Dinu Patriciu: Prostia guralivă

„Apare câte o trăsnaie pe care o discutăm. Nu se justifică în condiţiile actuale nicio majorare de impozit. În asemenea momente, chiar discutarea unei asemenea idei mi se pare neavenită. Nu faceţi decât să confuzionaţi mai mult o societate şi o economie debusolate.“ Mugur Isărescu are perfectă dreptate când spune acest lucru. Totodată, la un forum al struţilor financiari care a avut loc ieri se vorbea, din nou, cu obidă, despre rapoartele negative externe asupra economiei româneşti. Agenţiile de rating par a fi în ochii multora „agenturilii“ de tristă amintire de acum câteva decenii. Ne martirizăm singuri fără a înţelege că aşa ne văd ceilalţi într-o lume în care percepţia este mai importantă decât realitatea.

Balansul între euforie şi frică, spunea Allan Greenspan acum câteva zile, este influenţat de evenimentele economice, dar are şi o viaţă proprie. Uneori, din consecinţe ele se transformă în cauze ale evoluţiilor economice viitoare. De aceea e nevoie de mai multă decenţă şi măsură în modul de abordare a problemelor grave care ne pot afecta pe toţi, mai ales când decidenţii sunt paralizaţi faţă în faţă cu realitatea.

Dacă nu vrem să ajungem la o cădere economică de peste 10%, doar două sunt lucrurile importante astăzi: cum reducem impozitele pentru stimularea economiei şi mai ales cum tăiem drastic cheltuielile bugetare. FMI-ul, din păcate, ne impune reducerea deficitelor. De fapt, ele ar trebui acceptate temporar. A apărut încă o constrângere nejustificată, dar de neocolit, atunci când trăieşti pe datorie, din banii altora. Şi totuşi, ne împrumutăm în continuare!

Propuneam săptămâna trecută o discuţie despre scăderea impozitelor principale. Este un subiect politic, chiar dacă el nu ar trebui să aibă implicaţii ideologice. Importante sunt însă măsurile adiacente lor de stimulare a plăţii impozitelor. Ele nu costă, cresc baza de impozitare şi aduc bani mai mulţi la buget. Este însă nevoie pentru asta  de o schimbare de mentalitate a politicienilor şi a funcţionarilor. Statul nu poate fi un feudal care îşi ia birul. Între stat şi contribuabil se stabileşte un contract, un compromis între nevoia de finanţare publică cât mai modestă posibil şi cât este contribuabilul dispus să dea pentru că apreciază serviciile statului. Înţelepciunea de a ajunge la limita sensibilă a acestui compromis înseamnă o bună guvernare.

Vorbele nu sunt suficiente. Inventăm „prima casă“, „primul siloz“, vom trece probabil la prima maşină, primul tractor, vom fi primii în toate, ca pe vremea socialismului! Uitaţi-le pe astea, măi, băieţi! Nu păcăliţi pe nimeni. Veţi strânge mai mulţi bani la buget doar acordând reduceri pentru plata anticipată, aşa cum se practică în multe alte ţări, când veţi acorda credit fiscal pentru investiţii şi când veţi accepta instrumentele bancare pentru plata impozitelor. Deocamdată, tot la mici măsuri etatiste, discreţionare şi care aduc în piaţă hazardul moral vă stă gândul. Cam cât de prost poţi să fii atunci când îţi propui să premiezi prin amânarea cu şase luni a obligaţiilor fiscale doar pentru firmele solvabile. Aşa introduci în piaţă tratamentul preferenţial şi distorsiuni fatale pentru competiţie. „Venim în sprijinul firmelor care la data de 30.09.2008 nu aveau datorii la bugetul de stat, dar şi-au agravat situaţia financiară din cauza efectelor crizei globale“, spunea un înalt oficial, metalurg prin pregătire, etatist prin ideologie.

Pitpalac mic, toţi sunt afectaţi de criză, toţi trebuie ajutaţi, în egală măsură! Cu asemenea meschinării nu se poate crea cadrul pentru creşterea adevărată. Ele dau doar măsura incompetenţei şi a cinismului. Ca să pun la un loc vorbele a doi distinşi editorialişti, cineva ne considera o POPULIME DE DUODENE care trebuie prostită şi hrănită.

Ţara asta e făcută totuşi din oameni care se hrănesc singuri şi ştiu pe ce lume trăiesc.