Pieţele româneşti, fără suflul competiţiei

Teoretic, de 10 ani, consumatorul român este apărat de un mecanism care-l asigură că găseşte în piaţă cel mai mic preţ posibil. Consiliul Concurenţei trebuie să depisteze monopolistul

Teoretic, de 10 ani, consumatorul român este apărat de un mecanism care-l asigură că găseşte în piaţă cel mai mic preţ posibil. Consiliul Concurenţei trebuie să depisteze monopolistul care abuzează de propria poziţie sau firmele care îşi împart piaţa între ele. Practic însă, interesele consumatorilor s-au întâlnit de prea puţine ori cu cele ale comercianţilor.

Ieri, autoritatea de reglementare în domeniul concurenţei şi-a aniversat cei 10 ani de existenţă sub sloganul: "10 ani de concurenţă în România". Realitatea este că nu se poate vorbi despre concurenţă fără reglementare. Sau, în orice caz, de acea concurenţă care să ducă la efectele scontate - produse/servicii la cel mai mic preţ posibil şi cea mai bună calitate posibilă. Dar simpla existenţă a unui reglementator nu garantează succesul unei pieţe libere. Nici dacă, în cei 10 ani, s-au dat 3.000 de decizii în materie de antitrust şi amenzi de 80 milioane de euro.

Cazematele din energie, greu de spart

Zilele trecute, consumatorul român a putut răsufla uşurat când a aflat că Unicredit (Italia) şi Societe Generale (Franţa) nu mai fuzionează. Aşa s-ar fi ajuns ca, pe piaţa românească, patru şi nu cinci bănci (BCR, BRD SocGen, Raiffeisen, Unicredit, Transilvania) să strângă 70% din peste 80% din profiturile din sistem. CC nu are o investigaţie care să ia pulsul competiţiei în sistemul bancar. Chiar dacă ar fi aşa, nu sunt de aşteptat schimbări radicale. În septembrie 2005, CC anunţa declanşarea unei investigaţii având ca scop posibila încălcare a Legii Concurenţei de către societăţile active pe piaţa petrolului. Nu sunt mai mult de trei societăţi active - Petrom, Rompetrol şi LukOil - dar CC încă n-a ajuns la o concluzie.

Sacrifici concurenţa, afacerile cresc!

Tot aşa, şi în telecomunicaţii sunt trei grei - Romtelecom, Vodafone şi Orange -, dar CC mai investighează dacă aceştia abuzează de poziţia dominantă, fac cartel etc. Alte investigaţii interesante unde se aşteaptă răspunsul ar fi cele privind furnizorii de energie şi apă caldă, de gaze, companiile din domeniul farmaceutic ori... tehnicienii dentari.

În 2005, o firmă de confecţii din Sighişoara, Transtex, vrea să-şi extindă halele de producţie. Firesc, face o licitaţie la care participă cei trei producători de betoate din Mureş. I se pare mai puţin firesc când vede că cei trei au practic aceleaşi preţuri, 90 euro/mc. Firma consideră preţul nejustificat de mare, mai ales când, spune ea, în UE este 50 euro/mc. CC consideră însă beton argumentele producătorilor şi respinge cererea textiliştilor.

Economia părea să aibă mai mult noroc cu un bileţel care, găsit la locul potrivit, incrimina o înţelegere cimentată între cei trei regi ai cimentului - Lafarge (Franţa), Holcim (Elveţia) şi Carpatcement (Germania). Aşa au ajuns, în 2005, inspectorii CC la concluzia că nu întâmplător "au crescut, substanţial şi simultan, începând din 2000, preţurile la ciment". Amenzile au fost substanţiale (circa 6% din cifra de afaceri).

Pieţe care nu se uită la preţ

Carpatcement nu s-a lăsat şi a făcut recurs. Iar luna trecută, compania a primit satisfacţie, chiar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Tocmai când anunţa şi o creştere a afacerilor pe 2006 cu 40%. Oamenii de afaceri au înţeles repede că sunt pieţe în România de azi care cresc aproape... indiferent de preţ. Adică ai putea creşte preţul şi cu 50% peste noapte, şi tot ai piaţă. "Analiza a arătat că se urmăreşte recuperarea în termen scurt a investiţiilor şi realizarea unui profit cât mai ridicat", notează CC, cercetând cum ciprioţii de la Kronospan cumpărau în iulie 2004 producătorul autohton de pal (Sepal Sebeş), principalul lor concurent de pe piaţa din România, şi în august creşteau preţurile cu până la 50%. "În condiţiile în care rentabilitatea era asigurată", adaugă CC, după care anunţă amenda de 3,5 milioane de lei. Consumatorul nu trebuie să-şi închipuie că unde vede mulţi competitori în piaţă e şi concurenţă. Anul trecut, şapte filiale locale ale Uniunii agenţiilor imobiliare erau amendate cu 5% din venituri, pentru că au propus un comision minim de 2,5% şi unul de referinţă de 3%. Filialele erau din Bucureşti, Braşov, Cluj, Constanţa, Bacău, Galaţi, Maramureş, adică, tocmai zone cu explozii imobiliare.

Iar în domeniul asigurărilor, nouă nume onorabile încercau în 2004 să stabilească un nivel minim al primelor de asigurare pentru asigurarea Carte Verde. Sau tot atunci, furnizorii de tichete de masă şi-au zis că n-ar fi rău să stabilească în comun un nivel al comisionului perceput angajatorilor.

Tipii de la cablu, mulţi au fost... doi au rămas

De 15 ani, la români nu se mai întreabă dacă ai televizor, ci dacă ai cablu. O statistică a Consiliului Naţional al Audiovizualului arată că ponderea antenelor individuale sau colective este la nivel naţional de 20-30%. În Bucureşti, procentul este de 30%. Restul e... cablu. Statistica a fost preluată de Consiliul Concurenţei, într-una din cele mai stufoase investigaţii - cea privind tipii de la cablu. Rechizitoriul de 87 de pagini prezentat la sfârşitul anului trecut a avut două părţi - în prima este arătat cum firmele UPC şi HI-FI Quadral (preluată ulterior de RCS&RDS) şi-au delimitat zonele de operare din Timişoara, pe care rămâneau apoi deplin stăpâni. Americanii de la UPC se retrăgeau dintr-o zonă pentru a-i lăsa pe autohtonii HI-Fi şi invers. După cinci ani, au primit amenzi de 7,2 milioane de lei, respectiv 807 mii. În apărarea cauzei lor, companiile au ajuns să aducă ca argument inclusiv situaţia din Bucureşti: Astral şi RCS au cumpărat concurentul FX Communication, după care... şi l-au împărţit, fără să li se întâmple nimic.

Tot UPC (ca societate care a preluat Astral) a primit o amendă de 17 milioane de lei, iar Cable Vision (o societate din grupul UPC) 273 mii lei, pentru "abuz de poziţie dominantă". Celălalt operator din Bucreşti, RCS, nu era găsit c-ar fi săvârşit abuz, adică să majoreze tarifele nejustificat. Şi nici în oraşele mai mici, unde este singurul operator (Turnu Severin, Piteşti, Reşiţa).