Producătorii agricoli trebuie să înveţe contabilitate

Impozitarea câştigurilor obţinute din agricultură îi obligă pe fermieri să îşi calculeze TVA-ul şi să-şi ţină evidenţa bunurilor Deşi guvernanţii au amânat cu încă un an,

Impozitarea câştigurilor obţinute din agricultură îi obligă pe fermieri să îşi calculeze TVA-ul şi să-şi ţină evidenţa bunurilor

Deşi guvernanţii au amânat cu încă un an, până la 1 ianuarie 2008, impozitarea veniturilor agricole cu 2%, fiscalizarea agriculturii a intrat în linie dreaptă. Fermierii sunt obligaţi să ţină o evidenţă strictă a animalelor şi suprafeţelor cultivate. Totodată, fermierul român va trebui să înveţe cum se calculează Taxa pe Valoarea Adăugată pentru brânza pe care a vândut-o.

În 2006, ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, admitea că cea mai mare anomalie din sistemul fiscal românesc este neimpozitarea agriculturii. De anul acesta însă, fiecare alambic trebuie să aibă autorizaţie de la Fisc. Se numără vitele, caii, porcii din gospodărie, hectarele cultivate cu in sau soia, suprafeţele de pădure, de lac sau orice alte suprafeţe aflate în proprietate sau exploatare.

Ciobanii trebuie să intre în legalitate. Activitatea lor trebuie să îmbrace o formă juridică, fie persoană fizică autorizată sau asociaţie familială. De asemenea, fermierii trebuie să se înscrie la Autoritatea Sanitară Veterinară, să ţină registre cu numărul de oi, cantităţile de brânză vândute şi locurile unde a fost comercializată. Ulterior, ţăranul va trebui să înveţe ce e TVA-ul la brânză şi cum să recupereze acest impozit dacă vinde caşul on-line sau pe piaţa din Frankfurt.

Fiscalizarea reduce productivitatea

Fiscalizarea aduce însă costuri suplimentare. Ciobanul trebuie să se înregistreze, să facă drumuri la administraţiile financiare, să-şi angajeze, poate, un contabil. Să ştie în orice moment câte oi mai are în turmă şi câte au fost mâncate, luna precedentă, de lup. Aceste costuri vin însă peste o productivitate deja scăzută în agricultura românească.

Deşi 30% din populaţie este ocupată în agricultură, aceasta nu contribuie decât cu 12% la Valoarea Adăugată Brută din economie şi numai cu 10% la Produsul Intern Brut.

"Anomalia apare între ponderea populaţiei ocupate în agricultură şi ponderea agriculturii în PIB şi Valoarea Adăugată Brută. Ceea ce reflectă ineficienţa acesteia", consideră Liviu Voinea, director de cercetare la Grupul de Economie Aplicată. Iar impozitarea reduce încă eficienţa activităţii şi va genera creşterea preţurile produselor agricole naţionale. Acestea nu stau prea bine nici acum, fiind concurate puternic după integrare de produsele europene.

Nici impozit, dar nici protecţie socială

"E adevărat că statul nu câştigă mai nimic din taxele asupra micilor fermieri, care sunt self-employed, dar nu oferă nici protecţie socială. Până acum a existat un fel de înţelegere informală: nu te impozitez, dar trăieşti din autoconsum. Acum se intervine numai asupra unei părţi a ecuaţiei: te impozitez, dar protecţia socială e inexistentă", explică Liviu Voinea.

Fiscalizarea agriculturii trebuie să se petreacă odată cu creşterea protecţiei sociale, iar statul este responsabil pentru această redistribuire. A pune un impozit în plus ajută la concentrarea activităţilor şi terenurilor, îi scoate din piaţă pe cei ineficienţi, dar e un proces forţat. "Înseamnă să punem căruţa înaintea boilor", spune Voinea.

Deşi produce o zecime din PIB, agricultura la buget nu aduce nici 1%. Aici, Bulgaria stă mai bine: are o productivitate superioară şi e fiscalizată de trei ori mai bine. Profesorul Daniel Dăianu consideră că agricultura ar putea contribui de trei ori mai mult la buget. Fiscalizarea agriculturii ar putea creşte ponderea veniturilor bugetare în PIB cu două puncte procentuale. Dăianu consideră că veniturile mari la buget vor veni din exploatarea suprafeţelor mari. Cât despre suprafeţele mici şi modul tradiţional, ecologic, de exploatare a pământului ar trebui folosit ca un atu în agricultura ecologică. Subvenţiile europene, deşi nu sunt extraordinar de mari, vor acţiona şi ca un factor de transparentizare, pe lângă cel de dezvoltare. Schimbările şi fiscalizarea în agricultură se vor petrece însă lent, spune Dăianu, iar experienţa Irlandei sau a Greciei susţine acest lucru. "E o utopie să ne aşteptăm la schimbări rapide", susţine Daniel Dăianu.

Subvenţiile europene vor acţiona şi ca un factor de transparentizare, pe lângă cel de dezvoltare. Schimbările şi fiscalizarea în agricultură se vor petrece însă lent.
Daniel Dăianu
analist financiar