325 de dolari, se preconizează o nouă scumpire", a declarat pentru Adevărul deputatul Cozmin Guşă. Preşedintele PIN susţine că preţul gazelor la achiziţie ţine în acest moment de reglementările mediului concurenţial, pentru că pe piaţă autohtonă avem de a face de fapt, în pofida apareţelor, cu un monopol. şi asta pentru că producătorul impune preţul dorit, statul neavând nici un fel de putere de intervenţie pe piaţă. "În 2006 Petrom a scăzut producţia de gaze aşteptând desigur să crească preţurile. Concret, compania a crescut nivelul preţului, ceea ce înseamnă că avem de a face cu un comportament specific de monopol, abuz de poziţie dominantă şi comportament acaparator, principii comerciale dezavuate în UE," susţine Cozmin Guşă. Ideea de monopol este susţinută şi de faptul că pe piaţa autohtonă preţul este influenţat puternic de atitudinea Petrom. "La dorinţa Petrom de a creşte preţul la gaze au fost nevoite să se alinieze şi ceilalţi producători, adică Romgaz", arată Guşă. În acest context se pune de altfel problema oportunităţii privatizării Romgaz. În cazul în care şedinţa CSAT de astăzi va decide că această mutare este viabilă pentru siguranţă energetică naţională putem să ne întrebăm cine sunt câştigătorii şi cine sunt perdanţii? "Pentru mine este clar că, dacă statul va renunţă la un jucător important cum este Romgaz pe piaţa energetică, singurul câştigător nu poate fi decât Petrom, acesta rămânând, practic cu un control mascat autoritar pe piaţă. Mai ales că Petrom poate ajunge foarte uşor la o înţelegere cu viitorul proprietar al Romgaz pentru un preţ comun al gazelor în România", declară Cozmin Guşă. Majoritatea analiştilor economici se pronunţă împotriva eventualei privatizări a Romgazului. "Argumentul invocat în trecut pentru privatizarea Petrom conform căruia era o instituţie căpuşată, se poate aplica şi în cazul Romgaz, unde unii încă îşi fac mendrele", a precizat pentru Adevărul fostul ministru de finanţe, Daniel Dăianu. Cu toate acestea nu privatizarea "în genunchi" este soluţia. Cheia problemei, crede fostul ministru de finanţe, este un management de calitate. "Avem nevoie de o revoluţie managerială în ceea ce a mai rămas din sectorul de stat". El aminteşte, totodată, exemplul francez al regiei de stat care era Reanult, acum mai bine de două decenii, şi care a putut fi salvat doar printr-o astfel de revoluţie managerială.
Un nu serios spus privatizării gen
Petrom a Romgazului porneşte şi de la consideraţia că "piaţa energie nu este o piaţă obişnuită", pentru că în acest domeniu cu greu se poate vorbi de o concurenţă reală. "De aceea, statul nu trebuie să se derobeze de la această răspundere, iar intervenţia preşedintelui Traian Băsescu este, din această perspectivă, una justă."Analistul Daniel Dăianu spune că "fundamentalismul nu poate face casă bună cu o politică economică decentă". Un astfel de fundamentalism economic şi-a dovedit limitele în timpul guvernării Margaret Thatcher din Marea Britanie, spune fostul ministru de Finanţe, când privatizările excesive au condus chiar la revolte ale populaţiei. Alinierea la preţul european la gazelor naturale va pune însă Guvernul în situaţia de a nu putea evita sine die creşterea tarifelor. Este de dorit ca această majorare să fie contrabalansată de o creştere a câştigurilor populaţiei, însă categorii sociale precum pensionari vor fi grav afectate în lipsa unei politici de protecţie socială performantă", mai spune Dăianu.

Căpuşele de la Romgaz
Cele mai multe contracte atribuite în acest an de Romgaz pentru achiziţia de produse, lucrări şi servicii au fost câştigate de Aprov Mediaş, firmă care are în Consiliul de Administraţie doi directori din Romgaz, şi de Dafora Mediaş, firmă controlată de omul de afaceri Gheorghe Călburean, a cărui soţie este membru PC."Printre membrii Consiliului de Administraţie ai firmei Aprov se regăsesc directorul juridic al Romgaz, Francisc Antal, şi directorul de exploatare şi înmagazinare, Dumitru Rotar. Totodată directorul financiar al Romgaz deţine şi calitatea de cenzor la firma Aprov Mediaş", au declarat agenţiei Mediafax surse oficiale.Aprov a câştigat în primele nouă luni ale acestui an mai multe licitaţii organizate de Romgaz, în valoare totală de 11,7 milioane de lei. Unul dintre contractele incheiate, în valoare de aproximativ 5,7 milioane de lei, a fost câştigat de Aprov în asociere cu firma Sutech Mediaş, care la rândul ei a încheiat cu Romgaz în 2006 alte cinci contracte, în valoare totală de aproximativ 20 de milioane de lei. La rândul ei, firma Dafora a câştigat 17 licitaţii Romgaz pentru lucrări de foraj la sondele de gaze naturale deţinute de companie, în valoare totală de 17,2 milioane euro.

