Plata impozitelor si taxelor prin intermediul cardului - regula doar pe hartie

Ministerul Finantelor se face ca nu vede

Din cele 13.300 de orase si sate ale Romaniei, numai 65 si-au indeplinit obligatia stabilita de guvern de a incasa taxele si impozitele prin intermediul cardurilor bancare. Actul normativ care a fost privit cu un dezinteres total de autoritatile locale este o ordonanta emisa de guvern la sfarsitul lui 2002, care obliga companiile de utilitati publice, comerciantii cu o cifra de afaceri de peste 100.000 de dolari pe an, precum si toate institutiile care percepeau taxe, impozite si penalitati sa-si instaleze echipamente care sa permita plata "darilor" la stat cu cardul, de debit sau de credit. Termenul-limita pentru instalarea echipamentelor era, dupa o dispensa data de parlament, sfarsitul anului 2003. La aproape un an de zile de la expirarea acestuia, BCR sustine ca n-a instalat decat 35 de POS-uri la casieriile directiilor de taxe si impozite locale, in timp ce Raiffeisen a instalat 30. Concluzia: pentru romanii din restul de 13.235 de orase si sate nu exista posibilitatea sa plateasca impozitele prin intermediul cardurilor. Justificarea functionarilor este cat se poate de evaziva: se poate plati cash. Mai mult, angajatii administratiilor locale dau dovada de o lipsa acuta de cunostinte in domeniul instrumentelor de plata. La Directia taxe si impozite a sectorului 4, functionarii au probleme in a face diferenta dintre plata pe card si plata din contul bancar. "Se poate plati din cont, bineinteles. De pe card? Noi nu avem aparate speciale. Dar se poate plati din contul la BCR. Nu stiu daca merge si de pe card", a fost raspunsul unei functionare evident incurcate de situatie. La alte institutii, raspunsurile au fost si mai evazive - "Nu stim nimic de aceasta ordonanta, deci nu o aplicam". Alte directii de taxe si impozite au invocat "investitiile mari" necesare, desi costul aparatelor folosite la plata prin card este suportat integral de catre banci, cei care incaseaza banii neavand de pierdut decat un comision de 2 la suta. Insa cea mai plauzibila explicatie pentru neaplicarea legii este faptul ca cei care n-o respecta n-au nimic de pierdut. Cu toate ca actul normativ in cauza (Ordonanta 193/2002) prevede sanctiuni de pana la 50 de milioane lei care vor fi stabilite de directiile specializate din ministerul Finantelor, cei care nu s-au conformat legii n-au platit nici un leut. Desi recunoaste ca era de datoria sa, ministrul Finantelor, Mihai Tanasescu, admite ca nu s-a aplicat nici o sanctiune: "Problema investitiilor in domeniu a fost poate putin intarziata, dar vor fi facute investitiile necesare si in anii urmatori", a justificat Tanasescu clementa de care a dat dovada ministerul.