Adevarul.ro

Preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, este privit de analişti ca fiind singura persoană capabilă să ţină statele din zona euro deasupra liniei de plutire. În lipsa unui consens politic la nivel european, Trichet devine autoritatea centrală pe plan economic.

Fie că îi place sau nu, Jean-Claude Trichet nu este doar şeful Băncii Centrale Europene (BCE), ci şi preşedintele de facto al Europei, cel puţin datorită faptului că 16 ţări depind de euro ca monedă naţională, scriu ziariştii de la „New York Times".

Pe hârtie, Uniunea Europeană tocmai şi-a ales o nouă conducere, iar singurul rol al Băncii Centrale este de a ţine în frâu inflaţia, fără vreo pârghie formală pentru a putea ajuta un stat membru precum Grecia.

Discreţie maximă

Dar, cum gradul de îndatorare a Greciei, Spaniei şi Portugaliei a crescut la cote alarmante, criza a evidenţiat slăbiciunea fundamentală a spaţiului comunitar: fără un braţ politic puternic care să se asigure că statele membre rămân în limitele de îndatorare, responsabilitatea ajunge în braţele lui Trichet.

În această situaţie, spune Jörg Krämer, economist-şef al Commerzbank din Frankfurt, „Trichet este singurul care are şi autoritatea, şi expertiza" de a manageria această situaţie.

Într-o engleză impecabilă, cu un accent franţuzesc aparte, deşi impasibil de regulă, Trichet poate afişa un simţ al umorului sec:

„Suntem în locul potrivit pentru a lua decizii la rece", spunea el înainte de întâlnirea miniştrilor de Finanţe din grupul G7 desfăşurată în acest weekend, în regiunea îngheţată a Canadei. Asaltat cu întrebări privind situaţia din Grecia, el a arătat că BCE nu ar trebui să se preocupe individual de naţiunile din zona euro mai mult decât o face Federal Reserve în relaţia cu statele americane.

„Mă îndoiesc că într-o conferinţă de presă Ben Bernanke (preşedintele Federal Reserve - n.r.) ar răspunde unei întrebări legate de Alaska sau Massachusetts", a argumentat el.

Fuga de FMI

Însă comparaţia nu este una dintre cele mai fericite, susţin experţii. Cea mai evidentă diferenţă este lipsa unui consens politic pentru a susţine moneda euro. „Aceasta este principala cauză a problemelor de care vorbim", mai spune analistul de la Commerzbank.

Mai mult, spre deosebire de Fed, BCE nu poate interveni direct pentru a susţine băncile. În schimb, Banca Centrală a dat dovadă de modalităţi creative de a ajuta sistemul bancar prin majorarea volumului împrumuturilor către bănci, evitând astfel adâncirea crizei creditelor.

În situaţia actuală, BCE ajută Grecia prin acceptarea obligaţiunilor sale ca instrumente de împrumut, atâta vreme cât Grecia îşi păstrează ratingurile de creditare.

Dacă situaţia s-ar deteriora, sarcina ar reveni Comisiei Europene, care însă nu are expertiza de a manageria acest amestec de „morcovi şi beţe" şi care, totodată, nu vrea să ceară ajutorul FMI pentru un stat din zona euro.