Deschiderea totală a pieţei energetice ar putea fi amânată
Liberalizarea pieţei gazelor naturale pentru consumatorii casnici ar putea fi amânată, întrucât piaţa nu este suficient de matură şi ar putea da naştere la abuzuri, a declarat, pentru Adevărul, Gabriel Sîrbu, directorul de preţuri şi tarife al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (ANRGN). Început în 2001, procesul de deschidere a pieţei gazelor naturale pentru consumatori, cerut de Uniunea Europeană pentru crearea competiţiei, a împărţit consumatorii de gaze în două categorii, eligibili şi captivi. Adică între cei care pot alege de unde să cumpere gazele, care îşi pot negocia contractele şi cei care nu pot face asta. Acum, piaţa este deschisă în proporţie de 75%, devenind eligibil orice consumator non-casnic cu un consum anual mai mare sau egal cu 12.400 metri cubi, pentru un loc de consum. ANRGN, gradul efectiv de deschidere a pieţei este de 55%. Asta înseamnă că 55% din consumul anual, în jur de 10 miliarde de metri cubi, se asigură prin contracte şi preţuri negociate. Următorii paşi în deschiderea pieţei gazelor naturale din România sunt cei prevăzuţi în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, respectiv 100% pentru consumatorii non-casnici de la 1 ianuarie 2007 şi 100% pentru consumatorii casnici, la 1 iulie 2007. "Nu cred că această deschidere va avea loc la 1 iulie 2007, pentru că numărul de furnizori de pe piaţă este insuficient pentru o competiţie reală. În plus, există câteva reglementări europene care solicită statelor membre să se asigure că persoanele vulnerabile sunt protejate", ne-a declarat Sîrbu. Potrivit acestuia, urmează să fie făcută o analiză a pieţei şi a temeiurilor legale, pentru a vedea cum se va proceda în continuare.
Efectele liberalizării
Dacă, pentru consumatorii captivi, distribuitorii sunt cei care asigură şi contractarea gazelor naturale, fără a face profit din vânzarea acestora, întrucât marja este reglementată de ANRGN, la deschiderea totală a pieţei ANRGN se va retrage din reglementarea acestei marje de furnizare. Cu alte cuvinte, ar trebui ca de la 1 iulie să nu mai existe un preţ final de vânzare la consumator stabilit de ANRGN. "Obiectivul pe termen lung este să ne retragem din reglementarea acestei marje", a spus Sîrbu. În prezent, costul de achiziţie a gazelor reprezintă circa 70% din preţul final plătit de consumatorii captivi, restul reprezentând tarifele de distribuţie, înmagazinare şi transport. Pentru că aceste activităţi au caracter de monopol, ele vor rămâne mereu sub reglementarea ANRGN, pentru ca operatorii acestor sisteme să nu facă abuz de poziţia lor dominantă. Practic, ceea ce se deschide este piaţa de furnizare, a comerţului cu gaze. Astfel, ar trebui ca persoanele fizice să negocieze individual cu Distrigaz Sud, de exemplu, fie cu un alt furnizor, din cei 70 care sunt licenţiaţi de ANRGN.
Un efect extrem de important al deschiderii pieţei, care ar putea avea, însă, repercusiuni grave asupra consumatorilor, este că obligaţia actuală a furnizorilor de a livra gaze " la coş", adică 40% import, 60% producţie internă, va dispărea. Această obligaţie a apărut ca urmare a diferenţei mari între preţul gazelor din producţia internă (acum, circa 140 dolari pe mia de metri cubi) şi cel al gazelor din import (315 dolari pe mia de metri cubi), ceea ce crează un dezechilibru, întrucât producţia internă asigură circa 70% din necesarul de consum. "Ţinând cont de diferenţa de preţ dintre import şi producţia internă, avem argumente să spunem de ce trebuie în continuare să ne ocupăm de acest lucru. Retragerea ANRGN din reglementare înseamnă automat că unii vor fi capabili să îşi negocieze contracte numai de intern şi alţii numai din import. Plus, fiind suprasolicitat, şi preţul producţiei interne ar putea să crească mai repede decât ne-am putea propune noi", a explicat Sârbu.
România are obligaţia de a echilibra preţul gazelor din producţia internă şi din import, termenul fiind prelungit până la 1 ianuarie 2009.
Piaţa furnizorilor privaţi va înflori
Comerţul cu gaz nu este monopol, el poate fi practicat de oricine are licenţă. De la 1 iulie 2007, toţi furnizorii pot ataca şi piaţa consumatorilor casnici, distribuitorul având obligaţia, prin lege, să permită accesul gazelor la sistemul de distribuţie.
