Privatizarea Petrom si centrele energetice

Anul 2004 este, deja, un an greu pentru Industrii. Pe de o parte, privatizarea Petrom ridica probleme legate de proprietate, situatie care trebuie perfect clarificata pentru a nu exista neintelegeri

Anul 2004 este, deja, un an greu pentru Industrii. Pe de o parte, privatizarea Petrom ridica probleme legate de proprietate, situatie care trebuie perfect clarificata pentru a nu exista neintelegeri postprivatizare. Fiind vorba de cea mai importanta privatizare din Romania, ministrul Dan Ioan Popescu declara ca "Privatizarea Petrom va face obiectul unei propuneri legislative". Pe de alta parte, complexurile energetice isi impun propria lor evolutie, generata de interesul investitorilor si de investitiile de aproape 2 miliarde de dolari pe care le cere acest proiect, dar si de talpile pe care le pun minerii din CN Lignitului Oltenia din teama de a nu-si pierde locul de munca. Numarul mare de scrisori de interes - 26, venite din partea unor companii surprinzatoare, ii face pe oficialii MEC sa-si mentina pozitiile privind crearea celor trei centre energetice la Turceni, Rovinari si Craiova II.
Privatizarea Petrom va fi obiectul unei propuneri legislative
Intr-o recenta conferinta de presa, Dan Ioan Popescu a declarat ca termenul de depunere a ofertelor finale pentru privatizarea Petrom a fost stabilit pentru luna aprilie. Totodata, ministrul Industriilor a precizat in mod expres faptul ca nu a primit nici o notificare in privinta intentiei companiei Lukoil de a participa printr-un consortiu la privatizarea Petrom. Dan Ioan Popescu a insistat inclusiv pe ideea ca atat Lukoil, cat si OMV, in anumite conditii, ar putea sa detina 50% din capacitatea de rafinare a Romaniei, fapt care ar crea probleme de monopol. Se pare ca, la randul sau, Consiliul Concurentei va avea un rol important in privatizarea Petrom.
Prin privatizare, Petrom trebuie sa iasa intarita, nu slabita
"Noi suntem in graficul stabilit impreuna cu consultantul privind privatizarea Petrom. Am inaintat forma contractuala respectiva si asteptam ofertele finale pana la inceputul lunii aprilie. Deci suntem in graficul normal. Iar dupa discutiile cu reprezentantii grupului Mol, suntem in grafic si la acest capitol. In ceea ce priveste intersul firmei Lukoil, tot ceea ce pot spune este faptul ca, pana in acest moment, nu am primit nici o notificare de la firma ruseasca. Cert este ca Lukoil nu poate participa singura la privatizarea Petrom deoarece nu s-a inscris in cursa. Nu si-a aratat nici disponibilitatea de a participa alaturi de una din cele sapte societati care sunt astazi in competitie pentru privatizarea Petrom. Atata timp cat nu primesc nici o notificare oficiala, personal nu pot lua in considerare anumite discutii care au ajuns si la urechea mea, dar pe care le consider a fi tatonari sau simple informari reciproce intre societatile din domeniul petrolului. Procedural, oricare dintre candidatii care au depus oferta si se afla in competitie pot lua Lukoil in consortiu sau oricare alta societate. Ceea ce ma intereseaza pe mine in mod deosebit este viitorul Petrom, care este una dintre societatile cele mai importante pe care le are economia romaneasca in acest moment. Este o societate puternica in zona, iar in urma procesului de privatizare trebuie ca aceasta societate sa iasa intarita, si nu slabita. Prin ofertele de privatizare care vor veni, indiferent ca in consortiu va fi prezent Lukoil sau o alta societate, eu nu pot decat sa salut orice prezenta care ar duce la fortificarea Petrom. Legat de comentariile privind monopolul industriei petroliere in Romania, valabil si pentru industria gazeifera, consider ca este normal sa nu se poata acoperi de catre o singura societate mai mult de 50% din capacitatea de rafinare sau 50% din zona de distributie sau producere a gazelor. Aceste lucruri sunt urmarite atent la nivel european si mondial, dar si de Consiliul Concurentei din Romania. Din acest punct de vedere, eu am reiterat ideea ca orice societate care va putea participa la procesele de privatizare din industria petrolului si din industria de gaze trebuie sa aiba in vedere si anumite masuri pentru a nu se ajunge la monopol in zona respectiva. Lukoil, de exemplu, are Petrotel in proprietate directa. Daca Lukoil singur ar fi participat la procesul de privatizare a Petrom, insumate, cele doua capacitati de prelucrare, de la Petrotel - in varianta repunerii in functiune a Petrotel - si de la Petrom, ar fi depasit pragul de 50%. Deci, Lukoil ar fi trebuit sa ia anumite masuri interne. Deocamdata, insa, cum Lukoil nu a participat singur la procesul de privatizare a Petrom, dar nici in consortiu, nu pot face alte comentarii. Pe acestea le voi face in momentul in care voi primi informatiile oficiale si cand voi lucra cu Consiliul Concurentei asupra acestui aspect. Cert este ca daca luam capacitatile de rafinare, Petrotel este undeva la 2 milioane tone/an de titei, iar Petrom are o capacitate de rafinare de 6 milioane tone pe an."
Nu exista problema exproprierii pentru ca terenurile nu apartin unor cetateni sau societati
"In discutiile cu consultantul si conform agendei stabilite impreuna cu acesta, avem date fixe pentru fiecare etapa in parte. Eu nu-mi pot permite sa fac publice aceste date pentru ca ele au mai impus anumite perioade de intarziere sau de discutii suplimentare, care au insemnat doua-trei zile in plus sau in minus. Acesta este motivul pentru care nu imi permit sa spun o data fixa si batuta-n cuie. Dau asigurari ca in diagrama realizata impreuna cu consultantul sunt preconizate zilele cand trebuie depusa varianta de contract din partea noastra, cand trebuie depuse observatiile din partea fiecarui participant, cand se va face oferta finala si cand se primeste oferta finala." "Privatizarea Petrom va face obiectul unei propuneri legislative. Este una din cele mai importante privatizari si cea mai transparenta. Astfel stand lucrurile, la Petrom nu se pune problema exproprierii pentru ca nu suntem pe zona de terenuri care sa apartina unor cetateni sau unor agenti economici. Dar, pur si simplu, nu exista timpul material sa obtinem titlurile de proprietate pentru toate terenurile pe care le avem. Daca continuam acest proces, ar fi necesara o suma de 3-4.000 miliarde lei pentru a plati taxe, plus o perioada de 1,5-2 ani de zile, fapt care ar intarzia efectiv procesul de privatizare. Deci trebuie sa gasim o solutie care sa rezolve aceste probleme care se afla in discutie."
Interesul investitorilor incurajeaza crearea centrelor energetice
Ministerul Economiei si Comertului a primit 26 de scrisori de interes pentru privatizarea complexurilor energetice Turceni, Rovinari si Craiova, lista fiind intarita de nume precum Bechtel, IFC, divizia de investitii a Bancii Mondiale si BERD. Pentru Rovinari au fost primite 10 scrisori de interes din partea Calic Energy - Turcia, Washington Group Romania, Bechtel Power - SUA, Feral Tulcea, AES Corporation - SUA, Enel International Operations and Business Development - Italia, Atena SA - Grecia, Public Power Corporation SA - Grecia, International Finance Corporation - IFC - SUA si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare - BERD. Pentru Turceni, interesul a venit de la Bateman Projects (1993) - Israel, Washington Group Romania, Bechtel Power, Feral Tulcea, AES Corporations, Enel International Operations and Business Development, Public Power Corporation SA, IFC si BERD. Iar pentru Craiova, au fost depuse sapte scrisori de interes din partea a sapte companii: Bechtel Power, Feral Tulcea, AES Corporation, Enel International Operations and Business Development, Public Power Corporation SA, IFC si BERD. OPSPI considera ca privatizarea acestor centre energetice se poate face prin aport la capital, existand posibilitatea ca investitorul strain sa primeasca pachetul majoritar de actiuni. "Paralel cu demersurile pentru realizarea complexurilor energetice, am avut permanent runde de discutii cu sindicatele. Discutiile din aceste zile, pe care le-am avut cu Marin Condescu, au scos in evidenta multe puncte de vedere comune. Am credinta ca acest sistem de organizare in sistemul energetic este obligatoriu din mai multe puncte de vedere. O data cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, vor fi impuse conditiile de mediu si in Romania, care va trebui sa respecte conditiile de mediu conform prescriptiilor europene. Acest lucru inseamna investitii majore in zona de producere a energiei electrice. In acelasi timp, ritmul de crestere pe care noi ni l-am propus, de 6% pe an, cuplat cu cresterea nivelului de trai al populatiei, va duce la cresterea din ce in ce mai mare a consumului de energie. Aceasta situatie reclama o crestere mult mai puternica a productiei de energie electrica decat cea preconizata. De asemenea, daca am fi mentinut in integralitate - deoarece exista si varianta unui singur complex - toata Compania Nationala a Lignitului Oltenia, cu toate unitatile care folosesc lignitul, ce s-ar fi intamplat? Am fi creat un colos cu 4.000 MW putere instalata si care ar fi fost extrem de dificil sa poata fi atractiv pentru investitori. Din calculele noastre, pentru zona Rovinari este nevoie de o investitie de circa 600 milioane de dolari imediat in perioada urmatoare, cifra directionata pe realizarea unui grup de 330-500 MW. Cuplam la aceasta Turceni, unde este nevoie de investitii in modernizarea grupurilor de circa 400 milioane de dolari, dar la care adaugam 200-250 milioane de dolari investitie in echipamentele de desulfurare a grupurilor existente. Aceasta reprezinta un efort de circa 600 milioane de dolari, la care se adauga minimum de investitii de 300-400 milioane de dolari in zona Craiova si Isalnita. Acestea ar fi investitiile numai in zona de producere a energiei. Dar daca la aceste cifre adaugam valori cuprinse intre 100 si 200 milioane de dolari pe zona miniera pentru dezvoltarea si asigurarea productiei de carbune pentru o perioada de 25-30 de ani, constatam ca, in acea zona energetica, necesarul de investitii se ridica la 2 miliarde de dolari. In acest context, daca am fi mentinut o singura structura, orice investitor ar fi fost interesat sa investeasca doar intr-un singur segment din respectiva structura. Greu de presupus ca ar fi putut porni modernizarea pe cele trei zone concomitent, ceea ce reprezinta o necesitate pentru sistemul energetic romanesc".