Adevarul.ro

Există şi oameni care nu se ocupă toată ziua cu intrigile de trei surcele ale agitatei şi plicticoasei noastre scene politice.

1  Săptămâna trecută, un gazetar de la Gândul m-a sunat să mă întrebe dacă poate cita un pasaj dintr-un mai vechi articol al meu despre „Mândria de a fi român“. Se lucra la un „material“ pe această temă şi pasajul cu pricina i se părea oportun. Mirat de atâta politeţe (căci, de regulă, gazetarii noştri nu-şi iau asemenea precauţii), am încuviinţat. Când a apărut, „materialul“ nu avea însă nicio legătură cu versiunea neutră pe care mi-o prezentase amicul.

Era vorba de un articol despre o afirmaţie a preşedintelui Băsescu căreia, chipurile, îi răspundeau trei „intelectuali“: Victor Rebengiuc, C.T. Popescu şi subsemnatul. Cu alte cuvinte, intram într-un dialog direct cu preşedintele, recitând un text scris cu ani în urmă. Eram o piesă utilă, într-un scenariu fabricat de altul. Onestitate? Bună-creştere? Respect pentru interlocutor? Respect pentru cititori? A se slăbi! Suntem gazetari şi asta ne îngăduie să facem ce vrem!

2  O emisiune a postului de televiziune Realitatea se distrează şi îşi distrează telespectatorii cu un spectacol de liste: nu de rapidişti versus stelişti, ci de pro-băsescieni versus anti-băsescieni. Mă regăsesc pe una din liste, ca fiind „anti“. Pe aceeaşi listă e şi domnul Mircea Cărtărescu, sau dl C.T. Popescu, dar, vai, şi de-alde Roşca-Stănescu, Ciuvică, V. Stan et Co, o gaşcă de băieţi nervoşi, care se culcă, se scoală şi trăiesc cu Traian Băsescu de gât. Îl creditam pe dl Adrian Ursu cu o anumită rigoare profesională. Mi se părea că are oarecare idee de celebrul dicton „Non idem est si duo dicunt idem“ (măcar via Eminescu). M-am înşelat.

Dl Ursu îşi închipuie că, în viaţa ideilor şi în exerciţiul spiritului critic şi civic, trebuie să te pui mereu sub o etichetă: da ori ba, pro sau contra. Eşti cu Băsescu? Atunci e musai să dai în orbul găinilor: îl vezi non-stop în culori roz, cu nimbul sanctităţii deasupra capului. Eşti „anti“? Devii o flaşnetă de injurii: cum auzi numele împricinatului, te încrunţi şi clămpăni vrute şi nevrute ca întors cu cheia. Dar, dle Ursu, există şi oameni liberi. Liberi de umori personale, de exigenţele unei agende politice făcute de terţi, de impulsivităţi gregare.

Există şi oameni care nu trăiesc intelectualmente din parapon, hachiţe şi fermentaţie viscerală. Există şi oameni care nu se ocupă toată ziua cu intrigile de trei surcele ale agitatei şi plicticoasei noastre scene politice. Pot avea obiecţiuni la Traian Băsescu, dar asta nu mă califică drept duşman al lui. De fapt, nu mă califică în niciun fel. Spun pur şi simplu ce cred, fie că e pro sau contra. Am propria mea judecată asupra oamenilor şi împrejurărilor cu care am de a face şi nu o formulez niciodată „strategic“, cu gândul de a mă înregimenta de o parte sau alta a terenului.

Nu am insomnii cu privire la rezultatul alegerilor din noiembrie, nu am, personal, nimic de câştigat şi de pierdut din jocul politic cotidian şi asta pentru simplul motiv că nu fac parte din acest joc politic. Războiul dumneavoastră şi al invitaţilor dumneavoastră nu e războiul meu. Şi vă rog să nu mă mai utilizaţi, manipulatoriu, în micile dvs. combinaţii „analitice“. E plină scena noastră publică de minţi mediocre şi caractere avariate: folosiţi – cum o şi faceţi – această nepreţuită resursă şi nu mă mai amestecaţi în vesela dvs. scenografie. Aveţi interlocutori fini, imprevizibili, subtili, oameni de mare ispravă şi de o morală incoruptibilă cu care vă înţelegeţi, se pare, foarte bine. Îi aveţi pe Sorin Roşca Stănescu sau pe dl Ciuvică. Nu vă mai complicaţi viaţa cu plevuşcă.