Problemele din energie, prelungite politic la infinit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Incapabil să gestioneze o funcţionare corectă a sistemului energetic, statul întârzie, prin jocuri administrative, scoaterea la privatizare a producătorilor de electricitate. Abia aşezat în

Incapabil să gestioneze o funcţionare corectă a sistemului energetic, statul întârzie, prin jocuri administrative, scoaterea la privatizare a producătorilor de electricitate. Abia aşezat în diverse structuri după reorganizarea Conel, sistemul de producţie este din nou spart în bucăţi şi reaşezat pe hârtie, în mod artificial.

Începută cu marii consumatori şi apoi cu distribuţiile de electricitate, privatizarea în România a luat-o pe drumul firesc, dar pare să se fi blocat într-un punct esenţial - la producătorii de electricitate. Întârzierea lansării la privatizare a marilor producători de energie anulează astfel efectele intrării în piaţa românească a unora dintre cele mai respectabile grupuri la nivel european, de tipul Enel, E.ON sau CEZ, fără a mai face referire la marii consumatori privaţi de electricitate.

Statul se joacă de-a reorganizarea sistemului

"Ordinea firească este privatizarea consumatorilor, şi cu asta s-a început în România, după care cea a furnizorilor, apoi a producătorilor. E simplu, pentru că privatizezi uşor când arăţi că acea companie are clienţi solvabili, care plătesc la timp. Distribuţia, când s-a privatizat, deja avea consumatori solvabili. În momentul în care am privatizat distribuţia, am făcut un consumator solvabil şi pentru producători şi deja a început să fie interesant şi producătorul, pentru că altfel nu avea valoare", a declarat, pentru Adevărul, fostul preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Jean Constantinescu. Pentru cei care nu vor să "îşi vândă ţara" statul nu a dovedit, în toţi aceşti ani, că poate fi un manager mai bun. Pentru cei care doresc o piaţă competitivă, statul se comportă în continuare ca lupul pus paznic la oi.

În loc de fapte, restructurarea se face pe hârtie, în studii făcute de consultanţi români sau străini pentru care s-au cheltuit bani şi se cheltuie în continuare. Anul trecut a fost pierdut în jurul ideii de combinare a producătorilor termo-hidro-nuclearelectrici, o întoarcere la nivelul anului 2000. Deşi combinaţia Termoelectrica - Hidroelectrica, departe de a rezolva problemele celei dintâi companii, nu va face decât să mascheze toate neregulile.

Pentru cei trei distribuitori de electricitate rămaşi la stat nici măcar nu a început procesul de privatizare, ba mai mult, o anchetă cu iz politic a blocat finalizarea privatizării celui de-al cincilea distribuitor, deşi licitaţia a fost câştigată în vara anului trecut. Ministrul economiei a fost schimbat, cele mai importante companii din domeniul energetic - Electricele, complexurile energetice etc. - s-au mutat de la Ministerul Economiei la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, dându-le peste cap din punct de vedere administrativ.

În loc să se ia măsuri rapide şi eficiente - termocentralele pentru care companii importante, de tipul Enel, şi-au arătat interesul încă de anul trecut să fie privatizate, cele neviabile să fie închise, complexurile să fie lansate la privatizare, la fel şi hidrocentralele cu costuri mai ridicate şi care au nevoie de reabilitare - facem planuri peste planuri. Un nou studiu, realizat de Parsons Brinkerhoff, aşează şi reaşează producătorii în noi structuri, în zeci de variante pentru care nici nu există siguranţa că sunt cele mai corecte. Deşi producătorii sunt sparţi, reorganizaţi, în variante mai apropiate ca structură de costuri, cotă de piaţă etc, sunt reduşi la un număr mai mic decît cel actual.

Chiar în cazul în care asemenea opţiuni ar fi corecte - deşi au apărut în urma unei reorganizări administrative, birocratice, nu ca efect de piaţă - de la înregistrarea noilor companii, cu contabilităţi date peste cap, directori noi etc. şi până la viitoarea privatizare a acestora, pierdem timp extrem de preţios.

Cu ochii pe Porţile de Fier, "perla coroanei"

"Cei mai mulţi dintre factorii decidenţi au rămas în reorganizări administrative, pe hârtie, care sunt cele mai uşoare. Nu au înţeles complexitatea unei reforme, al cărei principal obiectiv este ca statul să iasă dintr-o industrie pe care nu o stăpâneşte şi nu o poate finanţa. În al doilea rând, este necesar să se găsească un sistem de protecţie socială, pentru cei cu venituri reduse, separat de piaţă", a completat Jean Constantinescu. În opinia acestuia, singura companie unde, probabil, ar putea fi necesară reorganizarea este Hidroelectrica.

Jucător cu cea mai mare cotă de piaţă, circa 35%, Hidroelectrica domină piaţa de echilibrare şi a serviciilor de sistem, comportându-se monopolist. Şi totuşi, spargerea acestui producător ar declanşa vânătoarea pentru hidrocentralele valoroase şi ar putea face ca primele care ar putea fi vândute să fie Porţile de Fier. Or acestea abia au înghiţit fonduri mari pentru retehnologizare şi au costurile de producţie cele mai mici (evaluate la circa 7 euro/MWh). Mai mult, ele sunt "perla coroanei", de o valoare care cu greu poate fi estimată. Deja privatizarea acestor perle s-a vehiculat în studiul amintit, deşi, până la urmă, nu de aici vine pericolul, ci din vânzarea pe câţiva arginţi.

Cei mai mulţi dintre factorii decidenţi au rămas în reorganizări administrative, pe hârtie, care sunt cele mai uşoare
Jean Constantinescu
fostul preşedinte ANRE

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite