Popeşti-Leordeni, de la comună agricolă la oraş în plină expansiune economică

Localitatea ilfoveană de la marginea Bucureştiului a cunoscut un adevărat boom, trezind astfel interesul marilor investitori din Europa Popeşti-Leordeni, o fostă comună devenită oraş, s-a

Localitatea ilfoveană de la marginea Bucureştiului a cunoscut un adevărat boom, trezind astfel interesul marilor investitori din Europa

Popeşti-Leordeni, o fostă comună devenită oraş, s-a transformat peste noapte într-un adevărat Turn Babel al investiţiilor: de la case până la fabrici şi restaurante.

În accepţiunea localnicilor, un oraş trebuie să aibă parcuri, locuri de joacă pentru copii, pasaje pietonale, muzeu, casă de cultură, hotel sau cinematograf. Toate acestea lipsesc din majoritatea oraşelor situate "în umbra" marilor metropole.

"În România, prin boom imobiliar se înţelege să se construiască în prostie, case lângă vile, fabrici lângă biserici, lângă clădiri de birouri. Locuinţe de toate culorile şi toate dimensiunile, construite în câmp, cu străzi înguste, cu autorizaţii de construcţie eliberate după finalizarea obiectivului", spune arhitectul Ioana Morăraş, autoare a câtorva proiecte rezidenţiale din Popeşti-Leordeni. Acest fenomen poate fi sesizat în majoritatea oraşelor noi care s-au dezvoltat datorită poziţionării lor în vecinătatea metropolelor.

Terenul s-a scumpit cu 200% în patru ani

La numai 8 kilometri de centrul Capitalei, pe şoseaua Olteniţei, se află oraşul Popeşti-Leordeni. Înainte de revoluţie, aici funcţionau CAP-ul şi IAS-ul preferat de comunişti. Întreaga ierarhie comunistă se aproviziona cu fructe, legume, lapte şi carne din Popeşti-Leordeni. Majoritatea localnicior munceau în fabricile din Bucureşti şi la uzina de anvelope Danubiana din Popeşti-Leordeni, actualmente în stadiu de faliment. O comună cu activitate preponderent agricolă, cu o piaţă ambulantă, cu legumicultori de soi dar mai ales cu cei mai renumiţi executanţi de pavaje. "Cum era Bolintinul cunoscut pentru zidari, aşa era Popeştiul renumit pentru pavajori", spune primarul oraşului, Grigore Trache, inginer constructor de meserie.

"Zona nouă construită ne-a copleşit. Nu am putut ţine pasul cu utilităţile, la câte cartiere noi de locuinţe apar peste noapte", spune primarul oraşului.

Locuitorii mai noi din Popeşti-Leordeni care locuiesc în cartierele construite acum 2-3 ani, îl acuză însă pe edil: "De ce ne-a mai dat autorizaţii de construcţie, dacă ştia că nu va ajunge şi la noi cu apa şi canalul?", spune Petre M., un bucureştean care şi-a cumpărat o vilă în oraş în 2006 cu 110.000 de euro. "Sunt străzi mai în centru care nu au canalizare, aşa că la noi nu mă aştept să se apuce de băgat ţeava nici în următorii ani", se plânge bărbatul. Într-adevăr, cu această problemă se confruntă majoritatea oraşelor noi din jurul Capitalei, ca Otopeni, Voluntari, Pantelimon, Buftea sau Popeşti-Leordeni.

Preţurile terenurilor a crescut în mod spectaculos doar în zonele în care există apă curentă, gaze şi canalizare. În rest, creşterea nu depăşeşte 50 de procente, spune Maria Stroe, reprezentanta agenţiei imobiliare Metropolis Imob din Bucureşti. Construcţiile noi din Popeşti-Leordeni sunt în marea lor majoritate vile de tip parter plus 1-2 nivele. O astfel de casă, plus o grădină de 200 de metri pătraţi poate să coste până la 400.000 de euro. "Într-o zonă bună, cu toate utilităţile, un metru pătrat de teren a ajuns să coste 400 de euro", mai spune Stroe.

Ţăranii au dispărut din Popeşti-Leordeni

Fiind comună până acum patru ani, mă aşteptam să mai găsim câţiva ţărani în Popeşti care să trăiască din agricultură sau creşterea animalelor.

"Nu mai sunt ţărani la noi", mă asigură primarul Grigore Trache. "Şi-au vândut grădinile şi şi-au construit un etaj-două peste casa ţărănească, pe care au consolidat-o şi-au deschis buticuri, şi-au făcut depozite de materiale de construcţie, sunt patroni acum", spune Trache.

Investiţii de 100 de milioane de euro

Într-adevăr, oraşul Popeşti-Leordeni nu are o piaţă de gros. De aici se înţelege că localnicii ori îşi fac cumpărăturile din Bucureşti, ori de la supermarketurile locale, care nu sunt puţine. "Totuşi, îmi pare rău că primăria nu a investit într-o piaţă frumoasă, cu hală, cu tarabe, aşa cum îi stă bine unui oraş să aibă", spune o femeie care vindea răsaduri la marginea trotuarului. În centru, chiar vizavi de primărie, câţiva comercianţi se ascundeau de soare sub nişte umbrele şi vindeau fructe exotice, materiale de construcţii sau păsări vii, la marginea drumului naţional. Fără prea mare succes însă.

Într-adevăr, majoritatea străzilor sunt asfaltate şi au toate utilităţile. Există însă şi cartiere întregi de case vechi, fără etaj, dar care se renovează. Aproape la fiecare poartă poţi vedea o movilă de nisip sau pietriş, câţiva paleţi de BCA sau o stivă de căpriori.

Men at work, Fabrio Corporation, cea mai mare fabrică de vopseluri din S-E Europei, Delta ACM, Star Foods, Ulker sau Tnuva sunt cele mai mari investiţii din Popeşti-Leordeni. Aceste firme au investit în oraşul de la marginea Bucureştiului peste 100 de milioane de euro. "Numai Fabrio contribuie la buget cu 8 miliarde de lei vechi lunar", spune un reprezentant al primăriei care ne-a însoţit în periplul nostru prin oraş. Tnuva, fabrica de lactate, a investit 55 de milioane de euro în unitatea de la Popeşti.

"Motivul pentru care investitorii au ales oraşul nostru sunt evidente: apropierea faţă de o mare capitală europeană, Bucureştiul, şi infrastructura necesară dezvoltării afacerilor respective", spune Trache, primar încă din 1996 în Popeşti-Leordeni.

"Tranzacţiile imobiliare au dat peste cap orice statistică. Foarte mulţi bani se adună la bugetul local din tranzacţionarea de terenuri, iar anul acesta bugetul local a ajuns la peste 300 de miliarde de lei vechi, din care mai bine de 80% sunt venituri proprii", spune primarul. Potrivit acestuia, la Popeşti-Leordeni urmează să se construiască şî un centru comercial de tip mall, care va fi realizat printr-un parteneriat public- privat.

Cartierul de blocuri de lângă fosta fabrică Danubiana pare a fi însă din altă lume. Fostele cămine muncitoreşti nu au fost renovate niciodată, străzile sunt sparte, iar localnicii nu au nici măcar apă rece permanent, ci doar câteva ore pe zi. O femeie care ieşise cu doi copii într-un părculeţ de joacă, ascuns între blocurile jerpelite ale fostei uzine, se plânge că autorităţile i-au uitat. "Într-adevăr, oraşul nostru se modernizează, se construiesc case, sunt locuri de muncă, dar pe noi, aici, ne-au uitat", spune femeia.

Loalnicii şi-au vândut grădinile şi şi-au construit un etaj-două peste casa ţărănească, şi-au deschis buticuri. Sunt patroni acum.
Grigore Trache,
primar Popeşti Leordeni

De la crescători de animale la patroni de pensiune

Singura unitate de cazare din Popeşti-Leordeni este o pensiune ferită de infernul de la şosea, care aparţine unui fost crescător de animale. Pensiunea Agnes are 34 de locuri de cazare şi un restaurant care organizează diferite festivităţi. Ea aparţine familiei Mariana şi Dan Gavrilă, foşti crescători de animale. "Înainte de a ne face pensiune, aici am avut o fermă. Creşteam şi porci, şi vite, dar când normele UE au venit peste noi, nu am mai putut face faţă, povesteşte Mariana. Aceasta spune că gradul de ocupare este de 70-80% pe an, iar în această perioadă clienţii sunt angajaţii firmelor mari din Popeşti-Leordeni.