Deşi, teoretic, odată cu deschiderea pieţei, toţi consumatorii pot negocia direct cu producătorii, directorul ANRGN crede că nici unul dintre cei doi producători - Romgaz şi Petrom - nu este suficient de bine organizat pentru a putea să meargă cu oferte la nivelul consumatorului mic. "Pentru producători, vânzarea a 200 sau 1.000 metri cubi pe an nu poate avea loc, pentru că îţi trebuie oameni, îţi trebuie logistică, o întreagă organizare. Pentru ei este convenabil să vândă marfa angro. Ei se vor adresa în continuare, probabil, consumatorilor mari, gen termocentrale, chimie, siderurgie", a declarat Sîrbu. Potrivit acestuia, gazele vor fi vândute în continuare distribuitorilor, pentru că ei sunt organizaţi pentru vânzarea "cu amănuntul".
În opinia directorului ANRGN, piaţa intermediarilor va înflori, aşa cum s-a întâmplat şi în alte state. El a adăugat că bătălia se va da în special pe pieţele mari, pe oraşe, şi mai puţin pentru mediul rural, unde consumatorii sunt puţini, iar volumele comercializate sunt mici. "Probabil că se vor forma foarte repede intermediari, cel puţin asta e certitudinea mea, care să vină să vândă în Bucureşti şi să îţi ofere gaz gen telefonie: contoare cu preplată şi când se descarcă cartela te duci şi o reîncarci", a adăugat directorul ANRGN.
Poşta Română ... furnizor de gaze
Potrivit directorului ANRGN, schimbarea furnizorului se poate face şi prin semnarea unui simplu contract, primit prin poştă. "Sunt foarte multe companii care ar putea să dezvolte comerţul cu gaze, problema este să sesizeze nişa şi să o atace", a spus Sîrbu.
Astfel, firme care au prestat deja servicii şi au o bază largă de clienţi pot să îşi diversifice activităţile şi să devină furnizori de gaze. "Şi Poşta Română poate să devină furnizor de gaze, dacă tot are clienţi. Cumpără gaze de la Petrom, pune în plic un contract, oamenii îl semnează şi atât. Are oficii, are dezvoltare regională. Dar nu numai Poşta, şi Orange, şi Vodafone, şi Electrica, asta ca idee".
Dezvoltarea serviciilor conexe
Pe lângă comerţul cu gaze, deschiderea pieţei va facilita dezvoltarea tuturor serviciilor conexe, întrucât concurenţa nu se va da pe preţul preţul de achiziţie a gazelor, care va fi cam acelaşi. "Concurenţa va fi pe marjă, care furnizor este capabil să aibă cel mai mic adaos comercial, plus pe servicii conexe - consultanţă, verificarea la instalaţie, audit energetic", a explicat Sîrbu. Furnizorul poate să creeze un pachet care pentru consumator să fie mai atractiv decât cel pe care îl are acum de la Distrigaz.
Reducerea preţurilor
Experienţa Marii Britanii, modelul european de deschidere a pieţei, a arătat că per ansamblu - deşi au fost consumatori care s-au trezit cu preţuri crescute, cu preţuri mai mici, care s-au trezit fără gaze, pentru că le-a dat faliment firma cu care încheiaseră contractul de furnizare - efectul liberalizării a fost benefic, spune Sîrbu. Odată cu deschiderea spre concurenţă a furnizorilor de gaze, au fost firme care s-au angajat la preţuri prea mici şi nu au fost în stare să le susţină. "Preţurile per ansamblu au scăzut, acolo unde s-a liberalizat piaţa. Odată cu deschiderea pieţei de la noi, se mizează pe scăderea, pe timp mediu (5-7 ani), a preţurilor. Efectele se văd deja, pentru că toţi cei care sunt mari consumatori şi şi-au negociat contractele beneficiază, în general, de contracte mai bune (preţ, termen de plată, modalitate de plată etc.)", a declarat Sîrbu. În opinia acestuia, nu vor fi mulţi consumatori casnici care vor alege să îşi schimbe actualul furnizor, respectiv companiile de distribuţie. "Piaţa este mai conservatoare în cazul consumatorilor casnici. Practica europeană a arătat că pe acest segment nu este mare înghesuială. În general beneficiile au fost mult mai mari pentru consumatorii medii şi mari", a declarat Sîrbu.
Schimbarea furnizorului pentru consumatorii casnici va fi facilitată odată ce distribuitorii îşi vor separa juridic activitatea de furnizare şi cea de distribuţie, aşa cum cere UE. Termenul pentru aceasta este de 1 iulie 2007. Un consumator casnic consumă 40-50 metri cubi vara şi poate ajunge foarte uşor la 400 metri cubi, iarna. Dintre toate consumurile, cel casnic este cel mai neuniform.

