Adevarul.ro

O presă superficială dă senzaţia că mâine-poimâine se vor deschide bordelurile, iar drogurile le vom cumpăra de la butic.

Un străin nimerit din întâmplare prin România ar putea crede că ţara se află în pragul Apocalipsei. Politicieni, jurnalişti, analişti, primari, popi şi alţi dătători cu gura se îmbulzesc pe micile ecrane într-un tablou pestriţ şi zgomotos: „Blasfemie!”; „Atac la fibra creştină a poporului!”; „preşedintele Băsescu vrea să dea liber la curve şi droguri”. Imagini de pe Centura Capitalei. Imagini cu drogaţi, înainte şi după...

De fapt, de două zile încheiate dezbatem nimic. Despre ce e vorba? O comisie  formată din specialişti în diferite domenii şi care şi-a desfăşurat activitatea sub patronajul Preşedinţiei a elaborat un raport. Raportul nu se referă la „legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri”, ci este o analiză extinsă şi pe termen lung a ameninţărilor sociale şi demografice cărora trebuie să le facem faţă. De altfel, numele comisiei este relevant: „Comisia prezidenţială pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România”. Iar comisia nu este formată nici din politicieni, nici din fani politici, ci din 26 de profesori universitari, doctori, asistenţi şi conferenţiari.

Sunt convins că niciunul dintre cei care l-au înfierat cu mânie proletară în ultimele 48 de ore pe la televiziuni nu s-a obosit să se uite măcar pe raport. Ar fi văzut, altfel, că documentul are 382 de pagini, din care abia vreo 20 se referă la „prostituţie” şi la „droguri”. Că noi numai asta tocăm de două zile, fără informaţii şi fără să aprofundăm, este problema presei (în special a televiziunii). O presă superficială, care dă senzaţia consumatorului neavizat că, gata, mâine-poimâine se vor deschide bordelurile, iar drogurile le vom cumpăra de la colţ de stradă, de la butic. Nici vorbă de aşa ceva! Cele 382 de pagini ale raportului nu fac decât o poză a unui viitor probabil, trag nişte concluzii şi aduc o serie de recomandări. De aici şi până la vreo lege e cale lungă.

Pentru ca o sumă de idei să devină lege este nevoie de una dintre următoarele trei condiţii: Guvernul să înainteze Parlamentului un proiect legislativ, proiectul să fie rezultatul unei iniţiative parlamentare sau emanaţia unei iniţiative cetăţeneşti (variantă puţin probabilă din cauza numărului mare de semnături necesar). Abia apoi urmează complicatul drum al dezbaterii parlamentare, adoptarea sau nu a legii, eventuala părere a Curţii Constituţionale, după care, într-un final, promulgarea preşedintelui.

În campanie electorală nedeclarată fiind, cele mai distractive au fost strădaniile politicienilor: ale celor anti-Băsescu să înfiereze, deşi cu alte ocazii mulţi s-au declarat favorabili unor asemenea idei, iar ale celor pro-Băsescu să aducă argumente pentru o eventuală „legalizare”, deşi unii dintre ei mai curând ar fi înghiţit o broască-râioasă.

De fapt, „Operaţiunea sex şi curve” mie mi-a arătat altceva: cât de uşor poate fi ­manipulată opinia publică şi cât de uşor poate fi introdus un subiect fals pe agenda publică. Atenţie! Şi mai e atât de mult timp până la alegeri...