Piraţii din Corneşti

Preţul pentru realizarea unui reportaj în "patria" posturilor ilegale de radio a fost încasarea, de către ziariştii de la "şAdevărul", a unei "ploi" de pumni şi înjurături. Să pătrunzi

Preţul pentru realizarea unui reportaj în "patria" posturilor ilegale de radio a fost încasarea, de către ziariştii de la "şAdevărul", a unei "ploi" de pumni şi înjurături.

Să pătrunzi în lumea posturilor de radio pirat e o aventură periculoasă. Asta am simţit-o pe pielea noastră, zilele trecute, când am fost în comuna dâmboviţeană Corneşti, considerată un fel de "patrie" a DJ-lor săteşti. Toată lumea de acolo ne-a îndrumat spre familia Ion, "cea mai tare".

Nici pomeneală să fim primiţi cu pâine şi sare, ci cu înjurături, pumni şi picioare. Atmosfera s-a calmat abia după intervenţia poliţiei. Agresorii ne-au invitat apoi în casa lor, ca semn de împăcare. Am acceptat. Doar trebuia să ducem reportajul la bun sfârşit! Aşa am aflat povestea "Radio Extazy".

Călătoria noastră a pornit de la un comunicat al poliţiei, care arată că în comuna Corneşti s-a făcut, de curând, o razie pentru depistarea posturilor de radio pirat. Au fost depistate patru asemenea staţii de emisie. Au urmat percheziţiile şi confiscarea receptoarelor.

Legea prevede, în asemenea cazuri, doar sancţionarea cu amendă, de până la 5.000 de lei. Problema e că de vreo trei ani tot acţionează astfel de "piraţi" pe meleagurile astea. E clar că amenzile n-au speriat pe nimeni. Că doar razii au mai fost. Dar posturile pirat au reapărut ca ciupercile după ploaie.

Radio primăria

Interesant e că am găsit chiar la autorităţile din Corneşti dorinţa de a pune pe roate un post de radio. Legal, evident. Asta ne-a spus-o şi primarul, dar şi şeful postului de poliţie. Având în vedere că sunt peste 10.000 de oameni în comuna asta, ar fi mai uşor de comunicat ţăranilor anumite lucruri, pe calea undelor. Mai mult, primarul Şerban Vasile ne-a spus că, încă de acum trei ani, a încercat să obţină licenţa necesară, dar s-a izbit de prea multă birocraţie. Totuşi, n-a abandonat ideea. Cât despre talentele locale, nu duce grijă, ar avea pe cine să angajeze la viitorul microfon oficial.

Trance şi manele

Pe uliţe, printre casele mici, întrebăm în stânga şi-n dreapta, tineri şi bătrâni, dacă şi ce ascultau pe calea undelor. Alea piratate. "Suna cine dorea şi cerea o melodie, cu dedicaţie. Se difuzau de toate, manele, house, uşoară, electro, trance, tot ce vrei. Ştiam frecvenţele posturilor", ne lămureşte o domnişoară asupra faptului că ţăranul român şi-a diversificat gusturile, nu mai vrea doar dansuri din buric.

Bătuţi în plină stradă

Ajungem în satul Postărnacu, găsind casa familiei Ion. Nu era nimeni acolo. Întrebăm vecinii, dar nimeni nu ştia unde sunt proprietarii. După un sfert de oră pe marginea şoselei, timp în care am mai schimbat opinii cu trecătorii, ne trezim atacaţi de doi indivizi, care au descins dintr-o Dacie veche.

O "ploaie" de pumni şi picioare se năpusteşte asupra noastră, necunoscuţii aruncându-ne în faţă reproşul că vrem "să-i desfiinţăm", fără să ne lase să le explicăm motivul prezenţei noastre, deşi atât eu, cât şi fotoreporterul Lucian Muntean şi şoferul Gheorghe Mazilescu aveam legitimaţiile de presă la gât. Reuşesc, în scurt timp, să mă retrag, ca să dau telefon la poliţie.

Atacatorii se calmează apoi, la vederea uniformelor. Îşi cer scuze şi vor să ne împăcăm, ba chiar ne invită în casa lor, înţelegând, în sfârşit, că am venit să le ascultăm povestea. Aşa am făcut cunoştinţă cu familia Ion, mai precis tatăl - Robert şi fiul - Eduard. Chiar ei recunosc că suntem primii ziarişti care le calcă pragul, "după ce s-au spus şi s-au scris multe minciuni despre noi", afirmă gazdele.

Oferte de publicitate

Resimţindu-ne după experienţa avută, intrăm într-o cameră mică, însoţiţi de poliţişti. Descoperim un calculator şi câteva echipamente auxiliare. E ceea ce a mai rămas după percheziţia din urmă cu două săptămâni. Mare pasiune pentru muzică în familia asta! În timp ce Ion Robert zice că a lucrat ca DJ, timp de zece ani, pe la diverse discoteci, fiul său se declară un împătimit al meseriei de prezentator pe calea undelor, mai ales că recenta sa experienţă de la pupitru a fost neaşteptat de bună.

"Am numărat la un moment dat 70 de mesaje în patru minute, de la ascultători. Cereau muzică de toate felurile. Ba chiar am primit, de la diverse firme, oferte de reclamă. Ajunsesem cunoscuţi şi la Bucureşti. Nu vreau să fiu vedetă. O fac din pasiune", zice Eduard, care respinge teoria că ar fi emis pe vreo frecvenţă militară, cum a fost acuzat. În final, ne spune că e decis să mergă mai departe cu treaba asta. "Dar vreau să fac ceva serios, cu licenţă", promite interlocutorul meu. Iată o ştire bună de dat pe post…

>> Un post de radio, legal, la Corneşti ar prinde foarte bine. Lumea este interesată de ştirile locale.
Şerban Vasile
primar Corneşti