Privatizările în domeniul energetic
Petrom
Compania petrolieră a fost privatizată în 2004, cu grupul austriac OMV, valoarea totală a tranzacţiei ridicându-se la 1,5 miliarde de euro. OMV a achiziţionat direct 33,34% din acţiuni de la Ministerul Economiei, pentru care a plătit 669 milioane euro. Ulterior, a dobândit participaţia majoritară printr-o majorare de capital de 830 milioane euro. Consultantul statului în privatizare: Credit Suisse First Boston şi ING Bank NV.

Distrigaz Nord
Compania de distribuţie a gazelor naturale a fost privatizată la sfârşitul anului 2004, cu firma germană E.ON Ruhrgas. Transferul de proprietate s-a realizat în iunie 2005. Privatizarea s-a realizat prin achiziţia directă a 30% din acţiuni, contra sumei de 125 milioane euro, şi majorare de capital de 178 milioane euro. Suma plătită pentru 51% din acţiuni a fost astfel de 303 milioane euro. Consultantul statului în privatizare: Credit Suisse First Boston şi RAEF.

Distrigaz Sud
Privatizarea Distrigaz Sud s-a realizat în octombrie 2004, cu grupul Gaz de France. Francezii au plătit 128 milioane euro pentru 30% din acţiuni şi 183 milioane euro pentru o majorare de capital, pentru atingerea unei participaţii de 51% din capitalul social. Consultantul statului în privatizare: Credit Suisse First Boston şi RAEF.

Electrica Moldova
Grupul german E.ON Energie a achiziţionat 51% din capitalul companiei de distribuţie a electricităţii Electrica Moldova în toamna anului trecut, la un preţ de 100 milioane dolari. Compania a cumpărat direct 24,62% din acţiuni, cu 31,4 milioane euro şi a ajuns să deţină 51% printr-o majorare de capital de 68,6 milioane euro. Fosta filială a Electrica se numeşte acum E.ON Moldova. Consultantul statului în privatizare: Banc of America Securities.

Electrica Oltenia
Contractul de privatizare a Electrica Oltenia a fost semnat în luna aprilie a anului trecut, dar preluarea efectivă s-a realizat la începutul lunii octombrie 2005. Grupul ceh CEZ a plătit 166,5 milioane euro pentru 51% din acţiuni, din care 103,6 milioane de euro majorare de capital. Consultantul statului în privatizare: Banc of America Securities.

Electrica Dobrogea şi Banat
Cele două companii de distribuţie a electricităţii au fost cumpărate la pachet de grupul italian Enel, în aprilie 2005. Acesta a achitat pentru 51% din participaţia majoritară 112,5 milioane euro, plus datorii de 100 milioane euro ale celor două firme. Consultantul statului în privatizare: BNP Paribas.

Electrica Muntenia Sud
Grupul italian Enel a câştigat, anul acesta, şi licitaţia pentru achiziţia a 51% din capitalul Electrica Muntenia Sud, pentru care s-a angajat să plătească 820 milioane euro. Metoda de privatizare a constat în vânzarea a 50% din acţiunile existente, plus majorare de capital, până la o cotă de 67,5%. Finalizarea tranzacţiei va avea loc în prima parte a anului viitor. Consultantul statului în privatizare: PricewaterhouseCoopers.

Ce a mai rămas de vândut
În portofoliul statului, au mai rămas trei societăţi de distribuţie a electricităţii - Electrica Muntenia Nord, Electrica Transilvania Nord şi Electrica Transilvania Sud. Conform strategiei de privatizare finalizate de Ministerul Economiei şi Comerţului (MEC), procesul se va derula individual pentru fiecare filială, prin vânzarea unui pachet de 42 % din acţiunile existente către un investitor strategic. Simultan, investitorul va efectua o majorare de capital, prin aport de capital în numerar, până la obţinerea unei participaţii de 51 % din capitalul social al societăţii comerciale. Strategia de privatizare pentru cele trei filiale ale Electrica a fost elaborată de consorţiul condus de Rostchild, fiind finalizată în luna septembrie.În sectorul producţiei de energie electrică, statul intenţionează să privatizeze complexurile energetice Turceni şi Rovinari. MEC va scoate la vânzare, potrivit proiectului de privatizare, 51% din acţiunile Turceni, iar la Rovinari cota de participare la capitalul social oferită la privatizare este de 75%, din care direct 65%. Tot în portofoliul statului a rămas şi compania Romgaz, care asigură circa jumătate din producţia de gaze naturale.