Nu avem lideri care să lege România la locomotiva viitorului.
De obicei, „Scînteia“ care ne anunţa că porumbul a fost strâns de pe ogoarele ţării şi că producţia a fost depăşită ne prindea cu ştiuleţii în mână, la muncile agricole. (Mi-e silă să verific dacă se raportau 12.000 de tone de porumb la hectar, chiar şi cu riscul de a bate câmpii.) Tovarăşul secretar general al partidului era informat de săptămâni bune că recolta ţării se află în hambare, dar noi încă mai mişunam până-n noiembrie pe câmpurile îngheţate, cocoşaţi de coşurile cu porumbi, pe care-i aruncam în remorci. (La porumb era mai bine, mai nasol era la sfeclă.) Aşa a învăţat generaţia mea să trăiască într-o Românie care înainta spre comunism. Înainta spre dezastru. Una se scria în „Scînteia“, alta trăiam pe ogoare şi la cozile de la alimentară.Viaţa noastră paralelă nu s-a sfârşit după decembrie ’89. Partidul Comunist s-a spart în partide mai mici, iar nomenclaturiştii şi securiştii s-au apucat să facă un soi de capitalism. Unul paralel, fără nicio legătură cu cel pe care ni-l imaginam că există în SUA sau în Germania. Un capitalism fără respect faţă de legi sau faţă de justiţie. Licitaţiile şi le-a adjudecat cine trebuie, privatizarea s-a făcut în funcţie de valoarea comisioanelor, alternanţa la putere a avut loc la mica înţelegere, „acum este rândul nostru“, iar coaliţiile s-au făcut şi s-au desfăcut urmărind acelaşi obiectiv: accesul la resurse. (Ce elegant este cuvântul ăsta, resurse!) Libertatea de exprimare, mult clamată la începutul anilor ’90, a ajuns să fie confiscată, controlată şi drenată. Ca să-ţi deschizi un butic trebuie să ai aprobare de la partid.
Ţara a fost jefuită democratic, după regulile unei economii de piaţă inventate la repezeală. România a ajuns o ţară în ruină (drumuri găurite, poduri şubrede, terenuri agricole abandonate, păduri tăiate). Ruina Uniunii Europene. O ţară ruinată chiar de conducătorii săi, care au promis s-o ducă spre prosperitate. Timp de 20 de ani, capitalismul nostru a fost paralel cu adevăratul capitalism. Suntem anunţaţi că, în al doilea trimestru al anului viitor, economia va începe să crească şi vom ieşi din criză. Dar suntem condamnaţi pe viaţă să trăim din împrumuturi externe şi să consumăm produsele altora. Altă viaţă paralelă!
Agenda României nu este conectată la lumea reală. Nu avem lideri care să lege ţara la locomotiva viitorului, dar nici noi nu suntem dispuşi să părăsim această lume paralelă. Aici ne-am născut, pe paralele, şi ne mişcăm crispaţi ca într-un refugiu. Am ajuns să trăim pe paralele (inegale) din cauza celor care, pretinzând că vor salva ţara în schimbul voturilor, au jefuit-o sub pretextul construirii capitalismului.






















* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza